Comunitatea internaţională promite peste 5 miliarde dolari pentru reconstrucţia Gaza

merg si eu cateva ture

Palestinienii trebuie sa-si reia controlul asupra intregii Palestine ocupate, prin sabilirea resedintei de stat la Ierusalim, prin expulzarea tuturor ewreilor migratori pripasiti pe acolo acum 63 de ani pe motiv ca un derbedeu narcoman pe nume Moses ametit de canepa amestecata cu cacat de oaie, a scris acum cateva mii de ani pe o bucata de hartie igienica folosita marca Tora, cum ca tu ai fi poporul jidanesc ales de diavol sa ucizi si sa epurezi diferite etnii semite de pe pamanturile stramosilor -stramosilor lor , numai pentru faptul ca natia ta a migrat de la Geneza incoace urmarind interese materiale prin toata lumea fiind calificati in toate cartile noi sau vechi din toate limbile vechi ca fiind o hoarda de hoti, poponari,incestuosi si blestemati care se inchina numai diavolului in persoana. ---- JIDANII BUNI SUNT JIDANII MORTI STRIVITI SUB SINAGOGA

Traiectoria campaniei de lungă durată care a dat naștere luna asta la raportul absurd despre antisemitismul în UK, alcătuit de parlamentari britanici dintr-un larg spectru de partide, își găsește punctul de plecare în lobby-ul intensiv al guvernului israelian care a început cu mai mult de patru ani în urmă, pe la începutul lui 2002.

La vremea aceea Ariel Șaron rupea în bucăți rămășițele acordurilor de la Oslo reinvadând orașele Cisiordaniei controlate de Autoritatea Palestiniană, într-o escaladare distructivă cunoscută sub numele de Operațiunea Scutul Defensiv, și acest lucru a provocat în media israeliană o vie dezbatere. Ziarele locale începură să facă auzite nesfârșite îngrijorări despre apariția unui „nou antisemitism”, o temă preluată rapid și cu entuziasm de puternicul lobby zionist din SUA.

Desigur că nu era prima oară, firește, când Israelul făcea apel la loialii americani ca să-l scoată din belele. În Beyond Chutzpah, Norman Finkelstein trece în revistă apariția temerilor unui nou antisemitism în urma performanței sinistre din 1973, războiul de Yom Kippur. Cu ocazia aceea s-a sperat că acuzația de antisemitism ar putea fi folosită împotriva criticilor pentru a reduce presiunea împotriva Israelului în direcția returnării Sinaiului către Egipt și a negocierii cu palestinienii.

Israelul a mai alertat lumea pe tema unui nou val de antisemitism la începutul anilor ”™80, tocmai când o atitudine critică fără precedent era îndreptată împotriva lui din cauza invaziei și a ocupației Libanului. Ceea ce distingea noul antisemitism de rasismul antievreiesc tradițional de felul celui care condusese la lagărele morții din Germania, era că de data asta cuprinsese mai degrabă stânga progresistă decât extrema dreaptă.

Ultimele afirmații despre noul antisemitism au prins viață în primăvara lui 2002, împreuncă cu versiunea în limba engleză a website-ului respectatului ziar liberal Haaretz, care a susținut timp de mai multe luni un supliment de articole despre „Noul antisemitism”, avertizând asupra faptului că „vechea ură” a fost readusă la lumină în Europa și în America. Refrenul a fost imediat preluat de Jerusalem Post, un ziar de limbă engleză situat la dreapta spectrului politic și utilizat în mod regulat de autoritățile israeliene pentru a obține suport politic în diaspora evreiască.

Ca și precursorii săi, argumentează apologeții Israelului, ultimul val de antisemitism a fost responsabilitatea mișcărilor vestice progresiste ”“ deși cu un nou specific. Eternul dar totuși latentul antisemitism vestic a fost pus în mișcare de influența politică și intelectuală crescândă a imigranților musulmani extremiști. Implicația acestui lucru a fost nașterea unei alianțe necurate dintre stânga și islamul militant.

Asemenea păreri au fost enunțate inițial de membri vechi al cabinetului Șaron. Într-un interviu acordat în Jerusalem Post în noiembrie 2002, de exemplu, Binyamin Netanyahu a avertizat că antisemitismul latent avea din nou să devină activ:

Africa de Sud m-a schimbat și mi-a întărit identitatea sud-africană. Și atunci am început să înțeleg că principala problemă a sionismului este înființarea unui cămin național și conceptul de popor ales. Foarte curând, am început să mă opun acestui lucru. Înființarea unui cămin național doar pentru evrei îmi părea foarte asemănătoare cu apartheidul. Și liderii apartheidului vorbeau despre un popor ales. În 1961, primul ministru sud-african Hendrik Verwoerd spunea că Israelul este ca Africa de Sud. Aceasta mi-a deschis ochii. Timp de mai mulți ani am fost calificați în cooperarea militară dintre Israel și Africa de Sud- o ofensivă navală comună, nave purtătoare de rachete, avioane Cheetah și marele secret al armelor nucleare... Premierul Johannes Vorster, care a avut un trecut declarat nazist, a fost primit ca un erou la voi. Aceasta s-a adăugat la sentimentele mele față de Israel.

Sunt foarte conștient de Holocaust și de antisemitism, dar experiența mea de până acum mă conduce către o concluzie: orice formă de rasism trebuie combătută printr-o luptă comună. Am un vis: că vă veți schimba unghiul de vedere, așa cum s-a întâmplat și aici, și schimbarea va veni. Când politicienii ajung la înțelegere, este uimitor cât de repede pot să ajungă oamenii de rând la o schimbare în gândire. Schimbați conducerea și condițiile economice și veți vedea căt de ușoară este schimbarea.

Le-as da otrava nu bani.

mai bine da-i lu ma-ta muie