Îndrăgitul umorist şi om de televziune Viorel Gaiţă este prezent şi pe YouTube.
Puteţi vedea Camera ascunsă, Dialoguri politice, într-un cuvânt, Lumea lui Gaiţă aici:
Archive for February, 2008
Viorel Gaiţă – clipuri
Tuesday, February 26th, 2008Drang nach Osten sau Drumul spre est – partea 1-a
Tuesday, February 26th, 2008
România, impresii de călătorie
Contrar asteptărilor, după câteva minute de la oprirea avionului ce m-a adus pe aeroportul din Timisoara, mă trezesc in fata unei alte realităţi la oficiul vamal decât cea pe care o anticipasem. In fata mea, o doamna drăguţă si amabila, desi vede un nume romanesc in pasaportul canadian pe care i-l prezint, mă întreabă într-o plăcuta engleza despre perioada cit voi sta in Romania. Momentul este important, caci fără să vreau, compar, ce văd şi ce aud pe moment, cu primirea pe care am avut-o în Romania acum 11 ani la aeroportul din Bucuresti. Cu peste un deceniu în urmă, lucrurile se petrecuseră foarte diferit: am fost abordat de vamesii de la Bucuresti de o maniera ce tine de culmea mizeriei morale. Pe faţă, voiau sa stoarcă de la mine ceva. M-au avertizat sa fiu atent la plecarea spre Canada: cei ce controlează la plecări, jupoaie. Mi-am zis atunci că ar fi interesant să văd şi alte colţuri ale lumii înainte de a mai pune piciorul in Romania cea dulce, ospitaliera si pitoreasca. Împreuna cu cei doi tovarăsi de drum ne îmbarcam în masinile care ne-au asteptat la aeroport. O adevărată delegatie compusă din prieteni si sefi de cluburi de arte martiale veniti din mai multe judete ne-au condus spre Timisoara, unde, până să mă dezmeticesc, am şi văzut o multime de lume şi, iată, mă relaxez într-un restaurant scăldat in valuri de lumină multicoloră filtrată prin imense acvarii cu pesti exotici.
Gânduri cu un numitor comun: Romania
Cu ani în urmă, valuri de români au luat calea exilului spre diverse destinatii ale lumii, lăsând în urmă mai tot ce a reprezentat viata lor de până la acel moment: familie, prieteni, locuri si nu in ultimul rând domeniul in care munceau. Ce i-a făcut să-şi ia lumea în cap şi să dorească un nou început, fiecare are istoria lui. Un lucru este sigur, nimeni nu ar fi dorit să plece daca ar fi avut: conditiile de viaţă cât de cât normale iar raporturile din cadrul societătii ar fi fost dintre cele mai armonioase.
După ani de zile trăiti pe alte meleaguri, multi dintre noi, cei exilati, ne punem câteva întrebări în legătură cu locul de unde am venit: ce s-a ales din ţara pe care am lăsat-o in urma? Ce sanse mai sunt sa ne putem gândi la o posibilă reîntoarcere sau chiar reîncepere a unei vieti în România pentru noi sau pentru copii nostri? In final, care este atmosfera care l-ar astepta pe eventualul voiajor in Romania?
Pornind de la ideea că lucrurile evoluează într-un sens sau altul in tara natală, m-am gândit că ar fi timpul să văd dacă lucrurile au evoluat spre bine sau spre mai rău in Romania. Din start, o astfel de analiză nu poate fi decât subiectivă bazata doar pe observatii făcute la o prima vedere şi la suprafata. O zicala spune: prima impresie este si cea mai buna. Aş fi vrut să cred că a mai rămas ceva din valorile care m-au impresionat cândva şi aş mai fi vrut să cred că România parcurge un drum spre o etapă superioară de evolutie si nu spre o involutie continuă (cum o puteam toţi deduce din tot ce s-a scris după aşa zisa Revolutie).
Plecat din Romania in 1990, iată că după 11 ani fac un al doilea pas spre a-mi revedea rudele şi prietenii care au mai rămas in tara. Un timp suficient, zic eu, spre a vedea cu un ochi proaspăt ce transformări s-au făcut prin locurile natale. Vizita urma să acopere trei domenii care mă interesau direct. Voiam să am informatii despre situatia generală din România, informatii despre artisti şi artele plastice din ţară şi nu în ultimul rând mă interesau artele martiale.
