Cătălin Ilniţchi, un fotograf pasionat, care s-a aflat în aceea noapte blestemată în clubul Colectiv ascultă din nou muzică rock, în salonul din spitalul din Israel. Playlistul i-l face mama lui. Îl întreabă ce vrea să asculte, iar el îi răspunde cu o strângere de mână. Deocamdată, Cătălin nu poate vorbi, dar evoluţia lui este bună. Medicii sunt optimişti, dar cele mai mari speranţe le are mama lui, Tamara.
Pare că Tamara nu plânge niciodată. Nici măcar atunci când cade pe gânduri și te întrebi ce simte. O mamă care respiră odată cu fiul ei aflat pe un pat de spital, departe de țară. Pare că Tamara nici nu obosește vreodată. De fapt, Tamara îl vindecă sufletește pe Cătălin.
Da, Tamara a înclinat balanța spre bine. Pentru că băiatul ei face progrese mari. Ieri medicii din Tel Aviv l-au operat a doua oară. I-au reconstruit parțial urechile și umărul stâng. Rănile de pe cap încep să se vindece, la fel și cele de pe brațe. Iar plămânii rezistă.
Adâncă rămâne însă aminitirea acelei nopți blestemate, pe care nimeni nu o poate uita. Când se trezește, Cătălin e speriat. Nu-și recunoaște trupul, dar își privește mama și o ascultă.
În salon, Cătălin ascultă Metallica. O trupa pe care o iubește de mic. E muzica lui preferată. Are mai multe pasiuni. Iubește la fel de mult și fotografia. La fel ca mama și bunicul. O pasiune pe care, cele trei generații au trecut-o din alb negru, în culori.
Cătălin al ei se va întoarce la pasiunea pentru fotografii. La muzica lui preferată, la prietenii lui. Și, poate că într-o zi, Cătălin va afla cine l-a ajutat să trăiască. Eu un anonim. Nici Tamara nu știe cine este cel care a plătit tratamentul fiului ei.
