Antena3 - Cea mai buna televiziune de stiri

Pe 26 martie filmul care i-a tinut in tensiune pe membrii juriului de la Berlin, apare in cinematografele din Romania. Eu cand vreau sa fluier, fluier. Trailer-ul aici. Si inca o recomandare relaxanta, de vineri seara: umorul suprem al lui Costi Rogozanu despre cazul Voicu. O sa se supere amindoi pe mine, dar adevarul e ca am mai ris asa cind l-am vazut pe Mircea Badea interpretind tot stenogramele dezvaluite de Hotnews.  Si, stiu, asta chiar e o observatie care nu se iarta! , ambii ironizeaza fabulos cam aceleasi expresii  din stenograme.

Decit sa te prefaci prefac omniscient mai bine admiti ca nici cu cel mai lucios glob de cristal nu pricepi care este viziunea lui Dinu Patriciu punindu-l sef peste trustul de presa  pe Peter Imre, asa cum a dezvaluit in premiera Tiberiu Lovin si a nuantat Patriciu pentru Wall-Street.

Razvan Corneteanu e un tip “my way or no way”. Greu de creat chimie si neintelegerile, reciproc frustrante, au facut ca fosta echipa a ProSport sa plece dupa citeva luni de la Ringier, unde el facea legea. Are o placere franca sa-si distruga concurenta si asta afecteaza, in ultima instanta, piata. Dar e un competitor pur singe, un manager cu o putere de munca netulburata nici in cele mai descumpanitoare momente si, daca il angajezi, accepti noianul complex de gene din personalitatea lui.

Sub conducerea sa, Patriciu a devenit posesorul primului ziar quality si primului tabloid, ca tiraj, nu ca audienta. Pretul depaseste 20 de milioane de euro, dar in media romaneasca s-au vazut sume asemanatoare cheltuite fara sa ajungi nicaieri. De acord, “Adevarul” n-a impresionat, ca si cum marile investitii ar fi ocolit in mod bizar exact fibra oricarei companii media: ziaristul. Aici insa o oglinda isi poate aseza in fata si Patriciu, pentru ca proba de foc a unui om atit de puternic e atunci cind propriile publicatii scriu cu inteligenta si libertate asumata despre afacerile sau erorile patronului, partenerilor si prietenilor acestuia. Vezi implicarea lui in propagarea casetei din campania electorala, episod complet neglijat de trust. In astfel de momente se exprima rolul social al “fabricii de continut” despre care a vorbit mereu Patriciu, dar pe care n-a incurajat-o cu adevarat. 

Asa cum e parte din succesul cotei de piata datorita competentei sale, Corneteanu e responsabil si pentru identitatea jurnalistica mai degraba palida a trustului. Dar sa-i pui un sef, plus alti oameni carora li se pregatesc birourile, e aproape o invitatie la plecare.

Poate ca nu se va intimpla asta, unde sa se duca acum, in aceasta piata?, dar, si daca Razvan Corneteanu ramine, Patriciu tocmai si-a cumparat cea mai spectaculoasa lupta interna in vreo companie a sa. Big Brother corporatist pe cinste! Nici nu mai are nevoie de televiziune ca sa guste reality show-ul produs de noua organigrama, ii stau la indemina camerele cu circuit inchis cu care sint supravegheati angajatii. “Adevarul” e singurul trust media din lume in care mijloacele tehnice de monitorizare a ziaristilor le depasesc cu mult pe cele puse la dispozitia reporterilor ca sa-si faca meseria. Proaste idei. Ambele.

Compania care a primit recent bani publici la cîteva zile după înfiinţare aparţine unui prieten al directorului Paul Diaconu

- Domnule Diaconu, aţi susţinut ieri în Gazetă că nu aveţi nici o legătură cu firma căreia i-aţi încredinţat cele 700 de milioane lei vechi: “Antrepriza de Construcţii – Montaj Dacia SRL”
- Nu am nici o legătură.

- Patronul firmei este Valentin Stan. Nu vă spune nimic numele?
- (ezită şi vorbeşte încet) E o cunoştinţă a mea.

- Detaliaţi, vă rog.
- …

- Domnule Diaconu, ne puteţi spune ce înseamnă cunoştinţă? Sînteţi prieten, rudă?
- E o cunoştinţă personală… (coboară vocea pînă la a nu se mai auzi nimic)

- Informaţiile noastre sînt acelea că nu doar că sînteţi prieten cu cel căruia i-aţi încredinţat direct lucrarea, ci şi că sora dumneavoastră locuieşte chiar la adresa unde este sediul firmei.
- Nu vă pot răspunde la această întrebare.

