Israelul îşi apără conduita din Gaza: am respectat legile

nu sunt araboi sunt doar constienti de adevar: si anume ca jidanii sunt capu rautatilor ,PESTE TOT!

Aoleu, au invatat araboii sa scrie si au invadat forumurile. Duceti-va la munca, nespalatilor! Si la nevestele voastre urate si rau mirositoare!!| Mai bine ati lua lectii de la jidani, parazitilor!

dedesupt a tastat un fecaloid retardat cu o singura circumvolutiune pe creier si aia de la piatra cu care a vrut sa-l omoare tac-su de mic inca de la nastere

Poporul carui dumnezeu sunt evreii ??? a celui iudaic in numele caruia savarsiti toate crimele oribile la scutul luptei antiterorism ? sau al celui sionist pentru care anexati cu forta teritorii de pe care stramosii vostrii migrau canva ?? stii cati evrei erau in Europa intre anii 1920-1944 ??? ce cautau acolo daca-i mistuia dragostea de tzion si setea de iudaism ??? Asa ca ia mars tu in Palestina ocupata si ajuta-i pe fratii tai de zahar sa propavaduiasca iudaismul in Gaza ,poate asa intalnesti si tu o mina si ajungi in zbor prin stratosfera sa-l gadeli cu putere pe Moshe Rabenu laCoaie Palestinienii trebuie sa-si reia controlul asupra intregii Palestine ocupate, prin sabilirea resedintei de stat la Ierusalim, prin expulzarea tuturor ewreilor migratori pripasiti pe acolo acum 63 de ani pe motiv ca un derbedeu narcoman pe nume Moses ametit de canepa amestecata cu cacat de sconx, a scris acum cateva mii de ani pe o bucata de hartie igienica folosita marca Tora, cum ca tu ai fi poporul jidanesc ales de diavol sa ucizi si sa epurezi diferite etnii semite de pe pamanturile stramosilor -stramosilor lor , numai pentru faptul ca natia ta a migrat de la Geneza incoace urmarind interese materiale prin toata lumea fiind calificati in toate cartile noi sau vechi din toate limbile vechi ca fiind o hoarda de hoti, poponari,incestuosi si blestemati care se inchina numai diavolului in persoana.

pai jidani stiu ce fac , niciodata onu nu va face ancheta in israel, asta e sigur, se pisa jidani pe onu si pe toti,

Articolul datează din 10 aprilie 2009. Am considerat că traducerea lui de la publicare nu este deloc inutilă, este susceptibil să arunce o lumină nouă asupra agresiunilor la care este supus poporul palestinian în propria țară. Cei care vor fi tentați să pună la îndoială veridicitatea celor relatate sunt rugați să încerce să-și amintească vreo situație în care rabbinatul israelian să fi manifestat împotriva genocidului din Gaza acestor vremuri aceeași condamnare vehementă pe care nu o precupețește când vine vorba de negarea Holocaustului.

« Toți palestinienii trebuie să fie omorâți : bărbații, femeile, copiii, și chiar animalele lor. » Aceasta este o opinie religioasă emisă săptămâna trecută de către rabbinul Yisrael Rosen, directorul Institutului Tsomet, un institut religios pentru studenți și soldați, stabilit de mult timp în coloniile israeliene din Cisiordania si de langa fasia Gaza . Într-un articol publicat în urmă cu două săptămâni de către numeroase ziare religioase israeliene, și reluat de ziarul de stânga Haaretz în 8.04 2009, Rosen afirmă că există elemente în Torah care justifică această atitudine. Rosen, care are autoritate pentru a emite opinii religioase valabile pentru evrei, a scris că palestinienii sunt precum poporul amaleciților care atacase triburile evreiești în vreme ce acestea mergeau spre Ierusalim, sub conducerea lui Moise, după fuga din Egipt. El a mai scris că Domnul a transmis in Torah fundamentul care îi autorizase pe evrei să-i omoare pe amaleciți, și că acest fundament a fost recunoscut ca făcând parte din jurisprudența evreiască.

ce tupeu pe jidani

La sud de Zeitun, zona orientală a orașului Gaza, cartierul locuit de familia Samuni nu mai este decât un cimitir în ruine. Numai câteva case mai sunt încă în picioare. Douăzeci și una de locuințe și o moscheie au fost reduse la starea de carcase de beton și de fier. Țahal a trecut pe acolo.

