Antena3 - Cea mai buna televiziune de stiri

Al doilea tur de scrut a arătat clar că românii sunt divizați în două tabere, pro și anti Băsescu. Din păcate voința populară nu se reflectă, încă, la nivelul parlamentului, unde există un dezechilibru de forțe între cele două tabere.

Echilibrul (și implicit respectarea voinței populare) poate fi restabilit, legal, doar prin alegeri anticipate care trebuie organizate cât mai rapid.

Argumentul cheltuielilor suplimentare, într-o perioadă de criză acută, pe care cu siguranță îl vor arunca cei se agață de privilegii cu orice preț, este exact același argument ignorat de cei care se luptă, în aceste zile, pentru repetarea alegerilor. Dacă e ok ca statul să plătească repetarea alegerilor prezidențiale, de ce nu ar fi ok cheltuielile pentru anticipate ?

O altă măsură la fel de importantă este introducerea votului prin corespondență pentru românii din străinătate. Este jignitor că la 20 de ani după revoluție și după zecile de miliarde de dolari trimise în țară românilor din diaspora li se pune constant bețe în roate când e vorba de un drept constituțional, acela de a vota. Cine a călătorit 6-8 ore doar ca să ajungă la secția de votare știe despre ce bețe este vorba.

Un sistem democratic are si obligații pentru aleși, nu doar privilegii. Cele două obligații expuse mai sus sunt esențiale și pentru o Românie normală.

Din Zürich,
Cosmin Păun
www.casa-romanilor.ch

La secția de votare din Berna s-au înregistrat 397 de voturi, dintre care 4 nule. Pentru Mircea Geoană s-au înregistrat 95 de voturi iar pentru Traian Băsescu 298 de voturi.

La secția din Geneva au fost înregistrate 575 voturi, din care 9 nule. Pentru Mircea Geoană s-au înregistrat 157 de voturi iar pentru Traian Băsescu 409 de voturi.

Mai multe detalii aici.

Opera monumentală, creată de sculptorul Liviu Mocan cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la nașterea lui Calvin, va fi expusă la sediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor din Geneva până pe 15 septembrie, și pe urmă la Biserica Reformată din Plan-les-Ouates până de Paști în 2010.

Creația artistului român Liviu Mocan se compune din 10 coloane de 4,5 m înalțime, formând un cerc cu diametrul de 8 metri. Ea poate fi văzută în Parcul Bastioanelor (Parc des Bastions) în luna iulie.

Pe scurt, Liviu Mocan ne explică:
“Partea interioară a fiecărei coloane seamănă cu un imens deget care se subțiază spre vârf, terminându-se ca o lamă verticală spre exterior. Contrastul frapant între partea interioară și cea exterioară a coloanelor reflectă importanța pe care o are legea în crearea unei societăți în care domnesc pacea și dreptatea. În plus, prin asemănarea cu o pereche de mâini enorme, sculptura sugerează ca legea este în același timp o invitație la o veritabila relație interumană.”

„Vreau ca această sculptură să creeze un sentiment pozitiv tuturor celor care pășesc în interiorul cercului, pentru a se bucura de natură, de artă, sau pur și simplu, unii de ceilalți”, explică Liviu Mocan. „Cercul de coloane sugerează de-asemenea un fel de limitare, pentru că adevarata libertate nu se află decât în interiorul frontierelor morale, spirituale și economice bine conturate; dincolo de aceste limite se ajunge la tragedie.”

Baza fiecărei coloane ia forma unui mic scaun, care parcă invita vizitatorul să se ia loc în interiorul cercului și să mediteze la sculptură și la ceea ce a inspirat-o. În opinia lui Roland Benz, Președintele Asociației Jubilé Calvin (Jubileul lui Calvin), „Această sculptură va aduce ceva nou în sânul patrimoniului cultural al orașului și va constitui în același timp un complement artistic pentru celelalte manifestări prevăzute pentru aniversarea lui Calvin.”

Liviu Mocan este unul dintre cei mai mari sculptori români contemporani. S-a născut în 1955 în localitatea Cara, judetul Cluj. A absolvit Academia de Arte Vizuale din Cluj în 1975. Artistul, în același timp sculptor și poet, este profund atașat valorilor creștine.

„Sculpturile sale sunt ca niste flăcari ce vor sa fie aspirate spre albastrul azuriu al cerului…Iluminațiile suprafețelor cresc ca niște aripi, dureroase afirmări ale luptei cu Răul, această obscuritate care avansează precum « magma ». Sculpturile sale, purificate prin foc, se eliberează de hațișul inerției, dispar în văzduh spre noblețea și splendoarea stărilor primordiale.”

