Studiile au arătat că primele îmbunătăţiri în ceea ce priveşte starea de sănătate apar chiar la prima jumătate de oră după ultimul fum, însă este nevoie de o perioadă foarte lungă pentru ca speranţa de viaţă a fumătorului să ajungă din nou la nivelul unei persoane care nu este dependentă de tutun.
Studii recente au demonstrat că, la doar 20-30 de minute după o ţigară, tensiunea arterială şi pulsul încep deja să scadă către valori normale, iar monoxidul de carbon din sânge va începe să se reducă opt ore mai târziu. Ca urmare a acestor modificări, circulaţia periferică este mult mai fluidă, iar mâinile şi picioarele încep să se încălzească.
Două zile mai târziu, simţurile devin mai ascuţite, în special mirosul şi gustul care sunt primele afectate de substanţele nocive din tutun.
În intervalul două săptămâni - trei luni de la ultima ţigară sistemul circulator devine mult mai puternic şi mai activ funcţiile plămânilor îşi recapătă, treptat, funcţionarea normală, iar rezistenţa la efort este mult îmbunătăţită.
Schimbările se observă în continuare şi pe termen lung, astfel că la nouă luni de viaţă de nefumător tusea fumătorului este mai puţin prezentă, iar congestia sinusurilor scade. La rândul lor, plămânii trec prin transformări importante, au mai multă putere în eliminarea mucusului şi, prin urmare, îşi îndeplinesc mult mai bine rolul de a ţine organismul sănătos şi ferit de infecţii respiratorii. În ansamblu, proaspătul nefumător capătă mai multă energie.
La un an de la ultima ţigară calitatea vieţii este mult îmbunătăţită. Cel mai important progres este cel înregistrat în legătură cu riscul de boli cardiovasculare, care în acest interval ajunge să scadă la jumătate faţă de cel pe care îl suportă un fumător.
