Am strabatut alaturi de romanii in UK un lung drum, ani de-a randul. Impreuna cu romanii in UK ne-am zbatut pentru un viitor mai senin pe taramuri straine, incercand sa usuram calea celor noi veniti, incercand sa obtinem drepturi egale pentru romani si un tratament nediscriminatoriu.Anul 2007 a marcat un nou inceput, si fiecare dintre noi am pasit in urma cu un an, plini de entuziasm intr-o noua lume. (more…)
Archive for December, 2007
Romani in UK 2007
Monday, December 31st, 2007Ocolul pamintului in patru anotimpuri
Friday, December 28th, 2007Cind incepe un an nou, simtitm ca incepe o noua calatorie a destinului! Ne imbarcam cu toata speranta, care sa ne tina de cald si sa ne indrume pe drumul cel bun. Si mergem, si mergem, si ne mai dam jos cite o cojoaca, precum Baba Dochia; mai culegem cite un ghiocel la colt de primavera, ne scaldam in sorele auriu al verii, ne potolim setea cu mustul viilor la rod de toamna si ne asezam in fata sobii, sa ne tragem sufletul, indreptind ochii spre fereastra, pentru a vedea primii fulgi ai iernii! Am revenit la locul de unde am plecat? Sintem la sfirsitul calatoriei anului ce a trecut, sau sintem la inceputul unei noi drumetii? Am avut timp sa mirosim cele patru anotimpuri? Sau ne-am pierdut in viltoarea alergaturii de la o poteca, la alta, cautind linia de sosire?
Am trecut peste munti si oceane, am poposit in poienite, bind apa rece de izvor, ne-am cufundat talpile picioarelor obosite in nisipipul deserturilor timpului si ne-am unduit figurile de Fata Morgana in apa oazelor. Am cules griul din cimpii si l-am transformat in bucata de piine calda de linga strachina cu lapte proaspat. Ne-am trezit odata cu rasaritul si am continuat sa mergem inainte si dupa apus. Deci unde am ajuns? La sfirsitul anului, sau la inceputul lui? Am facut ocolul pamintului, sau au trecut cele patru anotimpuri peste noi?
Nu-i nici un bai. O luam de la capat si poate vom gasi raspunsul data viitoare.
Madalina Corina Diaconu
Consilierul prezidential Cristian Preda în Canada
Friday, December 28th, 2007
Articol preluat din publicatia Actualitatea Canadiana, Montreal, Canada
AC: Domnule Cristian Preda, cu ce ocazie vă aflaţi în Canada?
CP: Am venit pentru o serie de contacte diplomatice la ministerul federal de externe, la cel al relaţiilor internaţionale din Quebec, chiar o întâlnire cu primul ministru şi pentru două conferinţe, una am ţinut-o chiar azi la Universitatea din Montreal, iar ieri am fost prezent la Universitatea din Ottawa. Particip de asemenea la întâlniri ale Agenţiei de stat a francofoniei. Practic , vizita mea în Canada are trei dimensiuni: universitară, diplomatică şi legată de francofonie.
AC: Are legătură şi cu „sommet”-ul francofoniei de anul viitor?
CP: Da, evident că aşa cum România anul acesta a primit un sprijin important de la Canada, Quebec şi New-Brunswick, noi suntem acum cumva obligaţi să continuăm colaborarea cu canadienii. Avem un schimb continuu de experienţă şi de idei şi sprijinim foarte multe dintre iniţiativele canadiene pentru că s-a dezvoltat pe această filieră francofonă o apropiere semnificativă la nivel politic şi diplomatic între Canada şi România. Această relaţie bilaterală este în acest moment foarte, foarte bună. Aceasta s-a văzut şi la „sommet”-ul francofoniei, pot să vă spun c-am participat la întâlnirea dintre primul ministru Harper şi preşedintele Băsescu, care a fost excelentă, vor urma de altfel şi alte contacte la acest foarte înalt nivel.