Spiritul Martial veghează
As zice ca artele martiale au fost de fapt motorul acestei vizite. Am placat in Romania însotit de doi prieteni, amândoi practicanti de arte martiale; domnii Stefan Wojtila si Ioan Oprut. La fel ca alte mii si mii de romani plecati in lume, acesti doi prieteni din Montreal au o prestantă ce asează la loc de cinste numele de Romania. Unul dintre amicii ei este Stefan Wojtila, coleg de servici si partener de lupte in cadrul Academiei de Jotaikido din Montreal. Fost vicecampion in Japonia acum trei ani la Karate Kyokushin, Stefan sustine eforturile Maestrului Oprut de constituire a unei echipe de romani in arte martiale la Montreal. Cel de-al doilea tovarăs de drum a fost însusi Maestrul Ioan Opruţ. Acesta din urma, este dedicat de vreo 30 ani deopotrivă artelor martiale precum si artelor plastice. In câteva linii, aş zice despre el că a scotocit prin toate cotloanele artelor martiale şi ale artelor plastice pentru a ajunge să-şi facă o idee clara in legătură cu fiecare. In arte plastice, Ioan Opruţ şi-a luat licenta la Cluj cu o specializare in grafica si design. In artele martiale, detine 7 Dan în 2 stiluri (în arme: Kobudo-manipulează peste 20 arme traditionale şi în Kick Box Jitsu.). A avut curiozitatea de a cunoaşte aproape toate stilurile de luptă: Kung Fu, Jeet Kune Do, Karate, Kick Box, Judo, Thai Box, Jiujtsu, Tae Kwan Do, Kobudo, Kempo iar lista este lunga. Cert este că pe cartea de vizită are 9 centuri negre înscrise (în realitate are 11). Nu cred că are vreo bucata din corp care să nu aibă vreo amintire de luptă, c-ar fi vorba despre împunsături de suliţă, sau lovituri de tot felul. După ce a învătat să lupte, luptând, după ce a verificat validitatea la tot ce a învătat de la altii, s-a asezat, şi a pus bazele unei conceptii de lupta pur românesti pe care a numit-o Jotaikido (Calea Marii Armonii). Această nouă formă de arte martiale include TOT şi îi face pe practicanti să fie mai putin tributari Asiei. Cu acesti doi buni prieteni am aterizat pe aeroportul din Timisoara într-o zi de început de octombrie 2007.
Întâlnire cu scumpa si eterna Românie
Refacerea de după drum a fost doar pe perioada cit am stat la restaurant. Cum am iesit, ne-am dus direct la prima sedinta de antrenament cu toti cei care veniseră de prin alte colturi ale tarii. Sala unde ne-am antrenat la Timisoara, in prima seara, era bine aranjata, undeva, la ultimul etaj al unui fost cămin transformat in tot felul de săli de activităti studentesti si sportive. De mirare ca după câteva nopti nedormite, inclusiv noaptea de deasupra Atlanticului, aveam o energia imensa de a ne misca. In sala s-au adunat o multime de tineri practicanti împreună cu antrenorii pe care maestrul Oprut i-a format. M-a impresionat seriozitatea si dăruirea cu care toti acesti tineri au făcut antrenamentul. M-am gândit, in acele clipe, la potentialul de talente pe care Romania îl are in toate domeniile. Nu cred ca ar exista comparatie cu tot ce este canadian in domeniul activitătilor fizice, unde, sportul este văzut de către populatie ca pe un <<loisir> ceva de umplut timpul cu plăcere si nu ca pe o desăvârsire personala sau ca pe o profesie.
După antrenament, am luat drumul spre satul Voislova situat, la vreo doua ore de Timisoara pe undeva prin muntii Banatului, nu departe de castrul de la Sarmisegetuza Romana si doar la câtiva kilometri de Tapae unde a avut loc bătălia intre daci si romani. Voislova este satul de origine al domnului Ioan Oprut. Înconjurat de munti, satul oferă o priveliste minunata. Este situat pe fosta frontiera cu Austro-Ungaria, fiind primul sat romanesc din Banatul Românesc.
Comunitatea romano-americana, pilon al relatiilor romano-americane
Monday, February 25th, 2008
La 23 februarie a.c., a avut loc la Ambasada Romaniei la Washington, Conferinta
“Comunitatea romano-americana – pilon al relatiilor romano-americane.
