Archive for January, 2010

Premierul Republicii Moldova, domnul Vladimir Filat, întâmpinat cu pâine de casă la Washington

Wednesday, January 27th, 2010

6
Prima vizită oficială in SUA a prim minstrului Republicii Moldova, domnul Vladimir Filat, a avut loc în perioada 19 – 23 Ianuarie 2010. Însoţit de Ministrul Afacerilor Externe şi al Integrării Europene, domnul Iurie Leanca, precum şi de Ministrul Economiei şi Comerţului, domnul Valeriu Lazăr, delegaţia a participat la o serie de întâlniri în Washington, dintre care menţionăm “Centrul pentru Strategie şi Studii Internaţionale”, unde s-a discutat pe marginea prezentării programului “SUA şi Moldova, construirea unui parteneriat de oportunitate” şi Comisia Helsinki, unde au fost puse in discuţie “Schimbarile şi direcţiile democratice din Moldova”, prezentare la care au participat senatorul Benjamin L. Cardin (D-MD) şi congressman-ul Alcee L. Hastings (D-FL).
Cea mai importantă întâlnire din capitala americană, a avut loc la data de 22 Ianuarie, în prezenţa secretarului de stat al SUA, doamna Hillary Rodham Clinton, moment în care s-a semnat acordul cu “Millenium Challenge Corporation” (MCC) prin care Moldova primeşte un ajutor de 262 milioane de dolari din partea SUA, într-o perioada de cinci ani, pentru dezvoltarea sectorului agricol şi al drumurilor.
“Vrem să construim o societate bazată pe toleranţă” au fost cuvintele premierului Vlad Filat, referindu-se la viitorul politic al ţării sale, precum şi al noilor oportunităţi în cadrul relaţiilor SUA – Moldova. Acordul MCC reprezintă în acest caz, un exemplu tangibil al prieteniei si parteneriatului între cele doua ţări.

7
În seara aceleiaşi zile, premierul Vladimir Filat a fost întimpinat de către membrii comunităţii basarabene din zona Washington-ului, cu tradiţionala pâine de casă. Un gest care a deschis un dialog prietenesc între premier şi membrii comunităţii, aceştia din urmă exprimându-şi gândurile pozitive, dar şi negative cu privire la relaţiile de colaborare dintre noua conducere a Republicii Moldova şi reprezentanţii săi in SUA. Au fost aduse în discuţie şi idei care ar putea ajuta la inţelegerea şi integrarea mai rapidă a noilor tendinţe democratice în rândurile celor care până în prezent au trăit sub reguli comuniste. S-a subliniat şi necesitatea unui sistem de reintegrare a tinerilor reveniţi în Moldova după studiile în străinătate şi ajutarea acestora pentru a folosi cunoştinţele acumulate în timpul studiilor peste hotare în beneficiul ţării. Timpul scurt acordat acestei întilniri nu a putut acoperi toate întrebările celor prezenţi, însă în final, participanţii s-au arătat mulţumiţi de întrevederea cu premierul pe care l-au ales din dorinţa de schimbare şi integrare a Moldovei în noile direcţii ale lumii moderne.

Mădălina Corina Diaconu

Hora Unirii cu copiii de la şcoala de duminică din Washington

Saturday, January 23rd, 2010

hora unirii

Grupul de copii români care se reunesc duminică de duminică la biserica Sfânta Cruce din Alexandria, Virginia, au fost deliciul serii culturale româneşti, organizate de Clubul Internaţional din Washington DC (International Club DC), cu sprijinul Ambasadei României la Washington, la data de 22 Ianuarie 2010.
Binecunoscut în capitala americană, “International Club DC” organizează seri culturale, menite să prezinte membrilor săi obiceiuri si tradiţii de pe tot cuprinsul lumii! Pentru luna ianuarie, aceştia au poposit la Ambasada României la Washington, unde comunitatea românească a oferit un program cultural deosebit! Grupul de copii de la şcoala de duminică, au interpretat scurta piesă a doamnei Virginia Cucu, “Hai să dăm mână cu mână”, în cinstea aniversării Unirii Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859. Reprezentare actoricească s-a încheiat cu Hora Unirii, cei mici delectându-i pe spectactori cu acest minunat dans si cântec românesc.
Din program nu a lipsit nici muzica clasică, avându-i ca protagonişti pe tinerii pianişti Otilia Danalache, Eduard Danalache, Elizabeth Ioana Mihai si Alexandra Lăzărescu-Bica. Balada lui Ciprian Porumbescu a fost interpretată de Larisa Marian, care impreună cu tatăl său, au prezentat, acompaniaţi de ghitare, o compoziţie proprie dedicată Unirii, precum si cintecul tradiţional “Doamne ocroteşte-i pe Români”. Programul cultural s-a încheiat în ritmul a doua melodii tradiţionale, interpretate la muzicuţă.
De admirat şi lăudat dedicaţia grupului de români, atât din partea comunităţii cât şi din partea ambasadei, care au organizat şi participat la acest program cultural. Astfel de seri nu pot decât aduce un plus imaginii României în SUA. Chiar dacă a fost sub iniţiativa unui club internaţional şi nu al unuia de români, este totuşi o speranţă că tânara generaţie de români din SUA pot duce mai departe şi pot arăta frumuseţea tradiţiilor pământului de unde işi au rădăcinile.