Mussa Samuni, în vârstă de 19 ani, povestește: „În timpul ofensivei terestre din 4 ianuarie, elicopterele au depus parașutiști pe acoperișuri. Apoi, au scos toată lumea afară și ne-au adunat într-o clădire. Eram aproape 120 de persoane. Am rămas acolo toată noaptea. Se auzeau explozii, focuri de arme. Era panică totală. Copiii plângeau. Era frig. Am deschis ușa ca să căutăm ceva lemne. Tatăl meu era în stradă, mort. Soldații ne-au ordonat să ne întoarcem. Apoi a avut loc un bombardament, și apoi un al doilea, după care obuzele au căzut pe acoperiș. Au murit douăzeci și două de persoane. Mi-am pierdut tatăl, mama, fratele, un unchi și mai mulți veri. Erau răniți peste tot care-și pierdeau sângele.” Mussa n-a fost atins. A încercat să iasă dar a fost arestat de către soldați care l-au legat la mâini și i-au acoperit ochii. A devenit prizonier împreună cu un unchi. Timp de trei zile.

Trei zile de interogatorii. „Soldații ne-au acuzat că suntem din Hamas. Ne-au lovit. Le-am spus: Omorâți-mă dacă sunteți convinși că sunt din Hamas. Au pus grenade în buzunarele unchiului meu și în spatele meu, amenințându-le că le vor detona. Unchiul meu ar prefera să moară de gloanțe, spunea el. Au vrut să ne ardă și au dat foc la niște pături. O să vă explodăm capul, spuneau ei.” În 7 ianuarie dimineața, amândoi au fost în cele din urmă eliberați. Soldații le-au dat ordin să nu spună niciun cuvânt și le-au dat steaguri albe.

După plecarea Țahalului din 20 ianuarie, corpurile celor 22 de victime au fost scoase din ruine și îngropate. Joi 22 ianuarie, un cort mare de doliu a fost ridicat în mijlocul ruinelor pentru condoleanțe. Pe o pânză albă sunt scrise numele celor 22 de morți plus cele ale altor 7 victime: „Martirii masacrului din Gaza ai familiei Samuni”. Mulțimea se înghesuie în acest decor de apocalipsă pentru a aduce un omagiu celor 29 de dispăruți.

Într-una din rarele case rămase în picioare, zidurile sunt acoperite cu inscripții trasate cu creta: „Locul arabului este sub pământ”, „Dacă ești un adevărat Givati (soldat de elită), trebuie să-i omori pe arabi”, „Ierusalimul de Est aparține Israelului”. Stelele lui David sunt așezate ca niște semnături sub strigătele de război. Acolo își instalaseră soldații tabăra și posturile de tir, după cum mărturisesc cutiile cu cartușe și sacii de nisip de pe terasă.

mai bine va omorau pe toti arabi imputiti sa scapam o data pt totdeauna de voi. mereu aduceti numai si numai probleme, cu modul vostru de viata din evul mediu.

ioana ai grija ce-tzi doresti sa nu tzi se intample !!!!!! ti-ai bagat-o cu vreu-n jidan ca suferi asa mult ??? , ai grija ca nu au voie cu goimi si daca totusi o fac , trebuie sa-i omoare ca sa le ierte diavolul pacatele

IOOOOAAAAAANNNNNOUUUUU catzea pro-sionista sifilitica sa dea D-zeu asa sa crape familia ta de mana jidaneasca :::........................................::::
Tot in GAZA s-a derulat o altă dramă. Fahed povestește: „Tatăl meu Atiyeh a lucrat în Israel. Vorbește ivrit și știe ce trebuie făcut. A lăsat ușa deschisă. Ei au început să tragă de peste tot. Atunci când au intrat, soldații ne-au cerut să ridicăm mâinile și să ieșim. Erau opt sau zece. Au tras. Tatăl meu a fost omorât instantaneu. Avea treizeci de gloanțe în corp! A fost omorât sub ochii mei. Toată lumea a început să țipe și să plângă. Au tras din nou. Mai mulți alți membri ai familiei mele au fost răniți, mai ales copii, printre care fratele meu Ahmed, în vârstă de 4 ani. A primit două gloanțe în piept. Apoi au dat foc la o cameră. Nu mai vedeam nimic, ne sufocam. La capătul a zece minute, am fost autorizați să ieșim și să ne îndreptăm spre strada principală. Îl țineam pe fratele meu în brațe. Israelienii ne-au scuipat. Ambulanțele nu puteau să se apropie. Am găsit refugiu într-o casă. Fratele meu Ahmed a murit.”

Conform mai multor martori, cinci alți membri ai familiei Samuni au fost omorâți de gloanțe, printre care un tânăr de 17 ani, care rămăsese ascuns într-o casă. Unii răniți și-au pierdut tot sângele. Un bunic de 75 de ani a murit zdrobit de un zid demolat de un buldozer. Zahwa, văduva lui Atiyeh, povestește detaliat, cu lacrimi în ochi, drama pe care a trăit-o. „Era ca un joc pentru soldați, aceștia râdeau”, afirmă ea. Zenaib, în vârstă de 12 ani, care și-a pierdut tatăl, mama, frații și verii. Șiffa, de 19 ani, și-a îngropat și ea tatăl, mama, mătușa și unchiu. Almassa, de 13 ani, își amintește cum un soldat a tras în Messauda, care avea copilașul ei de 6 luni în brațe, și care a murit. Toți și-au pierdut mai multe rude.

