În unele zone ale ţării, se obişnuieşte ca morţii să fie dezgropați o dată la şapte ani, acest lucru fiind legat de a şaptea şi ultima pomenire anuală a mortului.
Acest proces de dezgropare a morților este de bunăvoie, iar potrivit tradiţiilor, aceasta este obligatorie doar în următoarele trei cazuri: când cel răposat a fost blestemat, sau a fost sub vreo legătură arhierească, sau a murit în păcate foarte grele.
Dacă sunt aflați neputreziti, este semn că nu au fost iertați de Dumnezeu și este nevoie de multe rugăciuni și dezlegări că să fie iertați. În alte cazuri, nu trebuie să le mai tulburăm liniștea celor pecetluiți până la A Doua Înviere, informează ziarullumina.ro.
Acest proces se mai aplică şi în orașe, unde nu este suficient loc, prin cimitire și chiar în unele mânăstiri, iar osemintele călugărilor se depun în așa numitele “gropnițe”, “cripte”, adică “osuare”, situate sub bisericile din cimitir, cum sunt la Mănăstirile Neamț, Secu sau Agapia.
