Statul român a ratat, ca de multe ori, şansa de a obţine bani mulţi. A dat cu piciorul la cel mai mare producător de utilaje agricole, iar profiturile le-a luat un afacerist român. Cu preţul distrugerii unei fabrici esenţiale pentru economia românească, Semănătoarea.
Splaiul Independenţei, în inima Bucureştiului. Puţini mai ştiu că pe locul unde s-a ridicat în ultimii ani un complex de birouri a fost uzina Semănătoarea. Una dintre cele mai mari fabrici din Europa a dispărut pe tăcute.
Statul a ratat la mijlocul anilor '90 singura şansă de a salva compania: asocierea cu italienii de la New Holland, unul din liderii mondiali în domeniu.
Asocierea era parafată şi extrem de avantajoasă pentru Semănătoarea. Italienii aduceau bani, tehnologii moderne şi piaţă de desfacere. Ar fi fabricat combine moderne, dar şi piese pentru uzinele italienilor din întreaga lume. La acel moment, director era Gheorghe Ciontu.
"Ei dezvoltau o industrie pe orizontală deosebit de favorabilă pentru ţară. Trebuia să facem o serie de componente pentru grupul New Holland, pentru fabricile din Europa şi Brazilia, deci era un miraj industrial" povesteşte Gheorghe Ciontu.
Înţelegerea nu a rezistat prea mult. Pe principiul "Nu ne vindem ţara", sindicatele s-au opus, aşa că partenerii italieni au fost fugăriţi, la propriu, şi nu foarte elegant.
Iar dupã vânzarea din 1999, statul i-a pus cruce. Pachetul majoritar de acţiuni a fost cumpãrat de patronul firmei obscure MYO-O, Ion Rãdulea, cu mai puþin de 2 milioane de lei. Zestrea fabricii? 43 de hectare, utilaje şi numeroase hale.
Banii i-a scos imediat, pentru cã în mai puţin de un an, Ion Rãdulea a vândut doar un hectar din Semãnãtoarea cu aproape un milion de dolari. Dublu faţã de banii daţi pe toatã fabrica.
Asta nu a fost singura problemã. Rãdulea s-a folosit de o inginerie financiarã. În contractul de privatizare se obliga sã investeascã mai multe milioane de dolari. Zis şi fãcut. Însã nu a venit cu bani, ci cu...propriul brand, anonimul MYO-O, evaluat la aproape 3 milioane de dolari.
Rãdulea a creat o altã companie, Sema Parc, deţinutã în totalitate de el şi familia lui. Apoi a urmat adevãratul tun imobiliar şi financiar. Semãnãtoarea a închiriat 27 de hectare din terenul fabricii companiei Sema Parc. În ce condiţii? O chirie de 65.000 de euro pe an, timp de 30 de ani, pentru un teren situat în centru, pe malul Dâmboviţei.
Dana Bãnişor este expert imobiliar şi, in calitate de expert, spune că afacerea a fost excelentă. Însã pentru cel care a închiriat.
Prin această şmecherie, Rădulea a căpuşat Semănătoarea, iar micii acţionari au rămas cu buza umflată şi buzunarele goale. Gheorghe Ciontu are şi acum acţiuni, însă fluieră a pagubă. Spuma o ia Ion Rădulea, prin firma sa.
Acum nu a mai rãmas mare lucru din Semãnãtoarea. Un nume pe un panou, vreo 13 angajaţi şi datoriile companiei. Cât priveşte producţia...
Acum importãm combine. De unde? De la fabrica New Holland din Polonia, locul unde italienii s-au refugiat dupã ce au fost alungaţi de la Semãnãtoarea.