A consemnat: Adrian Rachieru, Lausanne
Traducere și adaptare: Raluca Villard, Yverdon les -Bains

De ce nu este Elveția membru al Uniunii Europene? O întrebare legitimă, cu răspunsuri complexe. O sinteză a cauzelor acestei situații ne este oferită de către doamna Nicoleta Cristea – Brunel, absolventă a Institutului European al Universității din Geneva, în prezent admisă ca elevă a prestigioasei Ecole nationale d’administration (ENA) din Paris / Strasbourg. Argumentația privind “cazul elvețian” este preluată și sintetizată în limba română plecând de la lucrarea profesorului René SCHWOK “Suisse – Union européenne: l’adhésion impossible?”, Presses polytechniques et universitaires romandes, Collection Le Savoir suisse, Lausanne, 2006.

Autorul René Schwok, profesor de științe politice la Universitatea din Geneva, își definește volumul “Elveția – Uniunea Europeană: aderarea imposibilă?” (apărut în 2006, în colecția “Le Savoir suisse”) drept o “sinteză didactică despre relațiile Elveția – Uniunea Europeană”. Cartea își propune să explice de ce elvețienii sunt rebelii continentali în problema aderării și analizează motivele politice, identitare și financiare care justifică reticența acestora. Deși a afla răspunsul la întrebarea de ce o țară eminamente europeană, din toate punctele de vedere, refuză în mod constant aderarea la Uniunea Europeană este o chestiune de interes nu doar pentru specialiștii în științe politice, un astfel de studiu nu a fost elaborat anterior, în nici o limbă de circulație europeană. René Schwok reușește, deci, o premieră, oferind unui public lărgit o lucrare relativ succintă, neangajată politic și comprehensibilă, scrisă într-un limbaj nu foarte tehnic. Structurat în 12 capitole, studiul abordează cronologic evenimentele care au marcat relația dintre Elveția și Uniunea Europeană – de la primele decenii ale construcției comunitare europene până la istoricul referendum din 1993 și acordurile bilaterale ce au urmat.

Singularitatea “cazului elvețian” este dificil de explicat dacă luăm în considerare amplasamentul geopolitic al Elveției, care este departe de a fi o insulă precum Islanda, ci posedă frontiere comune cu Franța, Germania și Italia, trei dintre statele fondatoare a ceea ce avea să devină Uniunea Europeană. Mai mult decât atât, Confederația Elvețiană a adoptat limbile, religiile și manifestările culturale ale acestor țări, fiind un succes story al multiculturalismului. Și prin tradițiile politice, Elveția se dovedește a fi o țară europeană prin excelență, regimul său parlamentar și partidele politice fiind asemănătoare celor ale statelor vecine. Din punct de vedere demografic, peste 870.000 de cetățeni ai UE sunt rezidenți ai Confederației, iar aproximativ 700.000 de persoane traversează frontierele Elveției în ambele sensuri, zilnic. În plan economic, Elveția este practic profund integrată în UE, circa 60% din exporturile și aproape 80% dintre importurile elvețiene desfășurându-se cu UE. Totul pare a concura la integrarea firească a Elveției în Uniunea Europeană.

Însă în ciuda tuturor acestor factori, Elveția nu este și nici nu are intenția să devină membru al Uniunii Europene. În fapt, de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial și până în anii ’80, obiectivul Confederației Elvețiene pare să fi fost evitarea aderării la UE, dar păstrarea totodată a celor mai bune relații cu această organizație. Singurul eveniment notabil din acest interval temporal este constituit de tratatul din 1973 prin care s-au abolit drepturile vamale pentru produsele industriale. Activitatea Elveției este indisolubil legată de European Free Trade Association (EFTA), fondată în 1960 prin Convenția de la Stockholm și care are sediul la Geneva.

În 1992, prin Acordul de la Porto, se instituie the European Economic Area (EEA) – mecanism original de integrare în Uniunea Europeană fără aderare formală. Gradul de integrare în cadrul EEA este mult mai redus decât în UE: în plan concret, Elveția ar fi putut să își continue politica proprie în ceea ce privește agricultura sau dreptul de viză și de azil, să își păstreze francul elvețian și propria fiscalitate sau să își continue politica de neutralitate. Acest acord a fost semnat de către cele 12 state ale UE și de cele 7 state ale EFTA; acordul intră în vigoare în 1994, însă fără Confederația Elvețiană, întrucât cetățenii acesteia au respins ratificarea tratatului.

