vezi articolul in HTML5
În plin sezon de mitinguri sindicale preşedintele Traian Băsescu s-a trezit din hibernare şi a intrat brusc într-o închipuită campanie electorală cu toată lumea. Preşedintele Jucător a deschis noi fronturi de luptă pentru ţară şi popor: cu Opoziţia, cu sindicatele, cu presa, cu mogulii, cu bugetarii. Din păcate, în tot acest discurs avântat preşedintelui i-au scăpat şi câteva adevăruri... retorice.
Băsescu a declarat franc că 80% din presa din România e mincinoasă. Putea să spună lejer presa din întreaga lume, criticile din România se regăsesc şi în opiniile apărute prin ziarele occidentale. Şi, în acest context de scârbă prezidenţială, Băsescu a prezentat poporului propria soluţie: a sistat abonamentele la ziare, iar la televizor spune că se mai uită doar la Discovery şi Animal Planet.
Să recunoaştem, e un progres. Pentru un personaj care în aproape două mandate a dat senzaţia că nu a citit decât un singur autor în viaţa lui, au autor al cărui nume nu a fost în stare să-l reţină corect, e un pas înainte intenţia de a-şi clăti neuronii cu informaţiile de pe cele două canale de popularizare a ştiinţei. Într-o ţară în care majoritatea nu ştie exact cine se învârte în jurul cui, Pământul sau Soarele, şi în care preşedintele o ţine langa la citire doar cu autorul ?Cărtărăscu?, privitul la bătrâneţe la câteva reportaje gen Discovery e de salutat. E de salutat şi apreciat dacă n-ar fi vorba de şeful statului.
Suntem pe ultimul loc în Europa la inteligenţă, avem în medie un IQ micşorat sistematic de emigrarea progresivă din ultima perioadă, ne confruntăm cu retrimiterea în ţară a romilor care au exasperat lumea civilizată, avem deja acumulată o datorie externă ca în vreme de război, nu avem infrastructură, nu avem soluţii, avem miniştri ai Educaţiei care nu ştiu limba română. Şi, peste toate acestea, un preşedinte care nu are nimic intelectual în el, fiind ales şi reales doar pe baza stomacului politic admirabil de bine dezvoltat şi nu pe inteligenţa programelor politice pe care le-a ignorat cu bună ştiinţă întotdeauna.
Poate că de aici, de la lipsa de cultură şi civilitate a persoanelor din fruntea ţării începe drama acestui neam în tranziţie. E o prăbuşire în neant asumată drept politică de stat. Un stat care se depărtează pe zi ce trece de valorile culturii occidentale şi se prăbuşeşte în jungla luptei pentru supravieţuire, unde n-ai nevoie de creier, ci doar de o ?perversă? bine ţinită.
Bogdan Pitaru
Nu prea mai urmăresc apariţiile lui Băsescu. Am observat că în ultimul timp vorbeşte mai rar si printre grimase. Că bate câmpii încercând să jaloneze printre propriile miciuni şi fixatii, nu mă mai miră. Dar mai observ, totodată, o mina bolnavă. Sictirită. Plictisită. Practic, o durere. O durere fix în cur de toată lumea şi de orice: partide, Parlament, Curte Constituţională, justiţe, sindicate, patronate, populaţie. Doar mogulii răi îi mai ridică câte-o sprânceană. Tot ce contează pentru B. este acordul cu FMI. Şi-a legat definitiv mandatul ăsta de îndatorarea României cu cât vrea aia a lui şi pentru cât vrea aia a lui sau cât suportă romanii. Că e tot cam acelaşi lucru pentru el. Norocul nostru, al pulimii, este că e cald afară (doar in ’89 a mai fost aşa cald) şi în curând vor veni sărbătoriile de iarnă. Şi vom mai uita de calealmaua împrumutului şi de toată scremerea şi pseudodemocraţia personajelor ca: Emil, Adriean, Nuţi si alte dejectii portocalii.
Uitasem. Să petreceţi bine !