Mădălina Corina Diaconu

Recital al pianistului roman Radu Lupu la Washington

Wednesday, January 20th, 2010

radu lupu
Renumitul pianist român Radu Lupu va susţine, miercuri, 27 ianuarie 2010, începând cu ora 8.00 pm, un recital la Centrul pentru Muzică al Strathmore, din Bethesda, MD. Concertul este organizat de Washington Performing Arts Society şi reprezintă primul concert la Washington, DC al artistului român în ultimii 16 ani.

In programul concertului vor fi prezentate piesele:Janácek – In the Mist; Beethoven – Sonata Nr. 23 în F minor, Op. 57, “Appassionata” si Schubert – Sonata în A Major, D.959

Radu Lupu, un interpret remarcabil al operelor lui Beethoven şi Schubert, şi-a lansat cariera solo de succes după câştigarea cunoscutului concurs Van Cliburn, în 1966. Artistul revine la Washington, DC în acest sezon, după o absenţă de 16 ani. Referindu-se la concertul susţinut de Radu Lupu în 2008 la Carnegie Hall din New York, criticul Bernard Olanda de la cotidianul The New York Times apreciază: “Domnul Lupu reuşeşte ca, stând la un capăt al acestei săli considerabile, să o umple cu culoare şi claritate. Nu există niciun indiciu că ar încerca din greu acest lucru, ci pur şi simplu se întâmplă.”

Madalina Corina Diaconu
stire preluata de la biroul de presa al Ambasadei Romaniei la Washington

Unde sunt colindele Românilor?

Saturday, January 9th, 2010

Parcul Cismigiu

Înţeleg cu desăvârşire ideea de a asculta colinde în limba engleză atit timp cât mă aflu pe meleaguri americane. Oricum, altceva nu auzi, fie că te duci la Mall, la cinematograf, la farmacie….peste tot aceleaşi colinde cântate şi răscântate. În final, vrei nu vrei, le şi inveti! Aşa mai ştie omul ce să fluiere pe stradă!
Ceea ce nu înţeleg, este faptul că, odată sosită în Bucureşti pentru a ma bucura de mirosul sarmalelor şi al cozonacilor, de luminiţele din oraş, de forfota oamenilor de prin pieţe, tot ce îmi aud urechile sânt….aceleaşi colinde ascultate şi peste Ocean, la mama America! Pe moment mă opresc, dau din sprâncene şi mă gândesc că poate din cauza că săptămâni de zile am ascultat aceleaşi colinde, mi-au ramas imprimate în cap şi le aud fără voia mea! Însă nu, nu este aşa! Sânt in Bucureşti, în toată splendoare pregătirilor dinaintea sosirii lui Moş Crăciun, a Revelionului si zilei de Sf. Ion şi aud cu claritate colinde americane. Mă întreb în acel moment: unde sunt colindele Românilor? Nu mai există? Nu ne mai interesează frumuseţea acelor versuri? Nu mai vrem să ştim de datinile noastre atât de bogate? Cine doreşte să le şteargă din memoria noastră? Este oare o campanie de renunţare a tot ce este Românesc? Este pur şi simplu un dezinteres total al celor care sunt la conducerea posturilor de radio, de tv, a staţiilor audio din magazine, din diferite instituţii şi locuri publice? Nu înţeleg şi sint puţin îngrijorată, pentru că mă duce gândul la faptul că cei mici, copiii noştrii, cresc în umbra acestor noi curente de „imbunătăţire” a imaginii Crăciunului, însuşindu-şi aceste obiceiuri ca şi cind ar fi neaoşe! Dacă Românii din America şi din alte ţări ale globului pamântesc nu işi mai invaţă copiii obiceiurile care ne caracterizează şi cu care am crescut, cred ca este de datoria celor din ţară să persevereze în păstrarea şi ducerea lor pe mai departe. Cum este posibil să nu ne bucurăm de un colind vechi, cântat de Hruşcă, sau de un cor al studenţilor de la teologie? Cum se poate să nu ne mai bucurăm de aceste minunăţii? Cele mai frumoase amintiri din copilărie le am de pe vremea săniuşului, a colindatului din uşă în uşă, a aşteptării cu sufletul la gură să văd ce a pus Moşul sub fereastră, a zilei în care mă duceam cu Sorcova sau Pluguşorul, a nopţi în care puneam busuioc sub pernă! Şi cât de frumos sunau colindele cântate de toţi ai casei, strânşi în jurul meselor de sarbatori……”Din An în An, /Colind mereu, /La geam cu Moş Crăciun….”
Un An Nou cu Bucurie, Români de pretutindeni! Şi nu uitaţi a colinda pe româneşte ….