- Cum doriţi. Spuneţi-ne, aţi avut 8 firme care nu se mai regăsesc în declaraţia de interese. Vreuna dintre fostele dumneavoastră firme a avut un contract cu “Lia Manoliu” după ce aţi devenit director?
- (aceeaşi tonalitate care scade) Nu.

- Contractele sînt publice şi ministerul căruia îi sînteţi subordonaţi trebuie să le ofere cititorilor. Le vom verifica. Vă mai întreb o dată ca să consemnăm clar: vreuna din firme…
- Nu e nimic semnificativ, credeţi-mă, am făcut lucruri bune aici, la “Lia Manoliu”. Dumneavoastră nu puteaţi face mai bine cu banii aceştia! (ascendent) Nu vreţi să se facă lucruri bune pentru sport?!

- Scuze, dar nu asta e discuţia. “Nu” sau “nu e nimic semnificativ”, care e răspunsul la întrebarea cu firmele?
- Trimiteţi-mi, vă rog, numele firmelor!

- Numele firmelor dumneavoastră?!!!
- Da.

- Le vom trimite şi aşteptăm un răspuns.
- (murmură) Bine.

Melinte: “Diaconu e un gospodar!”
Gazeta a scris că Paul Diaconu, înaintat şef la “Lia Manoliu” după ce s-a început cerectarea penală asupra sa de către DNA în cazul Ridzi, a semnat un contract la începutul lui martie anul acesta cu o firmă înfiinţată la finalul lui februarie acelaşi an. Practic, o distanţă de cîteva zile. Iată reacţia şefei sportului românesc, Doina Melinte.

- Aţi ctitit ceea ce a publicat Gazeta?
- Da.

- Şi ce reacţie aveţi?
- L-am întrebat pe domnul Diaconu şi nu e nimic ilegal. Nişte muncitori şi-au înfiinţat o firmă şi au oferit un preţ excelent pentru a recondiţiona un fost atelier auto, care a devenit o sală de antrenament pentru lupte şi gimnatistă ritmică. Suma e sub 15.000 de euro şi a fost aleasă metoda încredinţării directe.

- Nimeni nu pretide că e ilegal. Vă întrebăm cum s-a stabilit că e o ofertă excelentă. Excelentă în funcţie de ce? S-a făcut o comparaţie?
- Aşa e, nu aţi scris că e ilegal. Domnul Diaconu a considerat că e o ofertă foarte bună. Şi lucrarea arată foarte bine, să ştiţi. Eu nu-l apăr, dar vă spun că e un gospodar, lucrurile s-au mişcat de cînd a venit şef la “Lia Manoliu”. Sigur că răspunde pentru tot ce face! Probabil a comparat preţurile, nu ştiu exact.

- Deci dumneavoastră sînteţi mulţumită de activitatea dînsului?
- Da. Şi vă vom trimite contractele pe care le-aţi cerut.

Firma care amenajează sala de lupte de la “Lia Manoliu” a fost fondată pe 24 februarie 2010 şi a primit lucrări de 20.000 de euro acum cîteva zile!

Povestea poate fi spusă în multe feluri. Cu indignare, “încă 20.000 de euro alocaţi unei firme necunoscute!”, sau cu lehamite, “şefii sportului aruncă banii, nu se vor opri niciodată”. Relevante sînt însă faptele.

FAPTUL NR. 1. Paul Diaconu a fost director economic şi de resurse umane al MTS sub ministeriatul Monicăi Iacob Ridzi. Semnează toate cele trei contracte “2 Mai”, dezvăluite de Gazeta Sporturilor şi care devin baza dosarului deschis de DNA. Diaconu este învinuit penal şi asupra lui se fac cercetări. Rămîne în minister şi este promovat sub Sorina Plăcintă, colega de PD-L a lui Diaconu, drept şef la “Lia Manoliu”, cel mai mare complex naţional sportiv din România. “Primeşte un buget fără precedent în ultimii ani”, observă, mirat, un coleg din MTS.

500.000 de euro a cheltuit Diaconu în patru luni anul trecut

FAPTUL NR. 2. În această calitate, angajează o serie de lucrări pe bani publici. “Da, e adevărat, în martie am semnat un contract cu Antrepriza de Construcţii Montaj Dacia SRL”, recunoaşte Paul Diaconu la întrebările ziarului. Compania fără nici o experienţă ia aproape 20.000 de euro ca să repare o sală de lupte.