Referendumul prin care, la 6 decembrie 1992, 50,3% dintre cetățenii elvețieni au spus nu integrării în Spațiul Economic European a prilejuit cea mai intensă și mai emoțională campanie din istoria acestei țări. În viziunea lui René Schwok, acest referendum constituie un “eveniment traumatic” și a determinat oprirea, pe termen lung, a demersurilor prin care o anumită parte a clasei politice încerca să îndrepte Elveția spre aderarea la UE. Dramatizarea evenimentului a fost enormă, dificil de înțeles astăzi, când, prin Acordurile Bilaterale ulterioare, Elveția a adoptat esențialul prevederilor impuse de Spațiul Economic European. La referendumul din decembrie 1992 cifrele au vorbit însă – un număr record de 78,7% dintre cetățeni s-a prezentat la urne și doar câteva mii de voturi au separat cele doua tabere: 50,3% de “nu” și 49,7% de “da”. Factorii de decizie în plan politic, economic, sindical, mediatic și intelectual s-au pronunțat în favoarea EEA, în timp ce opoziția a fost exercitată îndeosebi de către dreapta suveranistă. Sociologii și politologii au identificat un important clivaj între “elite” și “restul populatiei”; astfel, sondajele au revelat faptul că persoanele care se declara favorabile unei integrări europene a Elveției sunt cei care dispun de venituri ridicate, au studii superioare și locuiesc în mediul urban. Clivajele cele mai puternice au fost cele raportate la principalele regiuni lingvistice, deși nu limba în sine a fost factorul explicativ. “La Suisse romande” – cantoanele francofone ale Elveției și-au manifestat sprijinul pentru EEA într-o manieră entuziastă, iar rezultatele au arătat că în Neuchâtel, Jura, Geneva și Vaud aproape 80% dintre votanți au aprobat tratatul. Cantoanele italiene au fost în general reticente, iar cei care au votat împotrivă au fost de peste 60%. În regiunile periferice ale Elveției germanice s-au înregistrat chiar rezultate de 70% dintre voturi împotriva ratificării tratatatului EEA, însă în marile orașe rezultatele au fost diferite, obținându-se o slabă majoritate în favoarea lui “da”. Tensiunile induse de clivajul flagrant dintre aceste rezultate au fost atât de puternice încât s-a vorbit chiar la nivel oficial despre imposibilitatea de a continua împreună. Acest referendum transformase pașnica și multiculturala Elveție într-o țară ce părea amenințată de sindromul canadian sau belgian.

Istoria recentă avea să arate că nu este cazul, elvețienii francofoni continuă să conviețuiască fără conflicte cu elvețienii italofoni și germanofoni, însă sondajele recente, de după anul 2000, arată că maximum 30% dintre elvețieni sunt în prezent favorabili aderării la UE, iar “traumatismul” referendumului din 1992 nu este complet cicatrizat. În planul relațiilor UE – Elveția, soluția ieșirii din criză a fost negocierea și adoptarea acordurilor bilaterale în 2002 și în 2004, prin care s-au reglementat aproape toate chestiunile prevăzute de către Tratatul EEA.

Profesorul Schwok analizează în cartea sa ipotezele de evoluție în viitor a politicii Elveției vis-à-vis de UE: continuarea căii bilaterale; uniunea vamală; aderarea la EEA; aderarea “light” la UE; aderarea la UE. Aceste opțiuni sunt diferențiate în cadrul studiului din motive didactice, pentru că în fapt ele se pot conjuga, de pilda uniunea vamală poate fi considerată o formă de nou acord bilateral.

Aderarea “light” constituie o aderare fără reluarea întregului acquis comunitar, aceasta făcându-se pe bază de excepții, acceptate sau tolerate de către UE. Din punct de vedere juridic, denumirile mai adecvate ale acestui tip de aderare ar fi “aderare diferențiatî” sau “aderare cu derogări permanente”. Însă nici acest tip de aderare nu este foarte probabil pe termen mediu.

René Schwok identifică cinci cadre tematice în care se pot încadra reticențele elvețienilor în ceea ce privește aderarea la UE: chestiunea identității; neutralitatea; democrația directă; federalismul; specificitățile economice. În ceea ce privește “identitatea” națională – concept ambiguu, adesea contestat – autorul oferă o necesară definiție: “ceea ce permite cetățenilor unei țări să fie recunoscuți ca atare, datorită unor anumite elemente distictive”. În fapt, identitatea elvețiană nu se bazează pe multe elemente comune, Elveția fiind un mozaic de culturi, de limbi și de religii. Cu toate acestea, o identitate politică elvețiană există, iar ea sfidează multe teorii. Cetățenii o resimt ca atare, după cum demonstrează un sondaj realizat după referendumul din 1992, în care aproape 55% dintre elvețienii care au votat negativ au oferit drept scuză a refuzului lor teama de un “sfârșit al identității elvetiene”. Schwok identifică drept punct comun al istoriei recente a elvețienilor faptul că aceștia nu au suferit traumatisme: “de aproape două secole, ei nu au îndurat pe teritoriul lor nici războaie mondiale, nici războaie civile, nici dictatura, nici ocupație straină, nici decolonizare. Situația lor s-a menținut prosperă din punct de vedere economic și stabilă în plan social”.

