Revoluţie în Egipt. Istoricul protestelor

Protestele violente din Tunisia, în cadrul cărora oamenii au cerut înlăturarea preşedintelui şi a Guvernului de la putere, au fost tratate cu delicateţe de Ministerul de Externe din Egipt. Oficialităţile de la Cairo au declarat că respectă alegerea poporului tunisian şi dreptul oamenilor de a-şi cere drepturile prin manifestaţiile din stradă. Totuşi, presa independentă din Egipt a susţinut mişcarea tunisiană şi modul în care s-au folosit de mase pentru a câştiga un avantaj strategic în lupta cu Puterea.

Activiştii din Egipt îndeamnă populaţia la acţiune, pentru a protesta împotriva sărăciei, împotriva şomajului, corupiţei Guvernului şi contra preşedintelui Hosni Mubarak, care deţine funcţia de preşedinte de trei decenii.

În data de 17 ianuarie, un egiptean copiază gestul dramatic care a pornit protestele în Tunisia, dându-şi foc în faţa clădirii Parlamentului din Cairo. La numai două zile, gestul este repetat de către un alt bărbat, în Alexandria. Protestele extreme s-au înmulţit şi tot mai mulţi oameni au recurs la această modalitate de a protesta. Presa din Egipt cât şi cea internaţională a reacţionat la evenimente întrebându-se ce este diferit între Tunisia şi Egipt şi ce le lipseşte celor din urmă pentru a porni o revoluţie pe tipul celei din Tunisia. Câştigătorul Premiului Nobel pentru Pace pentru activitatea sa în prevenirea folosirii energiei nucleare în scopuri militare, Mohamed ElBaradei, remarca, într-un interviu acordat Der Spiegel, că revolta egiptenilor este revolta oamenilor săraci şi frustraţi, care câştigă mai puţin de un dolar pe zi, spre deosebire de Tunisia, unde revolta a fost condusă de clasa de mijloc. ElBaradei şi-a manifestat sprijinul pentru o zi de acţiune naţională, programată pe 25 ianuarie.

În 25 ianuarie, o zi de comemorare a poliţiei, egiptenii au ieşit în stradă, mişcare apreciată de The Washington Post ca "cele mai mari proteste anti-guvern din ultimii ani, posibil printre cele mai mari din istoria Egiptului". Mii de oameni au mărşăluit pe străzile din Cairo, iar proteste similare au izbucnit în majoritatea oraşelor egiptene. Protestatarii scandau şi manifestau împotriva Partidului Democrat Naţional, precum şi împotriva Ministerului de Externe şi televiziunii de stat. După câteva ore de calm relativ, protestatarii şi forţele de ordine s-au ciocnit, mulţimea fiind asaltată cu tunuri de apă în timp ce scandau "Jos cu Mubarak" în piaţa Tahiri din Cairo. Puterea acuză partidul de opoziţie pentru organizarea protestelor, pentru care au fost folosite site-urile de socializare.

26 ianuarie: Un poliţist şi un protestatar şi-au pierdut viaţa, în timp ce oamenii atacă baricadele poliţiştilor cu pietre şi cocktail-uri Molotov. Forţele de ordine răspund cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă şi lovituri de bastoane pentru a dispersa mulţimea de pe străzile din Cairo. În Suez, locul unor ciocniri violente şi în 25 ianuarie, 55 de protestatari şi 15 ofiţeri de poliţie sunt răniţi.


27 ianuarie: Mohamed ElBaradei revine în Egipt pentru a se alătura protestelor declarând că este pregătit să "conducă în tranziţie" dacă Egiptul o va cere. Ciocnirile sângeroase continuă în Cairo şi Suez, în timp ce, în regiunea Sinai, câteva sute de beduini sunt implicaţi într-un schimb de focuri cu poliţia egipteană. Sute de oameni sunt implicaţi în lupte cu poliţiştii în Ismalia. Accesul la Facebook, Twittter şi Blackberry Messenger este oprit.

28 ianuarie: Accesul la internet şi la serviciile de telefonie mobilă este blocat. Associated Press transmite că mai multe trupe de elită, specializate în contra-terorism, au fost deplasate în puncte strategice din Cairo, înainte de începerea protestelor programate. Între timp, 20 de membri ai Opoziţiei au fost arestaţi, iar ministrul de interne ameninţă cu "măsuri decisive". Armata a sosit în oraşe pentru a ajuta poliţia să disperseze protestatarii, aceasta fiind prima oară când forţele militare se implică de când au pornit protestele. La Cairo, oamenii revoltaţi au dat foc sediului Partidului Democrat Naţional, ElBaradei şi cei care s-au alăturat lui au fost înfruntaţi cu tunuri cu apă, cel puţin un protestatar a fost ucis în timpul ciocnirilor. Numărul victimelor în rândul acestora a ajuns la şapte.



În timpul mişcărilor sociale, Egiptul a făcut un lucru de neconceput pentru o ţară a cărei economie se bazează în mare parte pe internet, a blocat accesul şi s-a deconectate de reţeaua internaţională, toţi providerii de internet din Egipt au întrerupt fluxul de date.

În plan internaţional, reacţiile diplomatice au îndemnat Guvernul de la Cairo să respecte dreptul oamenilor de a-şi manifesta nemulţumirea în stradă şi să nu recurgă la violenţă. Preşedintele Statelor Unite şi-a avertizat omologul egiptean că violenţa nu este un răspuns. Liderul de la Casa Albă, care s-a bucurat de o bună colaborare cu Mubarak, a declarat că l-a sfătuit pe acesta să pună la punct reforme, această revoltă fiind rezultatul acumulării frustrărilor în rândul populaţiei şi a recomandat Guvernului din Egipt să recunoască drepturile oamenilor şi să permită acestora accesul la Internet.