FAPTUL NR. 3. Gazeta află că Dacia SRL a fost înfiinţată în februarie 2010 şi a cîştigat contractul cu statul în martie! Confirmarea vine de la Registrul Comerţului: 24 februarie! Obiectul de activitate? “Lucrări de consolidare a clădirilor”. Vă amintiţi, probabil. Una dintre firmele implicate în “2 Mai” s-a născut cu doar cîteva luni înainte de primirea contractelor. Acum, termenul e mai scurt: s-a ajuns la cîteva zile între fondarea firmei şi momentul în care primeşte bani publici! Diaconu s-a perfecţionat.

FAPTUL NR. 4 După implicarea în “cazul Ridzi” şi cercetarea sa de către procurori, din declaraţia de interese a lui Diaconu au dispărut toate cele 8 firme la care era asociat. De asemenea, printre proprietăţi nu mai figurează un teren şi o casă de la Ciorogîrla, “unde continuă însă să locuiască”, potrivit oamenilor din sport.

FAPTUL NR. 5. “Nu am nici o legătură cu Antrepriza Dacia”, spune Diaconu. Confirmarea trebuie să vină de la fostul  MTS, ajuns în subordinea Educaţiei, şi care e destul de reticent în a comunica informaţiile publice. Gazeta aşteaptă contractele încheiate de Diaconu în calitate de director la “Lia Manoliu”.

Le puteti citi in Kamikaze, saptaminalul grupului plecat de la Catavencu. Am vazut revista si in format tiparit, primul numar are aerul unei constructii in ritm accelerat, dar o publicatie nu se judeca dupa o editie si nici dupa o luna. Ramin la ceea ce le-am spus si lor, dar e numai o opinie, nu un diagnostic, pentru ca m-am pacalit de citeva ori: cred ca le va fi foarte greu!

Nu, nu va fi seful suprem al grupului, ci consilierul personal al lui SOV “pentru dezvoltarea grupului media”, conform expresiei din contract. Intelegerea a fost parafata ieri intre Vantu, ca persoana fizica, si firma lui Cozmin Gusa, SOCO.

Dincolo de articolele din contract, fiecare dintre parti are propriile asteptari. SOV vrea ca cineva in care are incredere sa-i asiste investitia, ajunsa intr-un moment dificil nu doar financiar, “ne redresam”, spune el, ci mai degraba ca imagine. Dupa campania electorala, imaginea RTV este asimilata cu cea a frontului anti Basescu, publicul percepind majoritar postul in cheie ideologica si nu jurnalistica. Din acest punct de vedere, 2009 aproape ca a sters din mentalul colectiv anii de dinainte, in care postul a avut o prestatie mult mai echilibrata.

In privinta lui Gusa, care a condus Jurnalul National inainte sa devina membru de partid, Realitatea – Catavencu este locul extrem in care sa incerce detasarea de imaginea de personaj politic. El spera sa se aseze intre managementul si ziaristii din RTV si capriciile patronului.

Ca toate dealurile de la acest nivel, intelegerea detine  o nota vaga si fiecare dintre parti o intelege in felul sau, crezind ca-l ajuta pe celalalt, aflat in dificultate. Pina la urma insa, intr-o afacere media, totul se reduce la raspunsul simplu oferit mai multor intrebari complicate: cind va avea din nou publicul incredere in Realitatea si cind acest raport de onestitate intre oameni si televiziune o va face independenta financiar?!

Dinamo a cîştigat meciul de la cabine, cum ar spune Halagian, pentru că jucătorii s-au echipat în acelaşi vestiar, lucru care nici acum, la încheierea meciului, nu e cert în privinţa steliştilor.

În timp ce oamenii lui Stoichiţă au intrat pe teren parcă în urma unui casting, “cîinii” au pus suflet. Şi sufletul i-a făcut mari. Lucian Goian a părut cel mai sigur fundaş din lume, Dolha era Mister Certitudine, tribunele au cîntat şi practic n-a părut nici un moment posibil ca Steaua să cîştige.

