Atacurile de panică sunt o formă a tulburărilor anxioase. Un atac de panică se manifestă printr-o perioada scurtă de frică intensă sau disconfort puternic. Acest episod este asociat cu palpitații, transpirație, senzația de amețeală, tremor, senzația de scurtare a respirației, durere sau disconfort în zona pieptului, greață, frică de pierdere a controlului.
Foarte frecvent, atacurile de panică sunt asociate cu agorafobie – cu evitarea unor situații în care persoană anticipează că ar putea avea un atac de panică sau din care ar fi dificil de ieșit în eventualitatea unui astfel de atac.
Atacurile de panică se manifestă printr-o reacție de alarmă a organismului, reacție identică cu cea pe care o avem când suntem în pericol. De multe ori panică de aseamănă cu o alarmă falsă a corpului, explică psihologul Adelina Pop.
Când viața e în pericol se activează automat sistemul de alarmă “luptă sau fugi” (fight or flight). Acest sistem de alarmă presupune activarea organismului pentru a se apăra de pericol. Creierul (în special amigdala – zona responsabilă cu procesarea fricii) este hipervigilent și transmite semnale pentru eliberarea unor neurotransmițători care fac să ne bată inima mai cu putere, să asimilăm mai mult oxigen și ne pune mușchii în tensiune pentru a putea fugi sau a ne putea apăra. Atenția este focalizată asupra pericolului, iar comportamentul este unul de apărare.
Citește continuarea aici.