AC: Ne apropiem de aniversarea revoluţiei din decembrie 1989. Ce credeţi, a fost revoluţie sau lovitură de stat?
CP: Eu am fost pe stradă atunci şi cred c-am participat la o revoluţie, sigur n-am participat la o lovitură de stat. Pe de altă parte, cred că dincolo de actul revoluţionar, de ieşirea în stradă de la Timişoara, Bucureşti, Iaşi şi din alte oraşe, sigur că cineva trebuia să ia puterea. Eu cred că faptul fundamental a fost mişcarea de stradă, dar preluarea puterii s-a făcut în nişte condiţii speciale. În primul rând nu exista o contra-elită reformatoare în sânul partidului comunist care să se angajeze într-o confruntare cu autorităţile momentului. Numai sub presiunea străzii s-a putut produce o evacuare a elitei organizate în jurul lui Ceauşescu. După asta s-a creat o echipă care pentru unii a fost foarte proastă iar pe care alţii au apreciat-o. Mulţi ani după revoluţie aceasta a fost o formulă în jurul principalului actor al preluării puterii, Ion Iliescu şi care a fost susţinută mult timp.
AC: Deci n-au fost agenţii sovietici care au provocat această mişcare?
CP: Eu nu prea i-am văzut vă spun sincer şi atâta timp cât documentele nu o probează într-un mod foarte clar, eu nu pot să intru în astfel de speculaţii. Nu pot s-o fac nici dintr-o perspectivă universitară, documentele istorice fiind decisive şi nici nu mi se pare util, politic vorbind. Am văzut în stradă doar oameni entuziaşti, care se bucurau aşa cum n-am mai văzut niciodată, era un sentiment de fraternitate şi de explozie emoţională care merită trăite, cred eu. Asta e, după părerea mea, esenţa schimbării care s-a produs în acel moment prin evacuarea lui Ceauşescu şi a schimbărilor care au urmat.
AC: Credeţi că Ion Iliescu va fi judecat pentru mineriade până la urmă?
CP: E foarte complicat, juridic şi politic vorbind, rămâne de văzut dacă se va ajunge la un proces şi cum anume va fi apreciat în instanţă. Nu am competenţa să anticipez sau să judec acest lucru.
AC: Există şanse ca marii corupţi din ţară să fie pedepsiţi?
CP: Sunt convins pentru că nicăieri marii corupţi nu scapă în nici un loc din lume. Cred că societatea românească s-a maturizat foarte mult, justiţia e pe cale să producă un alt tip de judecată şi este în măsură să asume dreptatea, ceea ce nu era cazul acum 10-15 ani. Sunt convins că dacă unii au amânat sau blocat prin metode politice judecata, asta nu înseamnă că nu vor ajunge să primească, în funcţie de ce-au făcut, această măsură a dreptăţii. Sunt unul dintre partizanii acestei autonomizări a justiţiei pentru care am pledat personal şi aceasta înainte de orice implicare a mea politică. Cred că dacă blocajul sau complicarea acestor procese a fost posibilă şi asta nu numai în România, la fel cum a fost şi în alte părţi, judecata, inevitabil va veni.
AC: Se pare că România este aproape cea mai coruptă ţară din Europa, după ultimul raport Transparency International.
CP: Da, există corupţie, asta o recunosc şi cetăţenii şi este cu atât mai grav fiindcă fac parte din această masă importantă de persoane dispuse să întreţină acest fenomen. Personal, n-am dat niciodată niciun fel de şpagă nicăieri şi nicicând n-o voi face.
AC: Şi aţi reuşit să vă descurcaţi?