Sigur, nimic nu e decis, lupta pentru titlu s-a strîns incredibil, dar Stoichiţă pare tot mai izolat şi, în destule momente, neinspirat. A venit să suporte cu scepticism totul, dar totul e prea mult. Poziţia lui e atît de fragilă încît poate fi demis între o consoană şi o vocală, ţi-e şi frică să scrii, pentru că textul poate deveni oricînd inactual.

Asta în timp ce Ţălnar, care părea că nici nu va începe returul, se găseşte la ora la care stîrneşte legitima întrebare: oare revirimentul lui Dinamo nu are chiar nici o legătură că tăcutul şi discretul antrenor al “cîinilor”? Ba are, sigur că are!

Simte si stie ce se petrece in presa, pune un diagnostic corect si, mai ales, judeca la o scara  relaxata a timpului. E vorba de Ion Cristoiu, intervievat de Lovin.

Sutu a prins stirea anului in achizitii publice: daca nu stiti, veti plati 500 de milioane de euro pina in 2013 pentru ceva formulat atit de evaziv incit sa devina de neinteles, de nemonitorizat si, in final, imposibil de evaluat. e-Romania este un proiect plasat intre o platforma de comunicare, un megasite si informatizarea raportului cu cetatenii. Abia acum incepe efortul pe care bloggerii, media si ONG-urile trebuie sa-l faca pentru ca proiectul faraonic sa fie controlat. Sigur, ar fi treaba autoritatilor sa-l explice, dar noi intuim exact pentru ce l-au lansat, asa ca interesul descifrarii nu e al lor, ci al nostru. Ca si banii.

Conducătorul aripii tinere din FRF a făcut un obicei să deturneze problemele concrete, vorbind despre ce ar trebui să facă presa. Nu ne interesează!

Mi s-a părut mereu o răutate. Una dintre acele exagerări care fac savoarea fotbalului vorbit, dar simplifică fotbalul jucat pînă la a nu-l mai înţelege. “Lupescu a fost singurul jucător din naţională care dădea pase de 5 metri cu latul”, au spus mai mulţi oameni de fotbal despre fostul internaţional. Numai că, acum, cînd aproape nimeni nu mai ştie la “naţională” această banalitate, pasa repetată şi exactă cu latul, şi deviem cu ristul la adversar sau la pompierul din tribună, procedeul incriminat la Ionuţ ne lipseşte al naibii de mult!

Oricum, nu aşa şi-a construit el cariera. Ci cu muncă, multă muncă, dublată de o vocaţie sportivă şi de o seriozitate care l-au făcut om de bază la echipele din Bundesliga şi verigă tare în mijlocul Generaţiei de Aur.

Cît despre lat, ce bine ar fi să-l practice şi directorul de azi al FRF! Pare mai degrabă preocupat de şpiţuri în gura presei. De cînd a fost numit, nu ales, n-a reuşit-o încă!, în conducerea Federaţiei, Lupescu n-a scăpat ocazia de a afişa raţionamente strîmbe în momente drepte.

Gazeta Sporturilor, prin semnătura lui Viorel Tudorache, a adus la lumină fenomenul despre care toată lumea vorbea, dar nimeni nu probase: selecţia pe pile şi donaţii. Jurnalistul l-a convins pe tatăl juniorului Sergiu Negruţ să vorbească despre cei 7.000 de euro pe care un oficial FRF i-ar fi pretins pentru ca băiatul să ajungă la “naţionala” UNDER 17! Părintele susţine că are înregistrarea audio a convorbirii şi, surpriză de ultimă oră, contul bancar unde trebuia să verse suma. Naşpa! S-au ferit de flagrant şi au furnizat singuri proba invocată de Negruţ senior, om de afaceri în Cluj şi tip care s-a enervat în faţa tentativei de extorcare.

Ce spune Lupescu? Să producă Gazeta probele la FRF! Ei, aş! De cînd zînt ziariştii obligaţi să aducă dovezi altundeva decît în faţa instanţei?! Plus că lucrurile s-au lămurit repede, probele sînt la tatăl fotbalistului şi el declară că le va aduce în tribunal dacă oficialii acuzaţi neagă.

Lucrurile sînt atît de simple că, sătul să-l suporţi şi să-l înţelegi pe Lupescu-şeful, ilogic precum orice om măcinat de resentimente continue în faţa unor inamici închipuiţi, ţi se face dor de o pasă clară cu latul. E timpul să se lămurească lumea fotbalului: Lupescu nu înţelege sau se preface?! Răspunsul e important pentru că, după datele de acum, el e succesorul planificat al lui Sandu.