Prezent si perspective in colaborarea comunitatii cu autoritatile romane”
Cuvintul de deschidere l-a avut dl. Adrian Vierita, ambasadorul Romaniei la Washington, urmat de discursul domnului Mihai Gheorghiu, secretar de stat, coordonatorul Departamentului pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni
Participantii la conferinta au dezbatut probleme ale promovarii intereselor si identitatii comunitatilor, bisericilor romanesti, presei de limba romana din SUA, luind in considerare elemente de actualitate privind posibilitatea identificarii unor initiative majore de interes comun pentru segmentele de comunitate.
S-au pus in discutie initiative si modalitati de sprijinire si implicare a personalitatilor academice americane de origine romana si a asociatiilor studentesti in promovarea identitatii romanesti in SUA.
Personalitatile culturale romano-americane prezente la conferinta, au incercat sa dezbata problema de promovare a valorilor romanesti in SUA si posibilitatea sustinerii acestora de catre oficialitatile de la Bucuresti.
S-a atins in cuvintararile luate si problema consulatelor onorifice de pe teritoriul SUA, incercind sa se atraga atentia celor in cauza de importanta acestor institutii ca si mecanisme principale de sprijinire si promovare a intereselor comunitatilor romane din SUA.
Nu au fost excluse din discutii nici posibilitatea crearii si imbunatatirii unui dialog si a unei colaborari mai strinse intre comunitatile romanesti de pe teritoriul SUA, modalitati de implicare a autoritatilor romane in sprijinirea initiativelor comunitatii precum si
obiective ale Romaniei in relatia cu SUA, ce pot fi sprijinite de comunitatea romano-americana (includerea Romaniei in Visa Waiver Program, dezvoltarea relatiilor de afaceri, promovarea valorilor culturale romanesti in spatiul american).
Printre cei care au luat cuvintul la conferinta au fost dl. Stefan Minovici, presedinte MIC Associates, New York, dl. Profesor Claude Matasa, Consul general onorific, Hollywood, FL, Dna. Lory Wallfisch, Presedinte Societatea “George Enescu” Northampton, MA, dna. Lia Lungu, corespondent al ziarului “Meridianul Romanesc” din Los Angeles, dl. Grigore Culian, director New York Magazin, profesor Sherban Lupu, Profesor asociat la University of Illinois at Urban-Champaign, dl. Vasile Badaluta, Director Romanian Journal / Romanian Voice Television, New York, dl. Vlad Enachescu, profesor univeristar, Carolina de Sud, dl. Adrian George Sahlean, director Global Arts, Boston, MA.
Madalina Corina Diaconu
“Scaunele” de Eugen Ionesco, la teatrul “Scena” din Washington DC
Saturday, February 23rd, 2008
Teatrul “Scena” din Washington DC, prezinta in perioada 25-29 Februarie a.c. piesa “Scaunele”, a cunoscutului dramaturg Eugen Ionesco. Scrisa in 1952, aceasta piesa, intr-un singur act, reuneste doua personaje: un batrin si o batrina, care impreuna aranjeaza numeroase scaune pentru musafirii invitati sa ia parte la discursul unui orator. Impinzind scena cu scaune pentru vizitatorii lor imaginari, cuplul se regaseste de-o parte si de alta a pieselor de mobilier, moment care ii pune pe cei doi intr-o situatie de instrainare.
Nascut in Romania, la Slatina, in 1909, Eugen Ionescu isi petrece mare parte a copilariei in Franta, reintorcindu-se in Romania dupa divortul parintilor, in 1925, urmind sa studieze la Liceul Sfintul Sava si apoi la Facultatea de Litere, in cadrul Univeristatii din Bucuresti. Se casatoreste in 1936 si revine in Franta in 1938, alaturi de sotia si fiica sa, pentru care scrie o serie de carti neconventionale pentru copii. Isi definitiveaza teza de doctorat “Tema morţii şi a păcatului în poezia franceză”, iar dupa cel de-al doilea razboi mondial, se stabileste la Paris. Nu scrie piese de teatru pina in anul 1950, cind debuteaza cu piesa “Cântăreaţa cheală”, reprezentată la 11 mai 1950 la „Théatre de la Huchette” în regia lui N. Bataille. Continua sa scrie peste 20 de piese, printre care „Lectia”, „Ucigaş fără simbrie”, „Rinocerii, Regele moare”, „Scaunele”, abordind un teatru cu subiecte de instrainare si dezumanizare, temele cele mai intilnite fiind singurătatea şi izolarea, falsitatea. Autorul este considerat un inovator al teatrului modern absurd, fondator al teatrului de avangarda, opera sa plasindu-l printre cei mai importanti scriitori de teatru ai secolului 20. In anul 1970 este ales membru al Academiei Franceze, primul scriitor de origine romana cu o atit de inalta distinctie. In anii ’80 si ’90 inceteaza sa scrie piese de teatru, dedicindu-si timpul picturii. Se stinge din viata in anul 1994 la Paris.
