Un român a condus eliberarea oraşului Villeurbanne de sub ocupaţia germană în cel de-Al Doilea Război Mondial. După ce zgomotul armelor a tăcut, Georges Filip Lefort s-a întors în România, pentru a clădi comunismul. Deşi era un răsfăţat al vremurilor, a fugit din nou în Franţa, unde a luat-o de la zero. Este unul dintre puţinii oameni din lume care au început prin a se bate cu nazismul şi au terminat prin a se lupta cu comunismul.
Povestea eroului Georges Filip Lefort, românul care a fost în primele rânduri ale rezistenţei din Franţa, ar fi rămas necunoscută dacă un alt român, Adrian Irvin Rozei, stabilit în Franţa, nu ar fi fost curios să afle trecutul revoluţionar al bătrânului care în România purta numele George Filip. Pe cei doi i-a legat o strânsă prietenie, care s-a sfârşit doar la moartea celui din urmă, în 2014. Împreună, au depănat amintiri din Franţa şi dintr-o Românie comunistă, ţară din care au fugit amândoi.
„În 1968, tatăl meu l-a întâlnit pe Georges Filip Lefort la Paris, într-un cerc de prieteni veniţi din România. A sosit acasă şi mi-a povestit despre aventura sa umană excepţională, care însă, pe atunci, ataca ultimele ei etape majore, pentru că protagonistul nu locuia în Franţa, ca şi noi de altfel, decât de câteva luni. Am fost foarte impresionat de această povestire care mi-a rămas întipărită în minte timp de aproape patruzeci de ani“, povesteşte Adrian Irvin Rozei (nepotul unuia dintre inginerii de seamă de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, Aurel Rozei), care a postat multe dintre discuţiile sale cu Lefort pe blogul personal.