În ceea ce privește neutralitatea, este indubitabil faptul că aderarea la UE nu ar avea consecințe asupra acestei particularități a politicii externe elvețiene. Însă nici măcar faptul că țări precum Austria, Finlanda, Suedia, Irlanda (sau, mai recent, Cipru și Malta – țări scutite de orice participare la apărarea UE) sunt membre ale Uniunii fără a fi membre ale NATO și au statutul oficial de “state neutre” nu a reușit să convingă scepticii cetățeni elvețieni că, la rându-i, Elveția și-ar putea păstra neutralitatea.

În Elveția, poporul se poate pronunța asupra aproape tuturor aspectelor, la toate nivelurile politice ale țării: federal, cantonal și comunal. Dacă 50.000 de cetățeni elvețieni nu sunt de acord cu o lege aprobată, se organizează un referendum. Aderând la UE, Elveția ar trebui să transfere anumite competențe legislative la nivel comunitar și ar trebui să se angajeze să nu le aplice pe celelalte dacă ele ar intra în contradicție cu dreptul comunitar. Democrația directă ar constitui, deci, unul din principalele obstacole în calea aderării. În plan concret însă, chiar și fără a adera, Elveția se vede nevoită să transpună dreptul UE în legislația națională, “europenizarea” legislației elvețiene amplificându-se semnificativ. Oficial se vorbește despre o “adaptare autonomă a dreptului”, însă Schwok apreciază că de fapt asistăm la o “satelitizare” a Elveției.

Un alt factor invocat, îndeosebi de către dreapta suveranistă, pentru justificarea reticențelor, este federalismul elvețian, care ar fi pus în cauză de o aderare la Uniunea Europeană. Pe de altă prte, forțele care susțin o eventuală aderare acționează tocmai în numele unui ideal federalist. Această confuzie este explicată de către autor “pe de o parte, prin însăși ambiguitatea cuvântului ‘federalism’, pe de altă parte prin etnocentrismul helvetic”.

În fine, un obstacol deloc de neglijat în calea aderării este dimensiunea economică. Patronatul elvețian este singurul patronat european care se opune aderării țării sale la UE; acesta reacție negativă este justificată, între altele, de perspectiva de a dubla TVA-ul – de la 7,6% cât este în Elveția, la minimum 15% cât este în Uniunea Europeană. Adversarii aderării nu omit faptul că Elveția ar trebui să contribuie la bugetul UE cu circa 3,5 miliarde de franci elvețieni, anual. Pentru comparație, calea bilaterală se dovedește a fi mult mai avantajoasă, solicitând o contribuție de circa 472 milioane de franci pe an.

În concluzie, o aderare a Elveției la Uniunea europeană în viitorul apropiat pare a fi imposibilă. Opinia dominantă în rândul elvețienilor pare a fi că o aderare este inutilă, în condițiile în care pot avea cele mai multe dintre avantajele Uniunii fără presupusele incoveniente. După cum rezumă René Schwok, “cu cât Elveția se apropie de UE prin acorduri bilaterale, cu atât perspectiva unei aderări pare a se îndeparta”.

Sursa acestui material

Oricine a trăit măcar câteva luni în România ştie ca respectarea legilor este facultativă. Indiferent ca e vorba de legile nescrise ale vieţii la bloc, regulile de circulaţie, legea proprietăţii sau chiar Constituţia.

Un exemplu foarte recent e legat de modificările făcute în legile electorale româneşti.

MAE zice, pe baza legii, aşa: “Cetăţenii români care, în ziua alegerilor, se vor afla în altă ţară, în scop turistic sau de afaceri, nu vor putea vota“.

Constituţia zice aşa: “Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv. Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale”.

Din păcate Constituţia românească nu zice aşa: “Este interzis oricărei instituţii ale statului român (guvern, parlament, preşedinte, etc) să promoveze, voteze şi promulge o lege care interzice dreptul de vot altor categorii de persoane decât celor stabilite de Constituţie”.

E ciudat că forma actuală a legilor convine tuturor, inclusiv “preşedintelui tuturor românilor”. Care ar trebui să fie, totuşi, “preşedintele tuturor românilor care votează în ţara în care locuiesc”. Restul nu sunt reprezentaţi de nimeni, oricum.

Meciurile pe care Mutu, Chivu & co. le vor susţine în Elveţia vor avea mii de suporteri români pe stadioanele din Zürich şi Berna. Organizatorii se aşteaptă la aproximativ zece mii de turişti români veniţi cu această ocazie, la care se adaugă şi suporterii ce locuiesc în Elveţia.

Dacă ai prins bilete la meciuri şi ai echipament de suporter adevărat (steag, tricou, fular, şapcă, vopsele de faţă, etc), completează formularul de la adresa http://www.casa-romanilor.ch/galerie_romaneasca_la_euro_2008.

Încercăm să adunăm cât mai mult galben în tribunele elveţiene !

Talentatul pianist Teo Gheorghiu, protagonistul filmului “Vitus”, este capul de afiş al concertului pe care Orchestra Simfonică din Basel îl va susţine sâmbătă, 10 mai, în Zürich.