Teatrul „Scena” din Washington a fost infiintat in anii 1987-1988, producind lucrari ale teatrului contemporam european, participind cu regularitate din 1989, la festivalele internationale de teatru.
Madalina Corina Diaconu
Festivale, concerte, intilniri, piese de teatru
Tuesday, February 19th, 2008Sfirsit de iarna, inceput de primavera, cu filme romanesti
In cadrul Festivalului de Film Sundance 2008, care a avut loc la sfirsitul lunii inuarie, regizorul roman Radu Jude, a cistigat Premiul NHK pentru Realizatorii de film international. Acest premiu anual a fost creat in 1996, pentru a onora si ajuta regizorii cu initiative moderne, din patru regiuni ale globului: Europa, America de Sud, Statele Unite ale Americii si Japonia. Proeictul care va beneficia de acest premiu este “Cea mai fericita fata din lume” film care va reprezenta debutul regizorului Radu Jude.
Regizorul roman este cunoscut pentru filmul sau de scurt metraj “Lampa cu caciula”, care a cistigat Premiul pentru Filmele de Scurt Metraj din cadrul Festivalului de Film Sundance din 2007, precum si premiul “Poarta de Aur” din cadrul Festivaluli de Film din San Francisco si premiul pentru “Cea mai buna lectura de film de scurt metraj” din cadrul Festivalului de Fim de la Los Angeles.
Un alt regizor prezent la Festivalul de Film Sundance 2008 a fost Adrian Sitaru, cu filmul “Valuri”.
In perioada 7-9 martie 2008, la Muzeul de Arta Contemporana din Madison, statul Wisconsin, va avea loc Festivalul Filmului Romanesc. Vor fi prezente peliculele: “Visul lui Liviu” al regizorului Corneliu Porumboiu, “O excurise la oras” in regia lui Corneliu Porumboiu, “Curcanii nu zboara” si “Zapping” regizor Cristian Mungiu, “Logodnicii din America” in regia lui Nicolae Margineanu, “Reconstituirea” regizor Lucian Pintilie, “Hartia va fi albastra” regizor Radu Muntean, “Restul e tacere” in regia lui Nae Caranfil, “Marele jaf comunist” regizor Alexandru Solomon, “Scurta istorie”film de animatie al regizorului Ion Popescu-Gopo, “Apartamentul” in regia lui Costantin Popescu, “Ajutoare umanitare” regizor Hanno Hofer, “Lampa cu caciula” regizor Radu Jude, “Poveste de la scara C” regizor Cristian Nemescu, “Trafic” al regizorului Catalin Mitulescu si “Examen” in regia lui Titus Muntean.
Pentru mai multe informatii puteti vizita: http://uwromania.rso.wisc.edu/ROFILM/
Concerte la Carnegie Hall, New York
Luna februarie a adus artistii romani pe scenele lirice ale New York-ului!
Mihai Marica a concertat la data de 17 februarie, cu piese semnate de Boccherini, Beethoven, Ezra Laderman, Martinu si Castelnuovo-Tedesco.
Mihai Marica si-a inceput pregatirea de celist la virsta de 7 ani, in cadrul Scolii si Liceului de Muzica din orasul natal, Cluj Napoca. La virsta de 18 ani a venit in Statele Unite, unde a continuat sa studieze sub indrumarea renumitului celist, professor Aldo Parisot in cadrul Scolii de muzica Yale.
Irina Muresan, vioara si Dana Ciocirlie, pian, au concertat la data de 20 februarie, in cadrul seriei de concerte ProMusicis. Cele doua artiste au interpretat piese de George Enescu, Guillaume Lekeu, Claude Debussy, Frederic Verrieres si Johannes Bhrams.