CP: Da, cred că se poate acest lucru. Important e să nu cedezi acestei tentaţii a facilităţii şi repet că în România, o majoritate care condamnă acest fenomen, continuă să-l întreţină. E important să observăm, ca fenomen social, faptul că această „corupţie mică” e de fapt structural altceva decât corupţia oamenilor politici şi anume de a obţine privilegii de pe urma respectivei poziţii. Eu cred că lucrurile vor arăta mai bine în momentul în care întreţinerea acestei corupţii de către oamenii dezamăgiţi de corupţie va fi stopată şi în momentul în care corupţia politicienilor va fi urmată de decizii în instanţă. Altfel dacă ne lamentăm şi continuăm să dăm şpagă, îi vom încuraja şi pe oamenii politici să continue să distribuie privilegii şi să beneficieze ei înşişi de pe urma poziţiilor pe care le ocupă pentru a obţine avantaje financiare. Cele 2 sunt legate, lamentaţia nu e suficientă, nu conduce nicăieri, nu e sursă de sănătate socială.
AC: Are nevoie România de românii plecaţi?
CP: Da, cred că România are nevoie atât de cei plecaţi de curând, cât şi de cei plecaţi mai de mult. Personal, am fost întotdeauna puţin împotriva curentului general, care era de plecare la un moment dat. Am fost întotdeauna de părere contrară, asta poate şi pentru că am fost plecat la studii şi m-am întors pentru că aşa am înţeles eu lucrurile. Am considerat că e foarte „challenging” să te confrunţi cu dinozaurii stalinişti, securişti, cu oameni prăfuiţi care sunt împotriva progresului şi să-ncerci să construieşti pe un teren foarte nefavorabil. Am nervii tari în general şi de asta cred c-am reuşit în angajamentele pe care le-am avut în lumea politică şi cred că voi reuşi şi în continuare. Cred că pornind de la acest sentiment al sensibilităţii către cei care trec prin probe dificile, trebuie găsite metode pentru ca aceşti oameni care au părăsit ţara să rămână în legătură sau să se întoarcă. Zic asta pentru că cei care pleacă trăiesc o dramă. De multe ori, fotografia plecării este una însorită, trimiţi acasă imagini în care zâmbeşti, nu lacrimile sau tristeţile. Am cunoscut în Europa oameni care au dus-o şi o duc foarte greu, nu au o experienţă fericită. Trebuie făcut ceva foarte concret pentru românii plecaţi.
Gîndurile unui fost colindãtor
Sunday, December 23rd, 2007
„Mergi la colindat?“ Aceasta era întrebarea principalã auzitã pe la toate colturile caselor, cu cîteva zile înainte de Crãciun sau Anul Nou, în timp ce se înãlta un derdelus, sau se punea umãrul la rostogolirea bulgãrilor de zãpadã, pentru a face un om de zãpadã si mai mare decît al celor de pe partea cealaltã a strãzii. Sãniile se transformau în bãnci, ca la sfatul bãtrînilor satului. Trupe de cîte 3-4 ne adunam si puneam tara la cale. Hotãrîri importante! La ce orã sã ne întîlnim, de la ce casã sã începem colindatul, pînã unde mergem. De cele mai multe ori, ulita mare era piatrã de hotar. Pînã acolo, sau mai departe? Ce mai conta! Important era sã ne scoatem desaga din cufãrul cu jucãrii, sã o scuturãm bine si sã o pregãtim a o umple cu mere, covrigi si nuci. Dimineata de Mos Ajun era ca un preludiu al colindului mare ce urma. Sorcova si buhaiul aveau sã fie punctele culminante ale planurilor mãrete din vacanta de iarnã. Doamne si ce rosii eram în obraji, si ce voiosie în inimile noastre de copii, numai la gîndul cã se apropie colindatul! De repetat, nu repeta nimeni. Ce nevoie aveam? Versurile colindelor erau în inimile noastre. Nu ne pãrãseau tot anul. Stãteau acolo cuminti, asteptînd cu sufletul la gurã venirea Sãrbãtorilor de Iarnã.