Mădălina Corina Diaconu

Calitatea serviciilor din Romania, cum vad bancile clientii?

Saturday, January 9th, 2010

Dacă vă întrebaţi care este nivelul serviciilor din România, ei bine o să fiţi extrem de dezamăgiţi, deoarece servicii de calitate practic nu există.

Să luăm cazul concret al unei bănci olandeze, bancă destul de cunoscută şi despre care ştiu că nu-şi permite să-şi bată joc de clienţi în Olanda sau în Canada.

În România însă, clientul este cel care trebuie să fie recunoscător pentru atenţia pe care această bancă i-o acordă. Dacă nu îţi poţi lua catrafusele, adică banii, şi să pleci văzând cu ochii, ei nu au timp şi chef de tine. Şi dacă te pune vina să faci şi o reclamaţie, păi atunci să ştii că nu mai au ce discuta cu tine. De altfel, nici nu există un serviciu de reclamaţii, trimite un email la adresa fugi_de_aici@ing.ro şi aşteaptă luni de zile că ei nu vor să mai audă de tine.

Nu vă spun asta din auzite, am trăit-o pe propria mea piele. Am un cont deschis de ceva timp la portocala asta electronică şi m-am gândit într-o zi să fac nişte schimbări în cont, ca de exemplu să schimb „sediul” şi chiar, culmea tupeului, să le prezint noul meu buletin provizoriu care atesta faptul că sunt rezident în România. Pentru că dacă nu eşti rezident, ci doar cetăţean, nu ai decât dreptul să le plăteşti comisioane, indiferent de ce sume îţi transferi în cont din exterior.

Funcţionara, destul de prost dispusă de ora matinală la care m-am prezentat, după ce „analizează” timp de câteva secunde actul, îmi transmite, cu aceeaşi satisfacţie pe care o au funcţionarii de la registrul comerţului când îţi refuză actele, că nu se poate schimba statutul.

„Actul ăsta nu e bun”, zice ea.

„De unde ştiţi, aţi mai avut astfel de cazuri”, o întreb cu destulă siguranţă.

„Nu”, zice ea. „Păi vedeţi, n-ar fi mai bine să sunaţi la cineva la sediul central?”

„Auzi domle, lasă că ştiu eu ce fac!” şi pune mâna pe telefon ascunzând ecranul calculatorului ca să nu văd eu cu cine se consultă.

„Îmi spuneţi şi mie cu cine vorbiţi, nu de alta, dar poate aş putea să contactez persoana sau departamentul ca să explic mai bine situaţia?”

„Nu vă pot spune, e secret!”.

M-a apucat râsul când am văzut atâta paranoia, în Canada la bancă ţi se dau toate numerele de telefon şi cărţile de vizită, tocmai pentru a-ţi uşura contactul cu persoanele responsabile. Dar Canada era departe, stăteam faţă în faţă cu reprezentanta unei bănci olandeze care începuse să ridice tonul la mine.

„Ok, daţi-mi actele, nu mai fac nicio schimbare. Vreau să plec.”,

„Nu, acum o să vă închid contul, că nu ştiu cine vi l-a deschis, dar nu aveaţi dreptul.”

Am venit acasă şi am trimis reclamaţie la o adresă de email. Acum, după 3 luni, n-am primit niciun răspuns. A, să nu uit, emailul a fost trimis şi Oficiului de protecţie a consumatorilor. Tot nimic…

Să nu credeţi că n-am sunat, ba da, şi într-un loc şi într-altul, dar banca mi-a transmis că nu are termene pentru reclamaţii, de fapt nici departament de reclamaţii n-are. Oficiul mi-a zis că n-are bani de timbre pentru răspuns, dar să mai sun în 2 săptămâni. Legea stipulează că răspunsurile se dau în 45 de zile, dar nu se întâmplă niciodată.

Am vrut să contactez şi sediul din Olanda, dar se pare că(am auzit un zvon) ING România este doar o franciză, la fel ca şi Vodafone România, aşa că nu mai depun niciodată bani în acel cont.

M-am dus la altă bancă unde am fost întrebat ce act este acesta, buletin aveţi?