- Măi Gheorghe, dă-mi împrumut un kil de pălincă până ce-oi face-o pe-a me.
- Ia, măi Ioane, că doar suntem pretini.
Ion, după două zile:
- Măi Gheorghe, mai dă-mi un kil de pălincă, mă, că n-am reuşit s-o fac pe-a me.
Gheorghe:
- Ia, mă Ioane, c-o s-o faci azi, mâne şi tu.
După o săptamână, venea Ion spre poarta lui Gheorghe care era la masă cu Măria lui.
Gheorghe îi zice lu’ nevasta-sa:
- Tu, Mărie, dacă vine la noi, zi-i că nu-s acasă (şi se bagă sub pat).
Vine Ion şi zice:
- Ziua bună, Mărie !
- Ziua bună, Ioane.
- Apăi, Gheorghe une-i ?
- Nu-i acasă, zice ea.
- No, eu am vinit cu ale două chile de pălincă şi cu încă o jumate să ne cinstim ca-ntre pretini din pălinca nouă. Dacă Gheorghe nu-i aci, ne-om cinsti doar noi.
Se cinstesc, se-ncalzesc, se suie-n pat şi s-apucă de treabă.
Gheorghe de sub pat aude, simte oarece şi cugetă adânc:
- Mama ei de treabă! Ce să fac?! Puşcă am, cartuşe am… dar nu-s acasă!