Lucia Hossu Longin la New York
La data de 28 Februarie 2008, la Institutul Cultural Roman din New York, Doamna Lucia Hossu Longhin va vorbi, la invitatie directoarei RCINY, Doamna Corina Suteu, despre realizarea documentarului “Memorialul Durerii”, 120 de episoade, peste 150.000 de minute despre temnitele comuniste, prizonierii politici, rezistenta anti-comunista si politia secreta-securitatea, o perioada neagra din istoria moderna a Romaniei. Documentarul a fost difuzat de catre Televiuziunea Romana in perioada anilor 1991 – 2004, o arhiva video a deceniilor de represiune si teroare comunista. “Memorialul Durerii” a fost achizitionat de Videoteca din Paris, Arhivele Hoover si Biblioteca Congresului SUA.
Televiziunea Romana a aprobat prezentare pe post a unei noi serii de documentare sub semnatura Doamnei Lucia Hossu Longin:“O istorie care nu se invata in scoala”, in noiembrie 2005.
La discutiile ce vor avea loc la New York, Doamna Hossu Longin va prezenta metodele pe care le-a ales pentru a lucra si prezenta aceste amintiri comuniste, dificultatea muncii sale, de la cenzura pina la amenintari cu moartea, si rezultatul final al acestui proiect curajos. Imagini din documentar vor insotii discutiile.
In viitor, Doamna Lucia Hossu Longin, impreuna cu istoricul Stejarel Olaru si echipa lor de televiziune, se vor afla in New York, Washington si Chicago pentru a incepe filmarile la documentarul despre moartea suspicioasa a istoricului Ioan Petru Culianu. Filmul va fi produs de catre Televiuziunea Romana si Insitutul de Investigatii asupra Crimelor Comuniste din Romania.
Nic Ularu la teatrul “La MaMa E.T.C” din New York
In perioada 15 februarie – 2 martie 2008, in cadrul teatrului “La MaMa E.T.C.” din New York, se va juca piesa “The Talking Band in Imminence”, a carei scenografie este semnata de scenograful roman Nic Ularu. Artistul este prezent in cadrul aceluias teatru si in ipostaza de scriitor si regizor, cu noua sa piesa: “Livada cu visini – Continuare”, care se va juca in perioada 21 februarie – 9 martie. Actiunea noii productii de teatru, are loc la 18 ani de la ultima scena a cunoscutei piese “Livada cu visini” a lui Cehov.
Piesele lui Nic Ularu au fost prezente la Festivalul de teatru KO din Massachusetts, Festivalul de teatru din Carolina de Sud, Festivalul International de teatreu de la Sibiu, precum si pe scenele Teatrului Foarte Mic din Bucuresti, Teatrul National din Constanta si Teatrul “O” din Suedia. Ca si scenograf, Nic Ularu este cunoscut atit pe scenele din Statele Unite cit si in Suedia, Nordul Irlandei, Danemarca, Italia, Germania, Anglia si Romania, unde a condus sectia de scenografie a Teatrului National din Bucuresti. Membru timp de patru ani al Ligii Europene a Institutelor de Arta, precum si vicepresedinte al Centrului Roman OISTAT, Nic Ularu a predat scenografia in Romania, Germania, Suedia, Anglia, Italia, Danemarca si Hong Kong. Din anul 1997 preda in Statele Unite.
Madalina Corina Diaconu
Dragobetele saruta fetele!
Friday, February 15th, 2008 
Care Dragobete? Unde? Cine? Cum? De ce? Si pot continua cu aceste intrebari, carora le adaug un ridicat de sprincene, o figura surprinsa, o mirare de toata frumusetea!
Iata-ma din nou cu rosu in obraji si nu din cauza frigului de-afara, ci din cauza rusinii mele in locul celor care vor cu tot dinadinsul sa uite ca exista obiceiuri romanesti vechi, frumoase si necomerciale! Mai ales necomerciale! Sau poate ca aici este cheia acestei revolutii anti obiceiuri vechi, pro obiceiuri de imprumutat! Daca nu dam din buzunar, ca sa copiem cit mai indeaproape obiceiul vecinului, nu ne simtim bine. Nu stim ce inseamna cu adevarat, de unde provine, de ce trebuie sa fie asa si nu altfel! Ce conteaza! Daca-i bal, bal sa fie!!!
