Subtitlu: Presiunile psihice si sansele cauzate de imigrare
Micha Hilgers, psiholog de profesie german, scrie regulat carti si articole de presa. In cartea sa „Das Ungeheure in der Kultur“ am gasit articolul „Ich habe keine Heimat“. Autorul explica in acest articol problematica imigrarii din punct de vedere psihologic.
Familiile de imigranti veniti din Romania, care au ales sa traiasca in Germania pastreaza relatii stranse si cu tara de unde au venit. Acest fenomen a fost observat de autor la toate nationalitatile de imigranti. In aceasta constelatie, copiii imigrantilor au nu arareori senzatia ca nu stiu unde le este „acasa“: in Germania sau in locul de bastina al parintilor, unde se mai afla bunici, unchi si alte rude si prieteni?
Unde simt copiii imigrantilor ca le esta «acasa»?
Aceasta generatie tanara nu se poate hotari care tara sa le fie patria, si aceasta indecizie poate avea implicatii psihice, creand unora dintre ei, la o varsta adulta probleme, precum dificultatea de a intra in relatii stabile cu parteneri de viata. Imposibilitatea de a se decide se proiecteza in mai multe planuri, inclusiv in cel afectiv.
Imigratia inseamna o schimbare atat de violenta in viata unui imigrant, incat multe identitati si identificari sunt mutilate pentru totdeauna. Caci, explica Micha Hilgers, schimbarea datorata imigrarii inseamna pierderi foarte pretioase precum oameni (prieteni, rude), lucruri, locuri, limba, cultura, traditii, clima, profesie, prestigiu, sau loc in societate.
Dar tocmai acest „tsunami“ sufletesc provocat de imigratie poate da nastere la multe sanse pentru un imigrant, sanse care il pot ajuta sa „creasca“, sa se dezvolte in personalitatea lui. Important, spune autorul, este ca personalitatea imigrantului sa fi fost destul de stabila inainte de plecare, si ca imigrantul va reusi sa prelucreze schimbarile la care este supus.
Consecinte
Consecintele unei imigrarii esuate pot fi multiple: lipsa de orientare, crize de identitate, suferinte somatice.
Micha Hilgers critica starea de lucruri din Germania, afirmand ca nu exista personal calificat in cadrul oficialitatilor care au de a face cu imigranti, la nivel de aparat de stat, dar nici in domeniul medical, care sa ii sustina pe imigranti in a intelege noua situatie in care se afla, si a le oferi un sprijin minim absolut necesar. Indiferent de prezenta sau absenta sprijinului din partea societatii gazda, efortul integrarii este insa unul cu precadere personal. Provocarile, intrebarile, incercarile imigrarii sunt experiente aproape exclusiv personale, si trebuiesc facute intr-o anumita masura de unul singur. Este daca vreti, efortul unei plante altoite: vechi radacini, ramuri noi altoite, si la fel de de hotarator … un pamant nou.
Micha Hilgers observa fatete ale fenomenului imigratiei, care trebuie sa va fie multora dintre dumneavoastra foarte cunoscute: la inceput ceea ce a fost parasit este devalorizat, depreciat, in tip ce noua tara este supraapreciata, vazuta intr-o lumina roz. In plus apar sentimente de vinovatie provocate de faptul ca imigrantii au parasit oameni dragi in tara din care au plecat, dar poate si de faptul ca ei au privilegiul de a trai mai bine, fara sa fi facut pana la momentul acela prea multe eforturi pentru a ajunge la acea stare de comfort.
Perceptii false
Nu arareori perceptia se schimba dupa un anumit timp exact in contrariu: tara gazda, Germania, este devalorizata, zugravita in culori sumbre, iar Romania este perceputa ca fiind «paradisul pierdut», locul unde toate problemele prezente s-ar rezolva ca intr-o poveste prin folosirea batului magic al unei zane bune.
Alte sentimente de vinovatie apar in contextul parasirii celor dragi „de-acasa“. Nu de multe ori complexul de sentimente se poate compara cu mai multe divorturi ce se desfasoara in paralel. Vechi relatii afective ingreunaza efortul de a intrema noi relatii cu oameni din tara gazda, indiferent de nationalitate. In plus, parintii au asteptari adeseori nerealiste fata de copii, de a avea succese scolare deosebite, sau de a-si gasi locuri de munca mai bune si mai bine vazute decat ale lor proprii. Ba mai mult, nu putin copii se simt coplesiti de sentimente de vinovatie cand ei reusesc sa se realizeze mai bine decat parintii lor.