Vor fi interpretate opere de Bedrich Smetana, Frédéric Chopin şi Peter Iljitsch Tschaikowsky.

Teo Gheorghiu provine dintr-o familie de origine română şi se bucură de apreciere muzicală şi în viaţa de zi cu zi, fiind câştigător a câtorva premii de interpretare la pian. Una dintre distincţiile câştigate este locul întâi obţinut la secţiunea tineret a concursului internaţional de pian al Republicii San Marino, desfăşurat în luna decembrie a anului 2005.

Teo şi-a început cariera de pianist la vârsta de 5 ani, urmând, de la 9 ani, cursurile celebrei şcoli de muzică “Purcell School” din Londra.

Mai multe amănunte aici.

În contextul participării la EURO 2008, România a fost invitată să participe la Târgul de primăvară de la Berna. Standul României se află în pavilionul nr. 687, destinat în întregime evenimentului fotbalistic din luna iunie a acestui an. Plasat alături de standurile celorlalte trei echipe care vor disputa meciuri la Berna: Franţa, Italia şi Olanda, standul românesc este o îmbinare între tradiţional şi modern.

Respectând profilul târgului, România este prezentă la stand cu doi meşteri populari, domnul şi doamna Sitar din Baia Mare, olar, respectiv pictoriţă populară.

Mai multe detalii aici.

Centrul Cultural Român din Neuchâtel organizează sâmbătă, 3 mai, un eveniment cultural intitulat “România de-a lungul secolelor”.

Mai multe amănunte aici.

Galeria Maisonpoteamie, rue Grand St. Jean la Lausanne, va găzdui în perioada 1-6 mai 2008 expoziţia Trio-Calligraphie, expoziţie organizată de Radu Zéro şi Adrian Rachieru.

Prin definiţie, caligrafia este arta de a reprezenta diferite caractere ale scrierii într-o formă rafinată şi elegantă, aşa încât să producă un efect artistic. Dar în funcţie de cultura din care provine, caligrafia prezintă anumite specificităţi.

Astfel trei artişti de culturi diferite care trăiesc în Lausanne expun împreună ultimele lucrări caligrafice şi prezintă nu numai propriile stiluri, ci şi culturile din care provin.

Mai multe detalii aici.

“Pentru unii sunt un personaj puţin bizar. Sunt şofer de autobuz, român, ţigan şi un mare petrecăreţ”.

Aşa se caracterizează pe sine însuşi Marius Daniel Popescu, noul laureat al Premiului Robert-Walser 2008, premiu acordat în unanimitate de juriu pentru primul său roman “La symphonie du loup” publicat în urmă cu şase luni la Paris.

Născut în 1963 în Craiova, Marius Daniel Popescu locuieşte în Lausanne din 1990. şofer de autobuz în timpul zilei, scriitor noaptea, Marius Popescu a debutat cu un roman care a sedus juriul prin naraţiune şi stilul scrierii.

Mai multe amănunte aici.

Gheorghe Zamfir, Cornel Pana şi Ansamblul Ciocârlia vor susţine, la sfârşitul lunii septembrie, două concerte în cantonul St. Gallen.

Mai multe amănunte aici.

Graubünden, va fi dedicată României. Evenimentul va avea loc între 22 şi 26 august, în localitatea Thusis.

Pe parcursul mai multor zile manifestarea, intitulată “Bine ai venit, România!”, va cuprinde secţiunile “Rumänisches Filmschaffen”, în cadrul căreia vor fi prezentate filme româneşti de succes, “Hier und dort” – discuţie literară “Timişoara întâlneşte Thusis” cu participarea scriitorului de origine română Cătălin Dorian Florescu şi a scriitorului şi ziaristului Robert Şerban, “Kulturaustausch” – prezentarea romanelor scriitorului Cătălin Dorian Florescu în original şi traduse în limba română, “Rumänische Wurzeln” (poezii, teatru) cât şi un bufet cu preparate specifice româneşti.

Programul complet al evenimentului poate fi consultat aici.

Sâmbătă, 26 mai 2007, în grădina din faţa Ambasadei României la Berna, a avut loc ceremonia de dezvelire a bustului marelui diplomat român, Nicolae Titulescu.

Realizat în bronz de sculptorul Doru Drăguşin (autor şi al altor lucrări dedicate lui Titulescu, amplasate în parcul Palatului Naţiunilor din Geneva şi la Braşov), bustul este o lucrare de o mare expresivitate stilistică, o remarcabilă operă de artă ce îmbogăţeşte patrimoniul artistic al capitalei federale.

Despre personalitatea marelui diplomat şi om politic român, ca şi despre legăturile acestuia cu Elveţia, a vorbit dr. Alexandru Irimia, însărcinat cu afaceri a.i. al Ambasadei României la Berna.