O zi asteptata cindva cu nerabdare de toti tinerii, Dragobetele este in buna parte uitat, fiind pastrat doar in amintirea parintilor si bunicilor. Iar in ultimii ani, acest obicei autohton, risca sa fie dat cu desavarsire uitarii, fiind inlocuit de acest Sfint Valentin, obicei placut dealtfel, dar care nu are nici un fel de legatura cu spiritualitatea romaneasca.
Fiu al Babei Dochia, Dragobetele obisnuia sa se sarbatoreasca pe 24 februarie. In aceasta zi satele romanesti rasunau de veselia tinerilor si de zicala : „Dragobetele saruta fetele!” Sint multe credintele populare cu referire la Dragobete. Astfel se spune ca cine participa la aceasta sarbatoare va fi ferit de bolile anului si ca Dragobetele ii ajuta pe gospodari sa aiba un an imbelsugat. Imbracati in straie de sarbatoare, fetele si flacaii se intilneau in fata bisericii si plecau sa caute flori de primavara prin padurile si luncile din vecinatate. In sudul Romaniei (in special in zona judetului Mehedinti), fetele se intorceau in sat alergind, obicei numit „zburatorit”, urmarite de cite un baiat caruia ii cazuse draga. Daca baiatul era sprinten si o ajungea din urma, iar fata il placea, il saruta in vazul tuturor. Sarutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult.
O alta traditie spune ca Maica Precista a transformat Dragobetele intr-o buruiana numita Navalnic, dupa ce neastimparatul a indraznit sa ii incurce si ei itele, sau, in alte parti ale tarii, se spune ca in dimineata zilei de Dragobete, fetele si femeile tinere stringeau zapada proaspata, o topeau si cu apa obtinuta se spalau pe cap, sperind ca vor avea parul si tenul mai placute admiratorilor. De obicei, tinerii se adunau mai multi la o casa, pentru a-si “face de Dragobete”, fiind convinsi ca, in felul acesta, vor fi indragostiti tot restul anului, pana la viitorul Dragobete. Aceste intilniri se transformau, adesea, in adevarate petreceri, cu mincare si bautura. De multe ori baietii mergeau si in satele vecine, chiuind si cintind, pentru a participa si acolo la sarbatoarea Dragobetelui.
Dragobetele era sarbatorit in unele locuri si la data de 1 Martie, deoarece se considera ca el este fiul Dochiei si primul vestitor al primavarii.
Si deci, in concluzie, ce facem? Hotarim cu unanimitate de voturi tineresti sa dam uitarii acest obicei? Sint biserici, in fata carora ne putem intilni, in toate colturile oraselor; daca nu avem padure la marginea orasului, avem flori in piata! Putem gasi flori de primavara, le putem oferi celor care ne-au cazut cu tronc si inca mai putem spera la un sarut de Dragobete! Si ce-ar fi daca pe linga zicala “ Dragobetele saruta fetele”, sa mai zicem si “De Dragobete, iubeste Romaneste”!?
Madalina Corina Diaconu
Marius Daniel Popescu laureat cu premiul Walser
Wednesday, February 13th, 2008“Pentru unii sunt un personaj puţin bizar. Sunt şofer de autobuz, român, ţigan şi un mare petrecăreţ”.
Aşa se caracterizează pe sine însuşi Marius Daniel Popescu, noul laureat al Premiului Robert-Walser 2008, premiu acordat în unanimitate de juriu pentru primul său roman “La symphonie du loup” publicat în urmă cu şase luni la Paris.
Născut în 1963 în Craiova, Marius Daniel Popescu locuieşte în Lausanne din 1990. şofer de autobuz în timpul zilei, scriitor noaptea, Marius Popescu a debutat cu un roman care a sedus juriul prin naraţiune şi stilul scrierii.
Mai multe amănunte aici.
Manastirile pictate: Comori artistice medievale ale Romaniei
Saturday, February 9th, 2008
Sub patronajul Institutului Smithsonian, Ambasada Romaniei la Washington, a prezentat la data de 31 ianuarie 2008, simpozionul pe tema “Manastirile pictate: comori artistice medievale ale Romaniei”.