„De ce, de ce?” repetă Nabayia. „Nu exista rezistență, nu erau luptători, nu aveau arme. Care e crima noastră? Ce greșeală am comis? Să răspundă lumea întreagă la întrebarea aceasta. Nu mai poate fi pace cu Israelul. Pe fiul meu, când îl voi naște, am să-l cresc să fie mudjahid, să-i răzbune pe toți copiii ăștia, pe toți morții.”

Întrebat, purtătorul de cuvânt al armatei, Avital Leibovici, a asigurat joi că „o anchetă este în curs. Dar vreau să știți că brigada Givati n-a fost antrenată pentru a omorâ femei și copii și că tiruri de aruncătoare de mine au fost semnalate cu proveniența din Zeitun.” Biroul Națiunilor Unite pentru Afaceri Umanitare recenzase, în 8 iuanuarie, Zeitun printre „cele mai grave incidente” ale ofensivei israeliene.

Israelul a deschis din nou porțile iadului pentru palestinieni. Patruzeci de civili refugiați morți într-o școală a Națiunilor Unite, încă trei în alta. Nu-i rău pentru munca de-o noapte în Gaza a armatei care crede în „puritatea armelor”. Dar de ce am fi surprinși?

I-am uitat cumva pe cei 17.500 de morți ”“ aproape toți civili, cei mai mulți dintre ei copii și femei ”“ din invazia Israelului în 1982, în Liban? Pe cei 1.700 de civili palestinieni din masacrul de la Sabra și Șatila? Pe cei din masacrul de la Qana din 1996, 106 civili libanezi refugiați, mai mult de jumătate dintre ei copii, dintr-o bază a Națiunilor Unite? De masacrul refugiaților din Marwahin cărora li se ordonase să-și părăsească locuințele de către israelieni în 2006, apoi au fost măcelăriți de o formație de elicoptere israeliene? De cei 1000 de morți din bombardamentul și invadarea Libanului din același 2006, aproape toți civili?

Ce e uimitor este că atâția lideri occidentali, atâția președinți și primi miniștri și, mă tem, atâția publiciști și jurnaliști, au înghițit vechea gălușcă ”“ aceea că israelienii sunt foarte grijulii pentru a evita pierderile de vieți omenești din rândul civililor. „Israelul face orice efort posibil pentru a evita victimele civile”, a mai zis încă un ambasador israelian doar cu câteva ore înainte de masacrul din Gaza. Și fiecare președinte și prim ministru care a repetat această falsitate ca pe o scuză pentru a evita încetarea focului are sângele măcelului de noaptea trecută pe mâini. Dacă George Bush ar fi avut curajul de a cere o încetare a focului imediată cu 48 de ore în urmă, acei 40 de civili, bătrânii, femeile și copiii, ar fi fost acum în viață.

.

Am înregistrat scuzele pe care armata israeliană le-a servit în trecut pentru aceste atrocități. Având în vedere că vor fi scoase de la naftalină în ceasurile următoare, iată câteva dintre ele: că palestinienii și-au ucis propriii refugiați, că palestinienii au degropat cadavre din cimitire și le-au presărat printre ruine, că în cele din urmă palestinienii poată vina din cauză că au sprijinit facțiunea înarmată, sau că palestinienii înarmați utilizează în mod deliberat refugiații inocenți ca acoperire.

Masacrul de la Sabra și Șatila a fost comis de către aliații de extremă dreapta ai Israelului, falangiștii libanezi, în vreme ce trupele israeliene, așa cum însăși comisia de anchetă a Israelului a revelat, s-au uitat timp de 48 de ore și n-au făcut nimic. Atunci când Israelul a fost blamat, guvernul lui Menachem Begin a acuzat întreaga lume de calomnie. După ce artileria israeliană a aruncat bombe într-o bază a Națiunilor Unite la Qana în 1996, israelienii au pretins că trupele Hizballah erau și ele adăpostite în bază. A fost o minciună. Cei mai bine de 1.000 de morți din 2006 ”“ un război pornit atunci când Hizballah a capturat doi soldați israelieni la graniță ”“ au fost catalogați pur și simplu ca o responsabilitate a Hizballah. Israelul a pretins că corpurile copiilor uciși în cel de-al doilea masacru de la Qana au fost degropate dintr-un cimitir. A fost o altă minciună. Pentru masacrul de la Marwahin nu s-au prezentat niciodată scuze. Oamenilor din acest sat li se ordonase să fugă, s-au supus ordinelor israeliene și au fost atacați de un aparat israelian. Refugiații și-au luat copiii în brațe și s-au așezat în jurul camionului în care se aflau, așa încât piloții israelieni să vadă că sunt civili nevinovați. Atunci elicopterul i-a secerat din apropiere. Doar doi oameni au supraviețuit, prefăcându-se morți. Israelul nici măcar nu și-a cerut scuze vreodată.