In acest context este esentiala prezenta unei persoane sau a unui grup de oameni care sa preia rolul protector „matern“, care sa ajute la reasezarea vietii imigrantului pe noile fagasuri. Aceasta prezenta este cu atat mai acuta, cu cat nu arareori cetatenii germani isi exprima nemultumirea fata de noii veniti, care, ca orice element strain, provoaca teama si neliniste.
De obicei imigrantii cauta automat conationali in tara noua in care au ales sa traiasca. Vechii imigranti ii pot ajuta pe «noii» imigranti (cei veniti mai recent) sa inteleaga anumite stari de lucruri, incepand de la sfaturi practice, ca de pilda cum se poate rezolva ceva in relatiile cu oficialitatile, pana la chestiuni mai generale, care se pot localiza de exemplu in zona diferentelor de mentalitate. Este de recomandat noilor imigranti sa intre cat mai repede in contact cu autohtonii (cetatenii germani), si pentru simplu fapt ca ei sunt majoritari. In plus este o realitate incontestabila ca imigrantii sunt «obligati» sa interactioneze mai des cu autohtonii decat cu concetateni (in cazul nostru persoane vorbitoare de limba romana) intalniti in localitatea germana in care traiesc si muncesc. Comunitatea romaneasca din zona poate fi benefica, dar se poate dovedi repede a fi o enclava, din care nu se poate sau nu se vrea sa se evadeze, ducand treptat la izolare, neoferind sanse de integrare.
Conflicte
O alta categorie de conflicte puternice este aceea a valorilor dupa care se ghideaza fiecare individ. Perceptia unor valori precum cinste, rusine, vina, constiinta este diferita in tara de unde s-a plecat fata de tara in care sa imigrat.
O consecinta a acestor provocari pricinuite de imigratie este nasterea ideii, mai ales la prima generatie de imigranti, si anume parintii, ca la batranete, cand nu vor mai trebui sa munceasca, se vor intoarce in tara de origine. Dar ce iluzie: nici tara de unde s-a plecat nu a ramas pe loc. Multe lucruri s-au schimbat, prieteni, rude, s-au schimbat, au plecat.
Sugestii
Indraznesc sa sugerez concetatenilor romani, aflati in situatii precum cele descrise anterior, urmatoarele recomandari:
-
d.p.d.v afectiv este cel mai benefic sa faci eforturi sa te integrezi in noua tara gazda, fara sa iti pierzi identitatea, sau sa-ti renegi originea.
-
invatati imediat atat dvs. cat si copiii limba germana. Fara cunostiinte foarte bune de limba germana sunteti handicapati. Desi adulti, sunteti constransi si neajutorati precum copiii care incep sa vorbeasca, atunci cand intrati in contact cu autoritatile sau cu bastinasii, vecini, colegi, si nu reusiti sa folositi limba germana.
-
Ajutatii pe copii sa se integreze in societatea germana. Legatura lor cu Romania este in mod firesc mult mai slaba decat a Dvs. Nu va iluzionati ca odraslelor le place Romania mai mult decat Germania: cand mergi in vizita, ca turist, nu percepi decat un aspect infim al vietii de zi cu zi ale unui cetatean roman din Romania.
-
Nu picati in capcana de va monta o instalatie de satelit, cu care puteti receptiona posturi de televiziune romanesti. Tentatia de a viziona emisiuni in limba romana va fi uneori atat de mare, incat nu veti mai fi «obligati» sa fiti confruntati cu limba, cultura si societatea germana. Nu pledez pentru o renuntare la asemenea modalitati de petrecere a timpului liber sau de a pastra o anumita legatura cu Romania, sugerez insa ca cel putin in primii ani de viata «noua» in Germania sa va «obligati» sa intrati in contact cu noua viata «germana» in toate modurile posibile. Abia cand se instaureza sentimentul ca stiti cum este noua societate, puteti sa reinnodati legaturile cu Romania, inclusiv pe calea televiziunii sau mass-mediei de orice fel.
Cat vor mai supravietui asociatiile romanesti din Germania?
Asociatiile romano-germane din Germania sunt in contextul celor scrise mai inainte o incercare de intermediere pe plan cultural, economic si social intre tara de unde s-a plecat si cea in care se traieste.
Ca editor al site-ului www.rom2.de, ziar care se vrea sa informeze cu precadere persoanele vorbitoare de limba romana de ceea ce se intampla „romanesc“ in Germania, am avut sansa sa urmaresc si sa observ indeaproape evolutia asociatiilor romano-germane din Germania.