Cunoscuta critica de arta, de renume international, doamna Mariana Carpinisan, a incintat publicul cu istoricul si imaginile manastirilor din regiunea rurala a Bucovinei, nordul Moldovei, binecunoscute icoane ale arhitecturii medivale romanesti. Datind din secolele 15 si 16, frescele exterioare ale manastirilor Sucevita, Arbore, Moldovita, Humor si Voronet, reprezinta valori ale artei Moldovenesti, combinind traditiile populare cu cele de influenta bizantina si gotica. Construite de catre conducatori ai timpuilui, cel mai influent fiind Stefan Cel Mare, parintele spiritual al Moldovei, aceste monumente sunt marturia unei forme de arta renascentista disparuta, multe dintre ele facind parte in prezent din patrimonial UNESCO.
Cu ocazia acestui eveniment a fost deschisa la ambasada si o expozitie cu lucrari din seria “Sihastria Putnei: Chipuri de Viata Monahala” ale fotografului roman Dragos Lumpan, expozitie care a fost prezentata pentru prima data la Washington in octombrie 2007, in cadrul turneului realizat de artistul roman in SUA.
Madalina Corina Diaconu
Concerte de muzica Romaneasca
Monday, February 4th, 2008
Duminica 3 Februarie, Misiunea Sfânta Filofteia de Argeş din statul Maryland, impreuna cu DMB Music Records Bucureşti, au oferit membrilor comunitatii Romane si nu numai, 4 ore de muzica Romaneasca. Cei prezenti s-au bucurat de un spectacol deosebit sustinut de doua indragite doamne ale cintului romanesc: Mirabela Dauer si Maria Dragomiroiu. La specacol au participat si interpretii Raoul, Autentic, şi Stelian Petcu.
La data de 16 Februarie, Parohia Sfinta Cruce din Alexandria, statul Virginia, va organiza concertul: “Cânt cu drag la oameni dragi”, al carui protagonist va fi binecunoscutul interpret al cantecelor populare din Banat si Ardeal, Gheorghe Turda. Acest eveniment este organizat pentru susţinerea proiectului construcţiei noii biserici Ortodoxe Române Sfântul Andrei, Potomac, Maryland.
Madalina Corina Diaconu
PARTICIPAREA AMBASADORULUI ROMANIEI, ADRIAN VIERITA, LA TURNEUL AMBASADORIAL AMERICANO-ROMAN DE PROMOVARE A OPORTUNITATILOR ECONOMICE DIN ROMANIA
Friday, February 1st, 2008Ambasadorul Romaniei in SUA, Adrian Vierita, va participa, impreuna cu Ambasadorul SUA, Nicholas Taubman, in perioada 4-8 februarie 2008, la primul Turneu Ambasadorial Americano-Roman de Promovare a Oportunitatilor Economice din Romania, care va viza orasele Washington, New York si Atlanta. Scopul turneului este de a evidentia oportunitatile economice romanesti in acele sectoare in care companiile americane nu sunt suficient reprezentate in prezent.
Din delegatie mai fac parte ministrul consilier pe probleme economice al Ambasadei Romaniei la Washington Viorel Onel, atasatul comercial la Ambasada SUA in Romania, Cindy Biggs, directorul executiv al Camerei de Comert Americane in Romania, Anca Harasim, si patru membri ai comitetului director al AmCham Board, care reprezinta companii americane in Romania: Silviu Hotaran – Microsoft Romania, Cristian Colteanu – General Electric, Shahmir Khaliq – Citigroup, Mihaela Mitroi – PricewaterhouseCoopers.
Programul turneului va include intalniri cu diferite companii americane din domeniile financiar, servicii/consultanta, energie, securitate si aparare, IT si turism.
New York:
Prezentare de afaceri pentru companiile americane interesate sa faca afaceri in Romania
Discutii pe marginea revenirii in Romania cu studentii romani (Institutul Cultural Roman din New York)
Consiliu de afaceri pentru intelegerea la nivel international si masa rotunda pe marginea oportunitatilor de afaceri legate de Acordul in domeniul apararii, statutul de membru al NATO, siguranta si securitate.
Washington, DC:
Forumul Ambasadorial al Consiliului de afaceri Americano-European
Prezentare de afaceri la Departamentul pentru Comert
Pranz de afaceri gazduit de McGuire Woods
Atlanta:
Prezentare de afaceri pentru companiile americane interesate sa faca afaceri in Romania
Masa rotunda organizata de compania Lockheed Martin Roundtable pe marginea pietei regionale si a rolului Romaniei
Tur al General Electric/Discutii pe teme energetice, axate pe solutii de energie regenerabile si mediu.
Madalina Corina Diaconu (stire preluata de la biroul de presa al Ambasadei Romaniei la Washington)