În urmă cu doisprezece ani, un alt elicopter israelian a atacat o ambulanță care transporta civili dintr-un sat învecinat ”“ iarăși, după ce li se ordonase să plece de către Israel ”“ și a ucis trei copii și două femei. Israelienii au pretins că un luptător Hizballah era în ambulanță. Era fals. Am relatat despre aceste atrocități, le-am investigat pe toate, am vorbit cu supraviețuitorii. La fel au făcut și câțiva dintre colegii mei. Am primit, desigur, cea mai josnică dintre calomnii: am fost acuzați că suntem antisemiți.

Înainte de a întreprinde studiul critic al prescripți­ilor talmudice, să ne întrebăm ce valoare are, pentru ovrei, Talmudul Babilonulul;Hahamii prezintă acest Talmud ca fiind o carte sfântă, emanată din inspi­rația divină, și mai impor­tanta chiar decât Biblia.Și, într-adevăr, citim în Talmud:„Biblia se aseamănă cu apa; Mișna cu vinul; iar Ghemara cu vinul care are o aromă parfumată”.„Cel ce citește Biblia, fără Mișna și Ghemara, este ca și cum n-ar avea Dumnezeu.„Păcatele contra Talmudului sunt mai grave ca pă­catele contra Bibliei”.„Cel ce disprețuiește cuvintele hahamilor merită moarte”.„Marele rabin Menachem zice că însuși Dumnezeu consultă pe hahamii de pe Pământ, dacă se întâmplă, în cer, vreo neînțelegere asupra legilor”.„Cuvintele hahamilor sunt cuvintele Dumnezeului viu”.Maimonide vorbește despre Talmud în chipul ur­mător:„Tot ce conține Ghemara din Babilon este obliga­tor pentru orice ovrei,”¦ căci cuprinsul Ghemarei a fost, în întregime, aprobat de tot Israelul”.Același haham adaugă:„Cei ce calcă învățăturile Scribilor, trebuie să fie mai aspru pedepsiți ca cei ce violează legea lui Moise. Călcătorul legii lui Moise poate fi iertat, însă violato­rul preceptelor hahamilor, trebuie să fie pedepsit cu moartea”¦Primul venit dintre credincioși trebuie să omoare pe ovreiul care tăgăduiește tradiția Rabinilor”¦ Nici martori, nici dojeni prealabile, nici judecători nu sunt trebuincioși. Cine îndeplinește această execuție are meritul unei fapte bune”.Iată, de altfel, ce zic despre Talmud ovreii de azi:„Cu cât Creștinismul, întinzându-se, deschise lar­gul său sân, națiilor păgâne, - cu atât Judaismul trebui să se închidă în el însuși, să se strângă cu o grijă geloasă și să înmulțească practicele și observă­rile din fiecare zi, din fiecare ceas.Astfel se sapă mai adânc prăpastia care despăr­țea Judaismul de Creștinism și de păgâni”¦ Atunci se văzu acest fenomen straniu și unic în istorie, adică un popor, ri­sipit în cele patru colțuri ale lumii, dar totuși rămânând unul, - o nație fără patrie, dar fiind puru­rea vie. O carte săvârși aceasta minune, - Talmu­dul”.

Israelul a încălcat, prima dată la 4 noiembrie inaintea invaziei in gaza atunci când bombardamentele sale au omorât șase palestinieni în Gaza și din nou la 17 noiembrie atunci când un alt bombardament a ucis încă patru palestinieni.

Da, Israelul merită securitate. Douăzeci de israelieni morți în 10 ani împrejurul Gazei sunt o imagine macabră. Dar 600 de palestinieni omorâți în doar o săptămână, alte câteva mii în anii de după 1948 ”“ când masacrul israelian de la Deir Yassin a ajutat la alungarea palestinienilor din partea de Palestina care a devenit Israel ”“ este o imagine macabră la o scară diferită. Aceasta amintește nu de o sângerare normală a Orientului Mijlociu, ci de o atrocitate de nivelul războaielor balcanice din anii ”™90. Și, desigur, atunci când un arab se umple de furie și se manifestă explodând de mânie oarbă împotriva Occidentului, noi vom spune că asta n-are nimic de-a face cu noi. De ce ne urăsc, vom întreba noi? Dar hai să nu spunem că nu cunoaștem răspunsul.