Motivaţia CCR: ANI nu este o instanţă. S-au creat confuzii între anchetă şi judecată

Anumite activităţi ale inspectorilor Agenţiei Naţionale de Integritate, precum decizia că o parte din avere este nejustificată, ţin de competenţa instanţelor de judecată se arată în motivaţia deciziei de neconstituţionalitate a Curţii Constituţionale în cazul legii de funcşţionare a acestei instituţii. Potrivit judecătorilor CCR, activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI) depăşeşte graniţele normale al unui organ admistrativ, făcându-se confuzie între anchetă şi judecată, inspectorul de integritate al ANI stabilind pe baza liberei aprecieri că o parte din avere este nejustificată.
?Inspectorul de integritate ? pe baza liberei sale aprecieri în administrarea probelor, printr-o procedură care nu respectă contradictorialitatea - decide că o parte din avere este nejustificată şi prin urmare, dă un verdict, ?spune dreptul? (iuris dictio), activitate permisă numai instanţelor de judecată?, notează CC.

CCR dă ca exemplu actul de constatare întocmit de inspectorii de integritate care este considerat că are efecte juridice similare rechizitoriului, sub aspectul sesizării instanţei de judecată. Astfel, prin actul de constatare, inspectorul de integritate analizează şi decide ? printr-un procedeu specific funcţiei de judecată - dacă există diferenţe vădite între averea dobândită pe parcursul exercitării funcţiei şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă şi dacă dobândirea unei cote-părţi din avere sau a anumitor bunuri determinate este nejustificată, solicitând instanţei de judecată ? ca urmare a aceluiaşi procedeu - confiscarea averii nejustificate.
"Totodată, drept consecinţă a activităţii de cercetare, Agenţia sesizează organul de urmărire penală, dacă se constată că există probe sau indicii temeinice pentru săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală ", se mai arată în motivarea CC.
Curtea a mai apreciat că organele care exercită aceste activităţi nu sunt instanţe judecătoreşti şi nu se supun normelor de organizare şi funcţionare prevăzute în Constituţie.
"Curtea observă că, înainte de intrarea în vigoare a Legii 144/2007, competenţa de constatare a existenţei unei diferenţe vădite între bunurile şi valorile declarate sau deţinute şi bunurile şi valorile ce puteau fi dobândite din veniturile legal realizate aparţinea ?comisiei de cercetare?, un organ colegial, format din judecători şi procurori, potrivit Legii 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici?, se mai arată în motivare.
De asemenea, CC a stabilit că este neconstituţional ca ANI să aibă activităţi de cercetare şi de constatare, în temeiul cărora este sesizată instanţa de judecată, solicitându-se confiscarea averii, sau organele de urmărire penală, care nu se pot încadra nici în modalităţile de exercitare a jurisdicţiilor speciale administrative, deoarece nu sunt facultative.
De asemenea, Curtea a stabilit că atribuţia inspectorului de integritate de a solicita confiscarea averii încalcă şi prevederile articolului 44 aliniatele 8 şi 9 din Constituţie, potrivit cărora ?averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă?, iar ?bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.?
"Recunoscând posibilitatea inspectorului de integritate de a solicita instanţei de judecată competente - în ipoteza nejustificării dobândirii unei cote-părţi din avere sau a unor bunuri determinate - confiscarea acestei părţi sau a bunului determinat, prevederile art.46 din Legea nr.144/2007 extind măsura confiscării de la bunurile dobândite ilicit şi cu privire la bunurile nejustificate, încălcând astfel prevederile art.44 alin.(8) şi (9) din Constituţie", potrivit motivării.

CCR infirmă teza reprezentanaţilor ANI cum că în trecut ar mai fi dezbătut acelaşi articole declarate acum neconstituţionale, Judecătorii susţin că articolele în cauză din Legea ANI nu au mai fost luate niciodată în discuţie de Curtea Constituţională până la cazul Brădişteanu, ci alte trei articole, diferite de cele de acum.

"Anterior deciziei din 14 aprilie 2010, controlul de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională a vizat exclusiv următoarele texte ale Legii 144 din 2007: articolul 18 alineat 2 literele d şi e, (...), articolul 39 alineat 1 punctul 34 (...) şi articolul 41 alineat 1 punctul 34. Aceste informaţii, inclusiv soluţia pronunţată de Curtea Constituţională prin Decizia din 14 aprilie 2010 (AP= admitere în parte) erau şi sunt în continuare afişate pe site-ul Curţii Constituţionale, putând fi accesate de orice persoană interesată", se precizează într-un comunicat de joi al Curţii Constituţionale.

Reprezentanţii Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI) au susţinut, imediat după decizia Curţii Constituţionale, că excepţiile ridicate în dosarul senatorului Brădişteanu au mai fost dezbătute şi în trecut de judecătorii constituţionali, fiind respinse.

CCR a declarat neconstituţionale, în 15 aprilie, mai multe articole din Legea Agenţiei Naţionale de Integritate, limitând atribuţiile ANI doar la depozitarea declaraţiilor de avere şi de interese şi la amendarea persoanelor care nu le depun la timp. Decizia a fost luată în urma sesizării făcute de avocatul lui Şerban Brădişteanu, Alice Drăghici, în procesul în care ANI cere instanţei confiscarea averii medicului.

Antena3.ro