În prezenţa artistului şi al reprezentantului Ministerului Afacerilor Externe din Bucureşti, la ceremonie au participat un mare număr de tineri români aflaţi la studii în Elveţia, membri ai comunităţii româneşti, diplomaţi, ziarişti.

La centrul de votare organizat în Berna au votat 320 de persoane. Nu a fost nici un vot anulat. Au votat pentru demiterea preşedintelui 31 de persoane, iar împotrivă 289 de persoane, adică 90%.

La centrul de votare organizat în Geneva au votat 443 de persoane. Un vot a fost anulat. Au votat pentru demiterea preşedintelui 48 de persoane, iar împotrivă 394, adică aproximativ 89%.

La secţia de votare din Berna au votat, până la ora 12, aproximativ 100 de persoane. Procesul de vot se desfăşoară fără incidente.

Calitatea buletinelor de vot a fost foarte proastă, voturile putându-se număra pe loc din cauza transparenţei hârtiei din care sunt făcute.

Din păcate nu putem să vă informăm nici acum despre componenţa birourilor electorale din Elveţia. Am remarcat prezenţa în cadrul biroului de vot din Berna a actorului de origine română Dorin Dragoş şi a unui observator din partea Pro Democraţia.

Vom reveni cu rezultatele finale în cursul serii .

Reproducem mai jos comunicatul primit de la ambasada din Berna:

“La data de 19 mai 2007 va avea loc referendumul privind demiterea Preşedintelui României.

Pot participa la referendum cetăţenii români cu drept de vot, care au împlinit vârsta de 18 ani până în ziua referendumului, inclusiv.

În Elveţia vor funcţiona secţii de votare la Berna şi Geneva.

La Berna, secţia de votare va fi organizată în sediul Secţiei consulare a Ambasadei României, Brunnadernstrasse nr. 20, 3005 Berna.

La Geneva, secţia de votare va fi organizată în sediul Misiunii Permanente a României pe lângă Oficiul Naţiunilor Unite şi Organizaţiilor Internaţionale de la Geneva, Chemin de la Perrière nr. 6, 1223 Cologny-Genève.

În fiecare din cele două secţii de votare vor fi amenajate trei cabine de vot.

Secţiile de votare vor fi deschise în cursul zilei de 19 mai 2007, între orele 8:00 şi 20:00, ora locală.

Votul va putea fi exercitat în baza unui act românesc de identitate valabil. Acesta poate fi cartea de identitate, cartea de identitate provizorie, buletinul de identitate, paşaportul diplomatic, de serviciu sau simplu, titlul de călătorie.

Alegătorii vor trebui să semneze o declaraţie pe proprie răspundere, prin care declară că nu şi-au exercitat şi nu-şi vor exercita dreptul la vot pentru referendumul din 19 mai 2007 pe baza altui act de identitate.

Cetăţenii care au acte de identitate expirate sau nu sunt în posesia acestora pot solicita Secţiei consulare a Ambasadei României la Berna eliberarea unui titlu de călătorie. Acest document nu se eliberează de către Misiunea Permanentă a României la Geneva. Pentru obţinerea titlului de călătorie, solicitantul va trebui să se prezinte la Secţia consulară a Ambasadei României la Berna (program cu publicul: luni, miercuri, vineri, orele 9:00-12:00 şi marţi, orele 14:00-17:00), unde va completa o cerere tip şi va prezenta un act românesc de dovedire a identităţii. Actul va trebui să fie cu fotografie, valabil, sau a cărui valabilitate a expirat în anul curent. Fac parte din această categorie de acte cartea de identitate, permisul de conducere, livretul militar. Cererea va fi însoţită de două fotografii tip paşaport, color, identice şi de data recentă.

Cetăţenii care solicită eliberarea unui titlu de călătorie sunt rugaţi să se adreseze Secţiei consulare a Ambasadei României la Berna în zilele premergătoare referendumului, pentru a uşura activitatea secţiei de votare în ziua votului.

Pentru evitarea aglomeraţiei la secţiile de votare, mai accentuată între orele 10:00 şi 14:00, este recomandabil, pentru cei care pot să-şi adapteze programul, să se prezinte la vot în afara acestui interval.

Informaţii suplimentare privind cadrul legislativ şi modul de desfăşurare a referendumului pot fi obţinute consultând site-ul Ministerului Afacerilor Externe.

Ambasada României la Berna (tel 031 352 35 22, fax 031 352 64 55, e-mail: roumanie.amb@befree.ch) şi Misiunea Permanentă a României pe lângă Oficiul Naţiunilor Unite şi Organizaţiilor Internaţionale de la Geneva (tel 022 752 10 90, fax 022 752 29 76, e-mail: mpgeneva@romaniaunog.org) vă stau la dispoziţie pentru clarificarea tuturor aspectelor legate de desfăşurarea referendumului din 19 mai 2007 în Elveţia. ”

Vom reveni şi cu alte detalii despre votarea în Elveţia.