Este din nou sfîrsit de an. Crãciunul bate la usã si dupã el, cu repeziciunea gîndului, va veni si noaptea de Anul Nou. Vã sînt desagii pregãtiti? V-ati luat sorcove? La cine a rãmas buhaiul? Cine are un bici si un clopotel, ca sã rãsune plugusorul pînã la marginea satului vecin? Sau nici nu stiti despre ce vorbesc? V-ati învãtat copiii cum se colindã? Sau v-ati pierdut în vîltoarea cumpãrãturilor de la „Mall“ si a luminitelor colorate din piata mare?
Sã nu lãsãm ulitele satelor, strãzile comunelor, bulevardele oraselor sã ofteze în lipsa grupurilor de copii gãlãgiosi, care sã alerge de la o casã la alta, cîntînd din rãsputeri si multumind gospodarilor pentru darurile primite. Sã nu lãsãm serile de colind din propria noastrã copilãrie sã devinã închise într-un album cu amintiri. Ce cadou poate fi mai pretios sub pomul de Crãciun, dacã nu datinile noastre strãmosesti, atît de frumoase si pline de întelepciune! Sãrbãtori Fericite, buni români!
Madalina Corina Diaconu
Concerte de Craciun
Tuesday, December 18th, 2007Ambasada Romaniei la Washington, impreuna cu biserica ortodoxa romana “Sfinta Cruce” din Alexandria, statul Virginia, precum si cu suportul grupului “Vox Ama Deus” din Philafelphia, sub conducerea artistica a domnului Valentin Radu, au organizat la data de 12 Decembrie, concertul de binefacere “Un cintec de Iarna”. Binecunoscutii artisti de talie internationala, soprana Georgeta Stoleriu impreuna cu pianistul Valentin Radu, au interpretat lucrari din operele compozitorilor Vivaldi, Bach, Handel, Chopin, Mozart, precum si din folclorul romanesc. Fondurile strinse, au fost donate proeictului de construire a noii biserici ortodoxe romanesti “Sfintul Andrei” din statul Maryland.
In perioada 12-29 Decembrie 2007, corul de camera “Caedonia” din Sibiu, se afla in turneu in Statele Unite, in calitate de ambasador Cultural al Sibiului, oras care in acest an reprezinta Capitala Culturala Europeana. Corul de camera “Caedonia” apartine Casei de Cultura al Sindicatelor din Sibiu, avind ca dirijor pe domnul profesor Florin Soare. La data de 12 Decembrie, corul a sustinut un concert de colinde romanesti si internationale, la biserica ortodoxa romana “Sfinta Maria” din orasul Falls Church, statul Virginia. Acest concert a fost organizat si cu sprijinul Congresului Romanilor Americani. Cu binecuvântarea Inalt Prea Sfintitului dr. Nathaniel, la data de 17 Decembrie, corul a sustinut un concert de colinde, muzica religioasa si prelucrari folclorice, la biserica “Sf. Dumitru” din Manhattan, New York.
VOX RENAISSANCE CONSORT si PHILLY JAZZ sub conducerea artistica a pianistului Valentin Radu, vor sustine un concert de Craciun “Jazz Renaissance Noel” la data de 20 Decembrie, la Ambasada Romaniei din Washington. Vor fi prezente costumele de epoca, clopoteii si colindele Europei Renascentiste, precum si sunetele moderne de pe Broadway.
Madalina Corina Diaconu
Marea Unire sărbătorită la Sydney
Wednesday, December 12th, 2007Marea Unire sărbătorită la Sydney
Marţi, 4 Decembrie a.c., a avut loc, la sediul Parlamentului statului New South Wales, din Sydney, recepţia oficială dedicată Zilei Naţionale a României, 1 Decembrie 1918. Recepţie organizată de Consulatul General al României la Sydney.
