Soluţii pentru "boschetari" pe timp de criză: Angajaţi cu 600 lei/lună în domeniile IT şi textile

ANTENA3.RO - EXCLUSIV ONLINE // Într-o perioadă în care criza economică face încă parte din peisajul românesc, iar oamenii îşi pierd locurile de muncă, anumite job-uri sunt scoase la bătaie pentru oamenii străzii, de către o organizaţie neguvernamentală, în cadrul unui atelier de reinserţie. Domeniile principale sunt calculatoare şi textile, iar contractul se încheie pe o perioadă determinată de şase luni şi cu un salariu de 600 de lei lunar. Antena3.ro a stat de vorbă cu ONG-ul care oferă astfel de locuri de muncă şi cu angajaţii lor, foşti oameni ai străzii, care în prezent muncesc ca instalatori de programe pe calculator sau se ocupă cu croiala de plase textile pentru anumite firme.

?Atelier de reinserţie?: aşa se numeşte proiectul de integrare a oamenilor străzii pe piaţa muncii, inspirat din Franţa şi implementat în România în ianuarie anul trecut, pe o perioadă de trei ani, de către două ONG-uri specializate pe integrarea socio-profesională a persoanelor fără adăpost. Proiectul constă în angajarea, cu contract şi carte de muncă pe o perioadă determinată de şase luni, cu posibilitate de prelungire cu încă jumătate de an, a persoanelor adulte fără adăpost din Bucureşti.

?Scopul proiectului este de a le oferi acestor persoane un imbold în relansarea vieţii sociale şi recâştigarea încrederii în sine. Noi nu dorim să-i ţinem în cadrul proiectului mai mult de şase luni sau un an, ci vrem ca experienţa şi mediul de aici să-i motiveze să-şi caute de lucru în altă parte. Pe timpul perioadei contractului de muncă, un asistent social din cadrul ONG-ului se ocupă de căutarea de locuri de muncă în alte companii sau instituţii pentru persoanele integrate în program, astfel încât acestea să-şi poată continua contractul în altă parte după încetarea celor şase luni sau a prelungirii de încă jumătate de an?, explică pentru Antena3.ro Monica Iorgu, PR manager la Samusocial din România, organizatie neguvernamentala românească, care a preluat un proiect pentru persoanele adulte fără adăpost de la organizaţia Medici Fără Frontiere-Belgia şi care lucrează ca partener la acest proiect.

În prezent, în program sunt integrate 12 persoane fără adăpost, angajate cu contracte de muncă şi care au un program de lucru, de luni până vineri, între orele 8.00 şi 17.00, cu pauză de o oră.



Angajaţii reintegraţi lucrează pe două domenii, respectiv calculatoare şi textile. Concret, bărbaţii care au venit din stradă recondiţionează şi reciclează computere, pe care organizaţia le primeşte ca donaţie de la mai multe companii din România şi din Franţa, iar femeile realizează plase din material textil pentru diverse firme din ţară.

?Cei 12 angajaţi sunt instruiţi de nişte maeştri, adică de o persoană care lucrează în domeniul calculatoarelor şi de două care au lucrat la fabrica Apaca şi care le învaţă pe fete să croiască. Computerele perfect funcţionale sunt reabilitate, adică angajaţii le curăţă, le şterg bazele de date şi le reinstalează programele, ca apoi să fie donate diferitelor instituţii sociale care au nevoie de ele, cum ar fi şcoli, case sau centre de copii, iar cele care nu pot fi recondiţionate sunt dezasamblate şi date spre reciclare. În cazul sacoşelor din material textil, fetele cos la maşină plase de diferite dimensiuni, care ulterior sunt vândute de către un ONG partener la bănci şi alte companii mari?, adaugă Iorgu pentru Antena3.ro.

?Aştept să plec de aici şi să fac bani, cum aveam odată?

O hală de la marginea Bucureştiului. Zeci de calculatoare recondiţionate şi împachetate în folie transparentă zac pe rafturi şi aşteaptă parcă între pereţii mari şi goi ai halei să ajungă la cei nevoiaşi. În încăperile albe şi friguroase ale spaţiului de lucru, foştii oameni ai străzii, îmbrăcaţi în salopete roşii, trebăluiesc de zor la nişte componente de calculatoare. Le întorc pe toate feţele, se ajută unul pe celălalt, le asamblează, se sfătuiesc. La câţiva metri, într-o încăpere pe a cărei uşă din material textil scria de mână, pe o foaie, ?Uşa este ca să fie închisă!?, se zăresc trei femei, înconjurate de plase din textilă de culoare bej, agăţate pe pereţi, aţe şi maşini de cusut. Ustensilele bâzâie ca la Apaca, iar fetele tocmai au terminat vreo 16 plase mari, bine conturate la maşină şi se apucă de altele, de data aceasta de mărimi medii.

Toate cele 12 persoane reintegrate în muncă lucrează opt ore pe zi şi au un salariu de 600 de lei pe cartea de muncă. Dintre ele, nouă sunt bărbaţi, trei sunt femei, iar în ceea ce priveşte vârsta, cel mai tânăr are 17 ani, iar cel mai în vârstă a ajuns la 64 de ani.

Nicolae are 48 de ani şi munceşte la atelierul de reinserţie din decembrie anul trecut. A ajuns aici din stradă, pentru că şi-a pierdut casele şi banii în urma unui credit pe care nu a mai putut să-l plătească. E mulţumit de ceea ce face aici, însă este nerăbdător să-şi găsească alte joburi după ce îşi încheie contractul aici, pentru a câştiga mai mult.



