Ani întregi a fost considerat doar un crai de Dorobanți și atât, însă lui Codin Maticiuc îi place să scrie și chiar filosofează despre viață și moarte, așa cum se întâmplă într-unul dintre articolele recente de pe blogul său.
''Bunicul meu are 90 de ani. Este foarte bine din punct de vedere al lucidității. În rest...nimic grav pentru vârsta sa, dar foarte multe mici probleme adunate, în special de mobilitate. Ia pastile cu pumnul şi are nevoie de asistenţă 24/24.
Am vorbit ieri cu el şi m-am întristat. L-am întrebat cum e şi a zis că "nici mai bine, nici mai rău". M-am bucurat cumva căci schimbări în prea bine nu prevedeam. I-am spus asta, "mă bucur că eşti ok". Mi-a răspuns: "nu sunt ok, sunt chiar sătul de ce sunt acum". Sfâșietor.
Nici nu știi cum e mai rău. Tot timpul mi-am dorit, şi-ncă-mi mai doresc să mă țină mai mult capul decât trupul, dacă ar fi să aleg. Ce faci însă când al tău creier creează dorință şi nevoie pe care trupul nu le mai poate îndeplini?
Nu trebuie să ajungi la 90 pentru asta. Cel de 40 care-şi dorește să facă lucruri potrivite la 20 şi parcă nu se mai cade? Cel de 60 care visează la acțiuni de la 40 şi pe care corpul nu-l mai ascultă?
Mi se pare trist să ai altă vârstă interioară decât cea din buletin sau cea pe care o arăți.
Mă simt clar încă de 20 de ani şi vreau să fac lucrurile acelea, insă cam asta e vârsta carnetului meu de conducere.
N-ar fi rău să fim mereu tineri. Până la moarte. Bătrânețea e mai urâtă ca moartea. Cel puțin câteodată'', a scris Codin Maticiuc.
