Mulţi dintre cei care l-au votat pe Traian Băsescu doar pentru a nu-l vedea pe Geoană la Cotoceni nu şi-au pus probabil niciun moment următoarea întrebare: de ce e atât de important să nu ai un preşedinte mai ?prostănac? şi e de preferat acestuia chiar şi un mic dictator, cum e în structura sa intimă, actualul şef al statului?
Poate unii se întreabă acum, poate alţii chiar regretă alegerea făcută, nu ştiu asta, dar cred că majoritatea dintre ei s-au lăsat manipulaţi tocmai de ideea pentru care nu-l suportă pe Băsescu deşi l-au votat. Şi anume de imaginea unei Românii în care lucrurile cele mai importante trebuie decise la Cotroceni.
Băsescu a reuşit să ne inducă această imagine despre cum trebuie conduse treburile statului şi aici cred că am fost, mulţi dintre noi, pur şi simplu păcăliţi. Acum vedem reversul şi poate ar fi bine să şi admitem că am greşit. Mai exact, vedem cum un preşedinte de genul lui Băsescu, e cel mai rău lucru de care aveam nevoie. Să mă explic.
România nu mai e de mult o ţară condusă de facto de către cel pe care-l numim şeful statului. Cel puţin de când suntem în Uniunea Europeană, adică de prin 2007, deciziile strategice, pe termen mediu şi lung, cele care dau cu adevărat direcţia în care se duce ţara se iau la Bruxellles. Toată legislaţia care creează cadrul în care ne mişcăm e obligatoriu circumscrisă celei europene. Ce facem noi, ca stat, e doar să ne reglăm paşii ca să nu fim în contratimp şi eventual să mai adaptăm pe ici pe acolo unele lucruri funcţie de limitele momentului.
Ca să înţelegeţi mai bine de ce spun asta, încercaţi să faceţi o listă cu deciziile majore benefice pe care le-a luat sau le-ar fi putut lua Traian Băsescu de când are şi guvernul la dispoziţia sa. Vă spun eu care una pe care o cred pe departe cea mai importantă. E vorba de restructurarea aparatului de stat. Mai exact de acel pachet legislativ care să permită cetăţenilor să aibă un control efectiv asupra modului în care statul român îi slujeşte interesele. Vă întreb: simte cineva că are vreo putere asupra unui ministru sau alt demnitar cu funcţie de decizie şi că, prin urmare, acestuia îi va păsa cu adevărat de consecinţele actelor sale? Simte cineva că poate trage la răspundere efectiv, până la nivel penal, vreun reprezentant al statului?
Să nu ne lăsăm păcăliţi de aparenţe. Dacă mai cade în plasa DNA câte un primar sau parlamentar asta se întâmplă nu pentru că avem noi, electoratul, vreun cuvânt de spus ci pentru că din tot jocul puterii care se duce în spatele uşilor închise se-ntâmplă să mai pice şi câte unul care n-a ştiut să-ţi ţină spatele. E o treabă tot între ei şi nu între noi şi şi ei. Dar o asemenea reformă a statului, despre care Băsescu doar a vorbit dar n-a mişcat niciun deget, e tot o chestiune ce ţine de statutul nostru de membru al UE. Trebuie s-o facem până la urmă, vrem nu vrem. Iar asta chiar nu depindea în primul rând de cine e la Cotroceni.
Geoană n-ar fi fost, din acest punct de vedere, poate nici mai bun dar nici mai rău decât Băsescu. Dar ar fi fost cu siguranţă mai puţin rău acolo unde Traian Băsescu e deja un dezastru. E vorba de faptul că în dorinţa sa bolnavă de a ţine întregul stat sub control, Traian Băsescu nu face altceva decât să-l blocheze. Nu are toată puterea aşa cum şi-ar dori, dar pe cea pe care o are o foloseşte doar pentru a nu-i lăsa şi pe alţii să şi-o exercite.
România are nevoie acum de o politică deschisă la soluţii care să genereze o minimă solidaritate. Ştim cu toţii că nu o vom duce mai bine, dimpotrivă, cel puţin încă o bucată de vreme. Nu despre asta e vorba şi nu despre asta trebuie să ne convingă Traian Băsescu. Ce ne trebuie e o guvernare care să ne dea sentimentul că aşa greu cum ne este şi ne va mai fi deciziile le luăm până la urmă împreună. Ce face Băsescu e să blocheze tocmai un asemnea proiect, care trebuie să înceapă obligatoriu cu schimbarea actualului guvern şi să continuie cu căutarea unei soluţii de compromis cu toate forţele politice. Dar asta ar însemna, din partea lui, măcar un pic de modestie. Băsescu nu e capabil de aşa ceva. Pentru el nu există decât totul sau nimic.
Oricăt de ?prostănac? ar fi fost Mircea Geoană şi ca preşedinte, sunt convins că în faţa situaţiei în care am ajuns, indiferent din vina cui, s-ar fi comportat mult mai responsabil. Măcar pentru că spre deosebire de Traian Băsescu, Mircea Geoană, ca să vorbesc doar de cel care avea şanse reale să ajungă la Cotroceni, n-ar fi avut ambiţia atât de periculoasă acum de a ţine cu dinţii de puterea pe care i-o conferă funcţia de şef al statului. O putere destul de mică atunci când e vorba de a face lucruri bune dar mare acolo unde poate dăuna. Băsescu ne-a făcut să credem invers şi acum suportăm consecinţele.
Raul Zan