Departamentul de literatură al Fundaţiei Pro Helvetia din Zurich şi Programul cultural elveţian în România, în colaborare cu Editura Polirom, organizează, în perioada 10 – 14 mai 2007, turneul de lecturi Tineri scriitori români în Elveţia.

La acest eveniment vor participa şi tineri scriitori şi editori din Bulgaria. Iată câteva informaţii despre scriitorii români:

Cecilia Ştefănescu, născută în 1975 în Bucureşti.
Romanul “Legături bolnăvicioase” a încins spiritele conservative din ţară, dar a fost foarte bine primit de critică. A fost tradus în 2005 în limba franceză (”Liaisons morbides”) la Editions Phébus. Pasiunile bolnăvicioase au fost filmate, în regia lui Tudor Giurgiu; filmul a fost difuzat în cadrul secţiunii Panorama la Festivalul de Film din Berlin din 2006.

Dan Lungu, născut în 1969 în Botoşani.
Ultimele sale volume “Raiul găinilor. Fals roman de zvonuri şi mistere” şi “Băieţi de gaşcă” au fost publicate în seria “Ego. Proză” a Editurii Polirom. “Raiul găinilor” a fost tradus în limba franceză, la Editions Jacqueline Chambon, în 2005 sub titlul “Le Paradis des poules”.

Florin Lăzărescu, născut în Doroscani, Iaşi.
Ultimul său roman “Unser Sonderberichterstatter” va fi lansat în luna aprilie 2007, într-o ediţie bilingvă, publicată de Wieser Verlag.

Filip Florian, născut în 1968 în Bucureşti.
Este ziarist şi scriitor. Romanul său “Degete mici”, publicat de Editura Polirom în 2005, a primit numeroase premii.

Programul complet

Am fost curios să văd cum prezintă televiziunile româneşti ziua suspendării. Se pare că toţi agitatorii, specialiştii în diversiuni, au ieşit în faţă: e mai important faptul că Băsescu nu şi-a dat demisia în primele 5 minute după suspendare decât chiar toată criza. Nu poţi cere studii de jurnalistică chiar de la toată lumea (închidem ochii, merge şi-aşa, n-avem alţii mai buni), dar chiar nici imparţialitate ?

Sunt foarte interesante părerile politicienilor, votaţi de noi pe liste comune, despre preşedintele suspendat: ”Băsescu, frisonul unei boli îndelungate, feudale şi comuniste”, ”Băsescu e batut de Dumnezeu!”, “Băsescu, un fost securist”. Autorii acestor cuvinte sunt toţi, fără excepţie, nepătaţi, curaţi ca lacrima.

Îmi pare rău de ţara din care am plecat. Cei ce vor să schimbe ceva sunt înlăturaţi. Cu tupeu.

Şi atunci de ce să ne întoarcem, domnule Tăriceanu ?

Cosmin Păun

Vineri, 20 aprilie, va avea loc vernisajul expoziţiei Die idyllische Romantik der Schweiz a pictorului de origine română Lucian Popescu.

Expoziţia, găzduită de Teatrul Scala din Basel, va putea fi vizitată de marţi până vineri între 17:00 şi 19:00, sâmbătă şi duminică între 14:00 şi 17:00.

Vernisajul va avea loc între 18:30 şi 20:30.
Mai multe amănunte.

Iubitorii muzicii populare româneşti din Elveţia vor avea ocazia să asculte un virtuoz al ţambalului românesc.

Maestrul Ion Miu va efectua, la sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai, un turneu în Elveţia. Veţi avea ocazia să vizionaţi evoluţia la ţambal a lui Ion Miu, acompaniat la pian, orgă şi acordeon de trei muzicieni români şi de un muzician elveţian, Cédric Monnin, la nai.

Intrarea la fiecare spectacol este liberă. Programul complet

Centrul cultural român din Neuchâtel organizează sâmbătă 28 aprilie şi duminică 29 aprilie un sfârşit de săptămână cultural românesc.

Din program: expoziţia de pictură naivă şi sculptură a artistului Gheorghe Ciobanu, concertul de ţambal al maestrului Ion Miu acompaniat de trei muzicieni români şi un muzician elveţian, expoziţie de vinuri româneşti.

Programul complet

Joi 8 martie a avut loc, în Lucerna, o seară românească organizată, cu ocazia Zilei Femeii, de sufletul evenimentelor româneşti din Elveţia centrală, Elena Drăghicescu şi Decebal Apostol.

Întâlnirea a avut, anul acesta, o dublă semnificaţie, fiind şi momentul în care a fost anunţată crearea Clubului helveto-român.

Vă invităm să vizionaţi o parte din înregistrarea serii de 8 martie aici.

Sâmbătă 26 mai sunteţi invitaţi la o seară românească în Geneva.

