Festivalul Romanilor de pe Boadway New York, de la inceput de Mai, nu si-a stins inca ecourile. Mai sosesc e-mailuri prin care oamenii isi exprima bucuria de a fi fost partasi ai intamplarii, de a fi prin aceasta parte culturala din lumea celei mai ravnite cetati Americane.
Incep prin inserarea cuvantului primit de la domnul Valeriu Moldoveanu din New York, unul dintre cei care de la inceputuri a fost prezent la fiecare editie: “Prima sambata din luna Mai a devenit la New York sarbatoare traditionala, in care mii de romani, veniti din toate statele americane, se bucura de un program artistic foarte bun, organizat de domnul Stefan Minovici, directorul ziarului Ziua USA. Am inca in suflet solisti de exceptie, ca Lia Lungu, Marilena Dobre si micuta Sanziana, printesa Festivalului. Il felicit pe domnul Minovici.” (Valeriu si Zoe Moldoveanu)
Festivalul intra de o buna vreme in casele romanilor din intreaga lume prin intermediul Televiziunii Romane International, conectand pentru o ora si jumatate lumile romane din cele patru zari. Pregatit cu truda de domnul Stefan Minovici si colaboratorii dansului de la MIC& Associates, presupune un travaliu de aproape doua luni. Intrand in culise, il intreb pe organizatorul festivalului cat este de dificil sa obti aprobarea manifestarii intr-o zona celebra cum este acest “Centru Financiar al Lumii” unde, zilnic se intalnesc oamenii planetei care stiu atat de bine sa manuiasca banii?
“Sigur – imi raspunde domnul Minovici – la acest timp daca ar fi sa inauguram festivalul ar fi imposibil sa obtinem acest spatiu aici! Intai, pentru ca s-a schimbat legislatia, apoi pentru ca exista acum o tendinta a reducerii festivalelor de strada in New York, nu doar pentru bulversarile de trafic care sunt marea problema a acestui imens oras, cat mai ales pentru costurile pe care le implica, pre si dupa ( protectia cu forte de ordine si de politie, curatirea si menajarea zonei, ca sa dau doar doua exemple). In urmatorul rand, festivalul nu este simplu de conceput pentru ca, as vrea sa fim in]elesi, nu este un festival de strada in sensul intamplarilor de la sfarsit de saptamana in New York, este intai de toate o promovare culturala a Romaniei aici, actul scenic ocupand un loc important. Costurile pe care acesta le implica nu sunt deloc neglijabile: inchirierea scenei, platirea cameramanilor americani, a echipamentului de sunet, a celui de transmisie pentru ca toate aceste echipamente sunt tot americane, separat costul spatiului si al oamenilor veniti de la Televiziunea Romana carora trebuie sa le platim transportul, hotelul… neacceptat sub ….cinci stele! Una peste alta, dupa fiecare editie raman cu gauri financiare. Din aceasta cauza pun la indoiala editia urmatoare a festivalului, pentru ca noi, spre deosebire de comunitatile grecesti ori poloneze ca sa dau doar doua exemple, nu avem deschiderea ori traditia de a pune mana de la mana si, sa facem totul pentru ca imaginea Romaniei, a comunitatii romanesti sa fie pusa in lumina sa-si gaseasca locul meritat dupa ponderea valorilor intre natiile lumii. La acest moment Fetivalul Ziua Romaniei pe Broadway, are nevoie de o grupare de forte care sa il sustina financiar!
Reporter: Aveti un cont al festivalului? Ati solicitat sponsorizari de la oamenii cu dare de mana din tara ori din America? Festivalul fiind un act de cultura si dupa cum bine stiut este, cultura nicaieri in lume nu a fost vreodata mijloc de profit, existand dealungul secolelor oriunde si cu atat mai infloritoare, prin “mecene”, oameni constienti care, la randu-le au constientizat importanta culturii. Fara acestia, omenirea nu ar avea stralucirea conferita de marii maestrii ai picturii, ai sculpturii, ai muzicii. Nu avem voie sa uitam cate personalitati romanesti de prima marime sunt reperele altor culturi pentru ca acasa nu au fost sustinuti si mai mult decat atat s-a incercat minimalizarea, daca nu chiar anularea lor. Un exemplu nu prea indepartat este Brancusi. Maiastra lui, care din pacate nu este a noastra, s-a vandut recent de catre Casa de Licitatii Christie cu peste sase milioane de dolari! Este foarte posibil ca festivalul pe care l-ati creat si pe care va trebui sa-l continuati, sa – dezvoltati, pentru ca acum este o asumare din care nu mai puteti fugi asa cum, un parinte nu are dreptul sa-si abandoneze copiii(!) este posibil ziceam, sa fie scena de afirmare a viitorilor Brancusi!
Stefan Minovici: Ai dreptate! Cum sa deschid insa un cont cand lumea gandeste ca eu din acest festival castig bani grei?! Din pacate aceasta idee nobila concretizata in festival, este politizata si polarizata de diaspora zvonind ca, ar servi anumite interese. Ceea ce este neadevarat! Regretabil, asa suntem noi, daca unul dintre ai nostri face ceva, in loc sa ne adunam cu totii si sa sprijinim ideea, nu stim cum sa murdarim, sa huiduim si daca se poate sa anulam! In acest caz da, ne unim. Acesta este un blestem ancestral pe care va trebui sa-l eradicam din tabla noastra genetica. Romanii ar trebui sa fie mandrii ca noi avem o zi a noastra in cel mai cunoscut loc din America, din lume chiar! Care alt mare oras gazduiese intamplari romanesti de o asemenea anvergura? “Champs Elysees? Via Appia ori Piata San Marco? Noi am castigat acest spatiu aici, suntem in agenda primariei Newyorkului si daca nu vom constientiza valoarea acestui castig in contextul globalizarrii si-l vom pierde, generatiile care vin ne vor judeca. Avem si prin acest festival un cuvant de spus la masa culturilor lumii contemporane. Este in mana noastra, a tuturor romanilor de acasa sau din America sa pastram acest castig sau sa-l pierdem.
Ecourile prezentei romanilor pe Broadway nu s-au stins inca. Sunetul reverberat de fluviul de Est dus in Atlantic si de aici dincolo de marile albastre ale lumii poarta grai si viers romanesc:
“….E Mai, Privighetoarea cant si liliacul a-nflorit
Veniti, nimic din ce e nobil, curat si dulce n-a pierit”
Editorul Zilei USA, organizatorul Zilei Romaniei pe Broadway, ne asteapta sa fim sustinatorii acestui eveniment care s-ar putea amplifica, ar putea avea noi valente prin aportul fiecaruia dintre noi.
Lia Lungu
