vezi articolul in HTML5
România nu scapă de ameninţarea apelor! Ba chiar, poate fi mai rău! Un ciclon, cu ploi intense, este aşteptat duminică în zona Moldovei, devastată deja de puhoaiele de apă. Avertismentul a fost lansat chiar de către ministrul Mediului. Laszlo Borbely dă, însă, asigurări că s-au luat măsuri pentru a nu exista probleme.
Moldova e la un pas de a fi lovită de un nou val de inundaţii. Meteorologii se aşteaptă ca duminică să toarne cu găleata în zonele deja afectate de furia apelor.
Ministrul Mediului spune că e nevoie de o nouă analiză a statisticilor de până acum, deoarece România a intrat deja într-o nouă eră, din punct de vedere al fenomenelor meteo.
O demonstrează inundaţiile din ultimii ani, produse în zona Siretului.
Specialiştii spun că ciclonul este o furtună puternică ce se deplasează în spirală. Fenomenul, extrem de violent, se produce, de regulă, în regiunile tropicale.
Foto: INTACT Images
Antena 3
Tradatorilor De Tara
Ați cultivat și vîntul și furtuna
Și n-ați avut măcar un lucru sfînt,
Ce iese după voi v-a fost totuna
Ați ofensat și oameni și pămînt.
Nu v-a fost milă nici măcar de mame,
Ați aruncat idei în pușcării,
Voiați să moară patria de foame
Și, dacă-ați mai putea, ați mai voi.
Ați ars cuvintele limbii române
Pe ruguri de-mprumut, duhnind urît
Din cîte trei ciobani aflați la stîne
Voi pe toți trei rîzînd i-ați omorît.
Nu v-a fost greu și nu v-a fost rușine
Să măcinați ținuturi și statui,
Voi, fii ai pustiirilor străine
Prinți sumbri ai domniei nimănui.
Trădînd pe Basarabi, pe Brîncoveanu
Ați încercat să stingeți acest neam,
Voi v-ați vîndut și inima și lanul
Și cifru-n care noi ascunsu-ne-am.
Ați îndoit lumina țării dreaptă
Și ați murit visînd-o în noroi,
Iar azi cînd nici mormîntul nu vă rabdă
Mai reveniți în lume ca strigoi.
Voi, care cu o furie dementă,
Sfidînd istoria acestei țări
Dăduseți România în arendă
Închiriind-o celor patru zări,
Ați dus în capitalele străine
Acelor ce și azi valeți plătesc,
Pămînt de-al nostru, soclu de suspine,
Și-ați dus chiar subpămîntul românesc.
Coșmare țin pe cer această noapte
Și voi mai apăreți din cînd în cînd
Cînd vă aruncă gropile urlînd
Că nu mai pot nici ele să vă rabde.
Însă acum, cînd șansă nu mai este
Să vindeți patria, bătrîni strigoi,
Voi ne salvați de sumbra-vă poveste
Vînzîndu-vă din viciu, voi, triștii, între voi.
(Manifest pentru mileniul III, Ed. Eminescu, 1984)
Condamnati
Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu vad pierind, cu ochii, ce-am iubit,
mi-ar fi prea mult și-o gaură de șarpe
să merg în ea, tăcut și umilit.
Ce să mai cânt. când au venit pirații
și apele din mătci ni le-au furat,
o lacrimă ființei mele dați-i
și-o s-auziți de omul scufundat.
M-aș îneca, m-aș stinge și m-aș duce,
să mă zdrobească ritmuri pe-o șosea,
nici nu mai am nevoie de o cruce,
mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea.
Eu, sclavul trist al harpei mele tristre,
prăpădul întinzându-se îl văd
și nu mai e nimic să mai reziste
acestei sinucideri în prăpăd.
De n-aș avea puterea diavolească
să înțeleg că totul a căzut,
dar vin heralzii cinici să-mi izbească
scrisorile prăpădului de scut.
Prietenii mă ocolosc de frică,
probabil mă consideră ciumat,
eu însumi scriu acu