?Aici lucrez la calculatoare, dar am fost instruit, pentru că înainte nu ştiam nici măcar să tastez. Am încheiat contractul pe şase luni, pentru că vreau să plec repede de aici şi să fac bani, aşa cum aveam odată, nu să stau pe un salariu de 600 de lei. Pentru mine acest loc de muncă e o rampă de lansare şi mă motivează să-mi caut de lucru în altă parte, pentru un salariu mai bun şi un nivel professional care să mă mulţumească?, povesteşte pentru Antena3.ro Nicolae.

Nicolae a ajuns în stradă în aprilie anul trecut, pentru ca nu a mai putut să plătească dobânda pentru un credit, care creştea constant şi astfel şi-a vândut casele şi a dat toţi banii pe care îi avea, la presiunile băncii de a-şi achita creditul.

?Meseria mea de bază este lăcătuş mecanic şi am lucrat la un combinat din Galaţi, oraşul meu natal, vreme de mulţi ani, până când cei de acolo nu mai plăteau salariile şi am plecat. Mi-am deschis o afacere proprie tot acolo, pentru care în 2000 am împrumutat de la bancă 400 de milioane de lei vechi. Numai că dobânda la bancă creştea din ce în ce mai mult, nu am mai avut bani şi aşa am vândut tot ce aveam, un apartemanet cu trei camere şi o garsonieră, ca să-mi plătesc datoria. Am lucrat apoi ca faianţar şi zugrav, în 2005 am ajuns în Bucureşti, pentru ca am renovat sediul Poştei Române şi am rămas aici, însă deşi am încercat să stau cu chirie, nu mi-am mai permis. Plus că între timp îmi pierdusem şi buletinul şi nu aveam bani de unul nou, iar astfel am ajuns în stradă, ca boschetarii, aşa cum se numesc oamenii străzii între ei?, mai spune Nicolae pentru Antena3.ro.

Momentan Nicolae locuieşte într-un cămin de familişti, unde plăteşte o chirie lunară de 150 de lei şi stă în cameră cu alţi doi bărbaţi.

?Mi-am pierdut banii şi casa la Bingo, într-o singură seară?

Aurel, colegul său de serviciu are 41 de ani vine tot din stradă. Lucrează în proiect de trei săptămâni şi ajuns aici la trei luni după ce a ieşit din închisoare.

?Am fost închis 12 ani şi jumătate, o dată pe timpul lui Ceauşescu, când am furat dintr-o alimentară şi de două ori, după ?90, timp de şase ani, pentru tâlhărie. Am ajuns în stradă pentru că nu m-am înţeles cu părinţii, fiindcă locuiam cu ei după ce îmi pierdusem casa şi banii la Bingo într-o singură seară, la ideea neveste-mii. Am mai avut şi o firmă de pantofi, dar n-a mers şi am mai lucrat ca zugrav şi faianţar?, zice Aurel despre viaţa lui tumultoasă pentru Antena3.ro.
El mai spune pentru Antena3.ro că are de gând să muncească în cadrul atelierului de reinserţie doar şase luni, pentru că apoi vrea să-şi găsească de lucru în domeniul tâmplăriei, pentru care s-a specializat la şcoala professională şi să câştige bani mai mulţi.

Şi Aurel, ca şi Nicolae, locuieşte în acelaşi cămin de familişti, dar visează sî-şi cumpere o garsonieră cândva.

Georgiana, colega celor doi, are 22 de ani şi provine dintr-un orfelinat, însă a avut şi ea parte de experienţa oamenilor care locuiesc pe străzi, după ce a locuit şi în apartamente şi adăposturi sociale câţiva ani. Deşi este mai tânără decât cei doi colegi ai ei, are în cadrul programului experienţa cea mai mare. Ea s-a angajat la atelier în aprilie anul trecut, dar şi-a prelungit contractul cu încă şase luni, pentru că i-au plăcut în principal munca în echipă şi colectivul.



?Am învăţat în două săptămâni să croiesc şi deja plasele le fac în maximum patru minute bucata. Prin martie îmi expiră contractul şi mi-aş dori să lucrez ca zugrav. Am făcut o şcoală profesională pe domeniul acesta, pentru că de fapt mi-a plăcut desenul şi am mers mai departe cu zugrăvitul?, povesteşte Georgiana pentru Antena3.ro.
Georgiana munceşte de la 18 ani, a lucrat în curăţenie şi a spălat maşini, după cum spune ea pentru Antena3.ro şi precizează că până acum nu a avut carte de muncă, iar acesta este un alt motiv pentru care a rămas în proiect un an şi nu şase luni.

?Atelierul de reinserţie? îşi propune ca anul acesta să angajeze încă opt personae fără adăpost, astfel încât numărul lor să ajungă la 20 şi de asemenea, să diversifice aria de activitate către imprimeria de plase din material textil.
Proiectul este iniţiat de ONG-ul ?Ateliere fără frontiere?, o asociaţie română care se ocupă de integrarea socio-profesională a persoanelor în dificultate, printr-un atelier care presupune reciclarea şi recondiţionarea calculatoarelor colectate de la companii şi se desfăşoară în parteneriat cu Samusocial din România.

Paula Safta, Antena3.ro