Organizatorii, Viorel Stanciu şi Cătălin Vişan, vă invită să petreceţi împreună momente agreabile, într-o atmosferă tipic românească cu sarmale, mititei, ciorbă de burtă, muzică şi dansuri româneşti.

Locul de desfăşurare va fi acelaşi ca şi anul trecut: sala de petreceri din curtea bisericii romano-catolice din Grand-Lancy, Place du 1 Aoűt, 5 avenue de Communes Réunies. Sunteţi aşteptaţi de la ora 18:00; seara românească se va încheia la miezul nopţii.

Informaţii suplimentare se pot obţine prin telefon la numărul 079 326 78 60, Viorel Stanciu, sau la numărul 076 506 94 21, Cătălin Vişan.

Sâmbătă, 30 martie, va avea loc vernisajul expoziţiei “Die Göttin der Tiere” a pictoriţei de origine română Livia Balu. Expoziţia va fi găzduită de Teatru Scala din Basel.

Mai multe amănunte pe site-ul Casa românilor din Elveţia.

Joi, 22 martie, va avea loc concertul de pian “Die grossen Sonaten”, concert ce va fi susţinut de pianista de origine română Mădălina Slav şi soţul acesteia, pianistul Alexander Scherbakov.

Concertul va avea loc în sala Bisericii reformate din Zollikon (ZH) începând cu ora 19:30. Detalii

Sâmbătă, 17 martie, va avea loc premiera spectacolului “L’elisir d’amore”, operă în două acte realizată de compozitorul Gaetano Donizetti după un libretto de Felice Romani

Spectacolul, prezentat pe scena Teatrului din Lucerna (Luzerner Theater), o va avea în rolul principal pe soprana de origine română Teodora Gheorghiu.

Premiera va avea loc la ora 19:30. Detalii

Organizatorii serii dedicate “Zilei femeii” ne-au anunţat intenţia de a organiza un nou club helveto-român în Elveţia. Alegerile pentru conducerea clubului vor avea loc cu acest prilej, în Lucerna, în seara de 8 martie.

Mai multe amănunte pe site-ul Casa românilor din Elveţia

Fanfara Ciocârlia se reîntoarce în Elveţia, de data aceasta în Zürich.

Concertul la care vă invităm va avea loc sâmbătă 17 martie, de la ora 20:30, în clubul moods im schiffbau (Schiffbaustrasse 6, în apropiere de Technopark şi Escher-Wyss-Platz) din Zürich.

“Povestea Ciocârliei” a început în comuna “Zece prăjini”, un sat de ţigani netrecut pe hartă. Cei doisprezece muzicanţi au fost descoperiţi iniţial de un etno-muzicolog român, au fost lansaţi de doi tineri germani, Henry Ernst si Helmut Neumann, care veniseră iniţial, în localitatea Clejani, pentru a învăţa să cânte la ţambal. Cei doi au înfiinţat o firma de manageriat artistic, “Asphalt Tango Production” care a reuşit, din 1995 încoace, să promoveze cea mai cunoscută fanfară din lume.

Puţin cunoscuţi, în mod paradoxal, în România, membrii Fanfarei Ciocârlia sunt renumiţi în lume pentru spectaculozitatea cu care îşi stăpânesc instrumentele şi pentru ritmurile antrenante prin care îşi provoacă auditoriul să renunţe la orice inhibiţie şi să danseze nebuneşte: “diavolii vitezei”, aşa cum au fost numiţi de New York Times, pot atinge o viteză de aproape 200 de bătăi pe minut.

Instrumentiştii din Zece Prăjini se numără printre eroii cărţii “Princes Amongst Men – Journeys with Gypsy Musicians” (Prinţi printre oameni – Călătorii alături de muzicieni ţigani), a scriitorului britanic Garth Cartwright, carte de a înregistrat vânzari remarcabile în Marea Britanie, vestul Statelor Unite ale Americii, Noua Zeelandă, Franţa şi Japonia.

Filmul “Iag Bari – Brass on Fire”, care povesteşte istoria fanfarei din Zece Prăjini, a primit în 2004 premiul pentru cel mai bun documentar la Roma Festival for TV and Radio de la Skopje.

Cea mai mare performanţă de până acum este cea de anul trecut, Fanfara Ciocârlia primind prestigiosul premiu BBC-3 Planet Award, secţiunea Europa.

Costică “Cimai” Trifan, Paul Marian Bulgaru, Lazăr Rădulescu, Oprică Ivancea, Dan Ionel Ivancea, Constantin “Pincă” Cantea, Monel “Guţel” Trifan, Constantin “Sulo” Călin şi Laurenţiu Mihai Ivancea, vă vor cuceri din nou prin muzica explozivă inspirată din ritmurile fanfarelor militare turceşti, din linii tradiţionale româneşti, ţigăneşti, bulgăreşti sau macedonene.

Ştire preluată de pe site-ul Casa românilor din Elveţia.