Pot sintetiza aceste observatii in urmatoarele tendinte, cu care vreau sa provoc membrii ai asociatiilor romano-germane sau participantii la manifestarile „romanesti“ la meditatie, si desigur de dorit, la actiuni concrete, constructive:
-
asociatiile romano-germane, aproape fara exceptie, au ca membrii, si de cele mai multe ori si ca participanti la manifestarile organizate de acestea doar „prima generatie“ de imigranti romani, de foarte putine ori copiii acestora. Explicatia a fost data in randurile precedente: copiii nostri se simt mai „acasa“ in Germania, in limba germana, decat in Romania.
-
Nu de putine ori copiii nu invata sau nu vorbesc cu placere limba romana. Chiar si in cazurile fericite in care limba romana este stapanita la fel de bine ca si o limba materna, interesul pentru limba si cultura romana este precar. Lipsa limbii romane din scolile germane este o explicatie, dar ea nu estompeaza lipsa generala de interes a copiilor fata de limba romana.
-
Am cunoscut asociatii in care membrii titulari s-au aratat ingrijorati ca tinerii nu vor sa devina membrii activi in asociatiile respective. Nu exista „urmasi“ care sa preia activitatile unei asociatii, asa incat este destul de probabil ca anumite asociatii romano-germane vor dispare din peisajul „romanesc“ din Germania. De altfel multe asociatii romano-germane „supravietuiesc“ cu precadere din cauza unor inimosi sau „incapatinati“ (in sensul pozitiv al cuvantului).
-
Multe asociatii au deja o anumita „vechime“. Nu putine activeaza de multi ani, si elementul de noutate provocat de aparitia unei noi asociatii romanesti se dilueaza cu timpul. In plus, mi se comunica nu de putine ori, ca asociatii romano-germane care activeaza d.p.d.v. Geografic pe o raza scurta „reusesc“ sa organizeze manifestari in in paralel, pe o perioada de 2-3 zile, asa incat efortul financiar, uman si logistic al fiecarei asociatii in parte devine nerentabil. Sali pe jumatate pline, o concurenta inteleasa in mod neconstructiv submineaza eforturile sustinute ale asociatiilor romano-germane din Germania.
-
De asemenea se constata nu arareori ca managementul unor manifestari sau in general al asociatiilor lasa mult de dorit, asa incat participantii, spectatorii vorbitori de limba romana, „rasfatati“ cumva de modul de organizare german, renunta cu timpul sa mai participe la actiunile organizate de asociatii.
-
Integrarea si apartenenta Romaniei la Uniunea Europeana aduce un nou element in evolutia peisajului „diasporean“ romanesc din Germania. Multi romani din Romania vor fi tentati sa vina sa lucreze pentru o vreme in Germania, dar prea putin vor avea dorinta sa ramana sa isi continue restul vietii aici. Sau poate ma insel? Vom trai si vom vedea!
-
Pe de alta parte apartenenta Romaniei la EU va aduce cu timpul mai multe sanse de interactiune cu „tara mama“. O infrastructura de transport care va atinge in cativa ani standarde europene (autostrazi, zboruri mai ieftine si mai dese), oportunitatile economice provocate de investitiile masive din Romania, care provin din fonduri EU dar si din investitii directe ale unor firme si anteprenori straini, vor motiva pe multi romani din Germania sa calatoreasca sau sa se intoarca in Romania. Exista in aceasta privinta prea putine date, dar aceasta prognoza poate deveni realitate
Referinte :
Terminologia (sursa DEX Online):
-
IMIGRÁ, imigrez, vb. I. Intranz. A veni într-o ţară străină pentru a se stabili aici. – Din fr. immigrer, lat. immigrare.
-
A MIGR//Á ~éz intranz. 1) (despre colectivităţi) A se deplasa dintr-o regiune sau dintr-o ţară în alta (pentru a căuta condiţii prielnice de trai).
-
MIGRÁNT, -Ă s.m. şi f. Persoană care migrează. [< fr. migrant].
-
EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A pleca din patrie şi a se stabili (definitiv sau temporar) în altă ţară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. Emigrare.
14.02.2007 Alexandru Draghici
Western Union este cunoscută ca lider global al transferurilor de bani în numerar. De acum, clienţii pot trimite bani nu doar prin intermediul agenţiilor, ci şi online. Pentru aceasta, ei au nevoie doar de o carte de credit Visa sau Mastercard, emisă de o bancă germană. Detalierea acestui serviciu şi a procedurii de înregistrare se află pe websitul Western Union, la 
www.rom2.de: pagina românilor din Germania