Invitaţi au fost Dl. John Aquilina, liderul majorităţii guvernamentale din Adunarea Legislativă a statului NSW, reprezentând premierul Statului NSW, Dl. Morris Iemma, Dl. Richard Torbay, speaker al Adunării Legislative a statului NSW, Dl. Greg Alpin, deputat liberal, reprezentantul liderului opoziţiei din Parlamentul statului NSW, Dl. Brian Davis, secretar oficial al guvernatoarei statului NSW, Dl. Stephen Deady, directorul biroului NSW al Departamentului federal australian al Afacerilor Externe şi al Comerţului, oficialităţi australiene şi reprezentanţi ai cercurilor de afaceri locale, consuli generali si membri ai corpului diplomatic, reprezentanţii Societăţii Culturale Unirea şi Asociaţia Românilor din Australia, organizaţii româneşti din Sydney precum şi un număr de români din Sydney. Printre invitaţi la această recepţie s’a observat prezenţa IPS Paul Saliba Mitropolitul Antiohiei pentru Australia şi Noua Zeelandă.
Aflându-se în Misiune Economică (Malaezia-Australia-Singapore), un grup de 8 persoane reprezentând Camera de Comerţ şi Industrie Prahova – România, la Sydeney s’au întâlnit la Sydney Chamber of Commerce cu reprezentanţi ai unor firme australiene de profil, reprezentaţi ai Camerei de Comerţ Sydney şi ai Departamentului de Dezvoltare Regională NSW. Acest grup a onorat această recepţie cu prezenţa lor. Ne-a făcut deosebită plăcere şi onoare de ai cunoaşte.
Au fost întonate imnurile naţionale ale României şi Australiei. Consulul General al României Excelenţa Sa Dl. Marius Dragolea şi Dl. John Aquilina s’au adresat participanţilor.
La încheierea momentului oficial al manifestării, s’a închinat pahare în onoarea M.S Elisabeta a II-a, Regina Commonwealtului şi a domnului Traian Băsescu, Preşedintele României.
În cuvântul său, Dl. Aquilina a făcut o scurtă trecere în revistă a istoriei României, începând din cele mai vechi timpuri şi culminând cu momentul Marii Uniri dela Alba Iulia, a subliniat semnificaţia intrării României în Uniunea Europeană şi a prezentat în termeni elogioşi contribuţiile aduse de comunitatea română la progresul economic, social şi spiritual al Australiei cât şi al statului NSW.
Cu acest prilej, a fost vernisată o expoziţie de pictură, a cunoscutului artist plastic român din Sydney Doamna Dorina Bugariu-Petre.
La multi ani, Romanie!
Saturday, December 1st, 2007
La Bucuresti, Paris, Londra sau Washington, inimile romanilor au fost una si aceeasi, salutind dimineata Zilei de 1 Decembrie cu urarea de “La multi ani!”, cu dorinta de prosperitate, cu visul de mai bine pentru tara mama, pentru locul unde s-au nascut , pentru familie, stramosii si tot ceea ce sta unit sub cerul senin al Romaniei!
Ne-am strins cu totii, cum am putut si am inchinat un pahar de vin in cinstea Marii Uniri, amintindu-ne de cei care prin visul lor, prin lupta lor, prin vietile lor, ne-au daruit noua, celor de azi si de miine, o tara libera.
Profesori si studenti romani de pe cuprinsul Statelor Unite, s-au reunit in scurte conferinte de comemorare a Zilei nationale a Romaniei. Ambasada Romana din Washington, precum si Consulatele Romane de pe teritoriul SUA, au invitat membrii comunitatilor romane, distinsi diplomati reprezentind ambasadele tarilor de pe toate continentele, precum si membrii ai altor institutii internationale, la receptii organizate cu ocazia Zilei Romaniei. Astfel, steagul tricolor si limba romana, s-au reunit, de la Est la Vest, intr-o Hora a Unirii!
La multi ani, Romanie! La multi ani Romani din toate colturile lumii!
“Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!”
(Mihai Eminescu – “Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie”)
Madalina Corina Diaconu