Articol preluat din ziarul Actualitatea Canadiana, Montreal.
Bogumil Koss, profesor titular la catedra de cercetare în istorie comparată a Universităţii Laval din Quebec, ne-a acordat în exclusivitate un interviu despre fostul său student, ministrul român de Externe, Adrian Cioroianu.
Studentul
AC : Care au fost circumstanţele venirii domnului Cioroianu la Quebec?
BK: La Bucureşti, Adrian Cioroianu a urmat cursurile Şcolii doctorale francofone de ştiinţe sociale pentru Europa centrală şi orientală timp de un an (diploma de studii aprofundate). A fost apoi selecţionat (printre primii 10) pentru o bursă la doctorat de către Agenţia francofonă universitară, el alegând Universitatea Laval. Şcoala doctorală, sprijinită de către Agenţia francofonă cuprindea un grup de 5 universităţi: Lausanne, Bruxelles, Ştiinţele sociale şi economice, Laval şi Bucureşti. După ce obţineau diploma, cei mai buni studenţi beneficiau de o bursă pentru redactarea tezei. Fiind deja asistent la Facultatea de istorie din Bucureşti, Adrian Cioroianu a stat în Quebec un an după care petrecea scurte perioade până la redactarea finală. Teza pe care a publicat-o se numeşte în franceză: „Ce Ceauşescu qui hante les Roumains”, la editura Curtea Veche, Bucureşti 2006.
AC : Care sunt, după părerea dvs., atuurile şi punctele lui slabe?
BK : Este foarte creativ, plin de idei şi proiecte. Începând cu primul an de doctorat a fost foarte implicat în viaţa politică din România, la momentul respectiv, atât prin activităţile sale de jurnalist şi publicist, dar şi prin vulgarizarea istoriei comuniste. A fost un apropiat al istoricului Lucian Boia, recunoscut internaţional, care superviza în România teza sa de doctorat şi cu care a colaborat la redactarea unor lucrări istorice destinate marelui public şi a unui manual de istorie care a creat discuţii foarte aprinse. Am impresia că a devenit cunoscut în urma unei intervenţii televizate cu privire la acest manual.
AC : Era un student bun? Ambiţios?
BK : Prin originalitatea ideilor, prin calitatea exprimării (chiar dacă în franceză exprimarea avea nevoie de corecţii), a fost un student excellent. Cu un program foarte încărcat, a reuşit să termine teza în mai mult de 3 ani, dar un număr mic de studenţi îşi termină tezele în 3 ani. Era foarte ambiţios, în sensul bun al cuvântului, un intelectual trebuie să fie ambiţios.
AC : Relaţiile sale cu colegii şi profesorii erau bune?
BK : A avut întotdeauna relaţii bune cu noi, mai mulţi colegi de-ai mei au rămas de altfel cu o impresie foarte bună, mai ales din cauza opiniilor lui în timpul seminarelor, care aduceau idei noi, o privire diferită asupra lucururilor. Foştii săi colegi de aici îşi aduc aminte cu plăcere despre el.
AC : Vă aşteptaţi să fie numit ministru în România?
BK : Mă aşteptam să aibă o carieră politică. Ştiam că este liberal, foarte implicat în procesul de democratizare al vieţii politice din România. Mi s-a părut normal să candideze la alegeri şi să fie ales senator. Postul de ministru nu m-a surprins datorită calităţilor sale. Cred că în România, ca de altfel peste tot, tinerii trebuie să joace un rol important în viaţa politică. Cred că schimbarea de generaţii este o măsură mai eficientă pentru consolidarea democraţiei decât descompunerea comunismului bucată cu bucată, realizată deseori prin măsuri nedemocrate aşa cum s-a întâmplat în Polonia. În plus, nu este singurul student al universităţii care are o carieră ca funcţionar public. În anul 2006, Simona Corlan Ioan a fost numită ambasador în Senegal.
AC : Se spune că lui Cioroianu îi place să profite de viaţă, aşa este?
BK : Pot numai să spun că a fost întotdeauna îngrijit şi elegant, care, cred eu, este o calitate, mai ales pentru o persoană publică.
AC : Era apropiat de comunitatea română din Quebec?
BK : Ştiu că era şi este în contact cu foştii studenţi români de la Quebec. I se adresează des mulţumiri în tezele colegilor săi mai tineri. Despre comunitatea română din afara universităţii nu sunt la curent. Ştiu că este mare, dar nu am contacte cu membrii săi.
AC : Credeţi în longevivitatea carierei sale politice?
BK : Sper, dar cunoştiiţele mele limitate cu privire la viaţa politică românească nu-mi permit să fac pronosticuri. Aşa cum ştiţi, o carieră politic nu depinde numai de calităţile personale, ci şi de alianţe, configuraţii, etc. Mă bucur însă să aflu că Adrian Cioroianu şi-a păstrat postul la Universitatea Bucureşti, deoarece are un mare potenţial ca cercetător şi sper ca după terminarea carierei politice să se întoarcă la viaţa universitară.
Ministrul
Cioroianu pentru noi, este Bush număru’ doi
Nu trebuie să fiţi experţi în politica Statelor Unite pentru a şti ca GeorgeW. Bush, este sursa principală a materialelor umoristice americane. Sunt deja arhicunoscute gafele acestuia, de la confuzia dintre APEC şi OPEC şi tranformarea trupelor australiene în austriece, la numirea Pakistanului ca ţară arabă, până la metafora ciudată din care a reieşit că Nelson Mandela ar fi mort.
