La Cornu, am gasit, intre hartiile mele, un „bilet”, scris „pe picior”, pe care mi l-a trimis Adrian Paunescu, in 30 iunie 1994, atunci cand, in calitate de senator de Dolj, insista sa ia cuvantul intr-o sedinta a Parlamentului, sedinta pe care o conduceam. Imi amintesc faptul ca timpii de interventie ai grupului sau parlamentar se epuizasera si, de aici, solicitarea insolita, scrie Adrian Năstase, pe blog.
„Adriane, Adriane,
in urgiile dusmane,
ce ne parjolesc pamantul,
am venit sa iau cuvantul,
ca sa punem stop caderii,
dupa cum ne-o cer hingherii.
Da-mi minutele normale,
din cesucul dumitale,
nu mai mult de opt sau noua,
prin numaratoare noua.
Sunt aicea in culise,
printre usile deschise.”
Usurinta de versificare, inspiratia, capacitatea de a uimi prin metafora mi s-au parut, din totdeauna, o marca a geniului sau.
