Grigore Vieru a murit la Spitalul de Urgenţă din Chişinău

Fac apel la toata media romaneaca sa TERMINE odata pentru totdeauna cu exprimarea ,,Republica Moldova" .Asa ceva NU EXISTA ! exista doar pamint romanesc , BASARABIA .Sa folosim TOTI acest cuvint , este parte din teritoriul nostru NATIONAL la care nu vom renunta NICIODATA .

DUMNEZEU SA-l IERTE !!!!

Mare pierdere!!! Oameni precum Grigore Vieru se nasc o data la sute de ani. Un roman prin definitie. Un luptator. Un visator...Pentru el notiunile de patrie si patriotism aveau inca semnificatie. Pentru el ideea de roman nu era desueta, iar visul marii uniri era esenta vietii sale. Pentru toti acei care au ca singur reper in viata stomacul, pentru toti acei care se vand pe ei insisi (si prin asta vand sansa acestei tari de a progresa, de a merge inainte) pe un kg de zahar sau unul de ulei , Grigore Vieru nu inseamna nimic, sau, cel mult, un biet om ratacitor printre iluzii....Dar mai suntem si NOI, cei care stim. Stim cine este Grigore Vieru, ce a insemnat el pentru aceasta tara, pentru acest pamant. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca-n pace!

Pentru cei care, poate, nu au citit niciodata un vers al marelui poet, marelui roman, o sa transcriu mai jos una dintre poeziile lui de capatai , CASA PARINTEASCA NU SE VINDE :

" Ascultati-ma, surori, pe mine, / Si voi, fratii mei, ce va sfaditi: / E pacat, nu-i drept si nu e bine / Sa vinzi casa care te-a-ncalzit / Bani ne-ar trebui la fiecare,/ Toti avem copii si vremea-i grea / Insa cum sa vinzi fereastra oare, / Cea la care maica te-astepta?!

Casa parinteasca nu se vinde,/Nu se vinde tot ce este sfant / Din atatea lucruri dragi si sfinte / Ochii mamei inca ne privesc./ O vom da si vor schimba lacata / Si vor pune si ferestre noi./ Si trecand pe langa ea vreodata ,/ Va privi ca la straini la noi.

Casa parinteasca nu se vinde,/ Nu se vinde tot ce este sfant. / Din atatea lucruri dragi si sfinte / Ochii mamei inca ne privesc./ Vom pleca si noi canva din viata
Si parintii sus ne-or intreba / Ce mai face casa lor cea draga,/ Cine are grija azi de ea.

(Incercati sa "vedeti" dincolo de cuvinte!)

Nu am, moarte, cu tine nimic
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu și cum ai trăi
De-ai avea mamă și-ar muri,
Ce-ai face tu și cum ar fi
De-ai avea copii și-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viață trăiesc.

Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.

Zadarnic din bratele mumei
Cobori pe pamant
Daca nu vezi in jur
Frumusetile lumii.
Chiar daca beschia
Sarmei ghimpate
Taie clipa in doua,
Chiar daca diavoli in noapte
Seamana frigul,
In caldura palmelor noastre
Ora de gheata o imbracam.
Pleca-vom si noi la stramosi.
Da, cine moare in Basarabia,
Moare departe.
Si totusi murim pe pamant.
Aproape de tristetea cea rodnica
A Domnului nostru.

In aceeasi limba
Toata lumea plange,
In aceeasi limba
Rade un pamant.
Ci doar in limba ta
Durerea poti s-o mangai,
Iar bucuria
S-o preschimbi in cant.

In limba ta
Ti-e dor de mama,
Si vinul e mai vin,
Si pranzul e mai pranz.
Si doar in limba ta
Poti rade singur,
Si doar in limba ta
Te poti opri din plans.

Iar cand nu poti
Nici plange si nici rade,
Cand nu poti mangaia
Si nici canta,
Cu-al tau pamant,
Cu cerul tau in fata,
Tu taci atuncea
Tot in limba ta.

Nu sint cuvinte pentru a-mi exprima tristetea..."Aprinde-ti candela-n cascioare, pentru busuiocul cel mereu..." Multumesc, ANTENEI 3, pentru emisiunea dedicata marelui disparut....

Mare om , mare roman, pacat ca nu a apucat sa vada Moldova in UE!

Condoleante! Nu sunt unul din oamenii care pot spune ca sunt pasionati de literatura, si nu pt ca nu ii recunosc valoarea, ci pur si simplu pentru ca am ales o alta cale, cea a stiintei, matematicilor exacte, iar literatura a ramas doar un mediu de evadare temporara. Despre munca lui Grigore Vieru nu pot spune mare lucru, dar poate asta nu este numai din cauza mea. Am observat ca era destul de marginalizat de societate, ca doar arta este modesta, valoroasa, dar codata pentru marea majoritate si cei din Guvern, conducere nu sunt sigur in stare sa inteleaga. Pentru ei conteaza doar scoarta, care si aia este uneori uscata, miezul este pentru altii. El nu dovedeste decat ceea ce se stia deja: valorile sunt recompensate dupa moarte, iar parvenitii apar ca mari jelitori, insa trebuie sa le spun ca este o mare RUSINE. Grigore Vieru sigur nu are nevoie de lacrimile unor inculti, semi-analfabeti care i-au inchis toata viata usa in nas. Mai bine apreciati valoare fiicei lui Basescu ca are un 4x4 si merita saraca, ca doar a realizat multe in viata; mai are doar cateva poate, sa invete limba romana, sa faca acordul intre subiect si predicat si sa memoreze o fraza pana la capat.

DUMNEZEU sa-l odihneasca in pace.

Jertfa pe altarul Domnului Eminescu..

Ce destin au unii oameni! Sa fie "alesii" unei natiuni, ai unui popor...Intr-o lume ca a noastra in care notiunile de patriot / patriotism , roman / "romanism" s-au devalorizat strigator la cer, intr-o lume in care oamenii alearga numai dupa material si inavutire si nu mai stiu , sau nici macar nu au stiut vreodata ce inseamna cultura, poezia, teatrul, frumosul...si-l iau in deradere pe cel care are "curajul" de a declara ca-si iubeste tara, ca e mandru ca este roman, ca nu s-ar vinde vreodata si nu ar trada neamul din care face parte...intr-o asemenea lume, Grigore Vieru este ca o poveste. O poveste cu zane si feti frumosi. O poveste in care el, Fat Frumosul limbii romane si al patriotismului in starea lui cea mai pura, o cauta de-o viata pe Ileana Cosanzeana mult visata si dorita...patria mama, Romania, taramul de poveste.Si...stiti, dragi prieteni, ... in realitate Grigore Vieru nu va muri niciodata. Va ramane vesnic pe pamant dovada superbei lui existente. Chiar daca acum, obosit, a plecat ...sa se odihneasca putin ...

Îmbracă-te în doliu, frumoasă Basarabie,
Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta;
C-acuma din pleiada-ți auroasă și senină
Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,
Se stinse-o dalbă stea!

Basarabia si-a pierdut plamanul care-i dadea aer sa respire. Pentru Basarabia aceasta pierdere nu poate fi cuantificata. Pentru Basarabia moartea poetului este o trsitete fara margini, o durere fara cuvinte. Basarabia este de astazi mai saraca.Basarabia nu va mai fi niciodata la fel fara lumina care o ajuta sa priveasca. Dumnezeu sa-l odihneasca-n pace!