Comparaţia George Bush – Adrian Cioroianu provine din faptul că din aprilie 2007, de când a devenit ministrul de Externe al României, Cioroianu s-a făcut remarcat mai mult prin gafe decât prin performanţe diplomatice. Vă prezentăm o selecţie din momentele penibile pe care Ministerul Afacerilor Externe, guvernul şi statul român le-au cunoscut în ultimele şase luni datorită tânărului şi nu foarte elegantului în exprimare ministru de Externe.
Tratatul cu Moldova: Pe 10 mai, la Berlin, aflat la prima acţiune bilaterală a
mandatului său, Cioroianu afirmă că doreşte deblocarea rapidă a discuţiilor cu Republica Moldova privind semnarea Tratatului de bază şi a regimului frontalier.
„Stau să mă întreb cum am ajuns aici şi de ce nu putem urni lucruri care nu ar trebui să aibă o încărcătură politică”, a declarat jurnaliştilor români ministrul de Externe, delimitându-se de politica preşedintelui Traian Băsescu, care a facut din relaţiile cu Republica Moldova un subiect central, dar care a dus la îngheţarea completă a relaţiilor dintre Bucureşti şi Chişinău. Negocierile pentru Tratatul de bază moldo-român au început la scurt timp după ce în 1991 Republica Moldova şi-a obţinut independenţa, fiind parafat în 2000 de miniştrii de externe ai celor două
ţări. În 2001 însă, odată cu venirea la putere a Partidului Comunist, semnarea Tratatului a fost abandonată din cauza divergenţelor referitoare la istorie, limbă şi identitate apărute între cele două părţi.
Schimbarea de macaz anunţată de Cioroianu a venit în întâmpinarea insistenţelor din ultimii ani ai comuniştilor moldoveni, care argumentează ca un astfel de tratat ar contribui la reglementarea situaţiei din Transnistria.
Scurt dar nu foarte cuprinzător:
Pe 13 iunie, laWashington, în timpul sesiunii de presă care a precedat întâlnirea cu Secretarul de Stat american Condolezza Rice, Adrian Cioroianu n-a fost capabil să articuleze decât 14 cuvinte, facându-se remarcat prin declaraţii de genul „Da, sigur” şi „E corect”.
Teritorii israeliene sau palestiniene?
Pe 22 iunie, Cioroianu are un moment de confuzie în ceea ce priveşte teritoriile israeliene şi cele ale Autorităţii Naţionale palestiniene, gafa respectivă îngreunând repatrierea a 31 de cetăţeni români din Fâşia Gaza.
Georgia sau Azerbaidjan?
La numai şapte zile diferenţă, pe 29 iunie, la Ohrid (Macedonia), adresând importanţa resurselor energetice din Tbilisi, Cioroianu recidivează în confuzie, de data aceasta între Georgia şi Azerbaidjan.
Limba moldovenească:
În octombrie, ministrul de Externe a lăsat să se strecoare într-un document european sintagma „limba moldovenească”,o invenţie a vremurilor staliniste, deşi în aceeaşi lună avea să declare că numai „când va vedea un volum de Eminescu tradus în moldoveneşte, atunci va crede că există” această limbă. Reprezentantul statului român a fost de acord ca în subsolul Acordului de facilitare a regimului de vize semnat între Republica Moldova şi Comisia Europeană să apară următoarea formulare: „documentul a fost redactat în limbile statelor UE şi în limba moldovenească”.
Astfel, Bucureştiul, care n-a acceptat niciodată moldoveneasca, a rămas fără argumente.
Batalioane disciplinare:
La începutul lunii noiembrie, în urma situaţiei produse de crima lui Romulus Mailat în Italia, ministrul român de externe a afirmat întro emisiune TV că România ar putea cumpăra pământ în deşertul egiptean pentru a-i deporta în „batalioane disciplinare” pe cei care comit fapte precum cele săvârşite de cetăţenul român de etnie romă. Nouă ONG-uri i-au cerut lui Călin Popescu Tăriceanu demiterea lui Cioroianu pentru comentariile sale calificate ca fiind de tip nazist. În zadar însă. Cioroianu şi-a prezentat scuzele, recunoscând ca dupa ce şi-a ascultat propria declaraţie „la rece”, şi lui i s-a părut „surprinzătoare”.
Costel Argint:
Pe 7 noiembrie, aflat în vizită oficială în Italia, Cioroianu s-a întâlnit cu Costel Argint, liderul romilor din această ţară, dat în urmărire generală de Interpol. Acum zece ani, barul unei comune vrâncene a fost devastat, trei localnici au fost răniţi în încăierare iar Costica Argint a fost arestat. Ulterior a fost eliberat, a disparut însă din România şi a fost dat în urmărire prin Interpol. A fost reţinut în Italia în 2002, unde a obţinut azil politic
şi nu poate fi extrădat.
Concluzia pe care am putea să o tragem din momentele jenante prezentate mai sus este, folosind tot cuvintele preşedintelui american, că ministrul român de Externe, Adrian Cioroianu, este probabil foarte misunderestimated.
Simona Pogonat
