×
Antena 3 S.A. utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată pe www.antena3.ro. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.antena3.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.Antena3.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept

Fii alături de noi!

”Am fost obligată să fac amor până la epuizare. Eram bătută și o luam de la capăt. Astăzi, viața mea s-a schimbat, dar nu am scăpat de frică”

26 Noi 2018   •   11:13
”Am fost obligată să fac amor până la epuizare. Eram bătută și o luam de la capăt. Astăzi, viața mea s-a schimbat, dar nu am scăpat de frică” 16
Foto: Pexels.com

În timp ce fetele de vârsta ei începeau școala, pentru ea începea coșmarul. Astăzi, la 25 de ani, poate povesti despre asta, însă nu a scăpat de coșmar și frică.

„La numai 14 ani, când colegele mele de şcoală intrau la liceu, eu eram vândută ca o bucată de carne pe piaţa din Italia, unde plecasem încrezătoare că o să-i cuceresc pe italieni cu picioarele mele frumoase. Picioare care ştiau cel mai bine să danseze, nu să se desfacă în aşteptarea clientului. Dar n-am dansat nici măcar o noapte în Italia, acolo unde plecasem cu un tip, din dragoste. El a fost primul meu bărbat, iubit şi trădător. După el le-am pierdut şirul, şi sincer nici n-aş vrea să mi-l amintesc.

De fapt multă vreme după ce m-am întors, principala mea preocupare a fost să uit. Să îmi ocup mintea cu orice altceva ca să pot uita prin ce am trecut timp de cinci ani acolo. Nu de puţine ori mi-am dorit să fi murit mult mai devreme, în primii ani din ăia cinci. Dar pentru că un consilier din organizaţia care m-a ajutat să scap de acolo şi să mă întorc acasă mi-a spus odată că numai cei puternici ajung departe, migrează, înving, am ales să fiu dintre cei puternici. Dacă tot m-am numărat, fără voia mea, în statisticile internaţionale ale traficului de carne vie, atât puteam să fac din proprie voinţă: să supravieţuiesc şi să îmi refac viaţa.

Nu vă pot spune multe despre mine din viaţa de dinainte de Italia, pentru că asta ar însemna identificarea mea. Iar unul din preţurile plătite ca să scap din sclavia prostituţiei este şi acesta: că a trebuit să-mi schimb identitatea după întoarcerea mea în ţară. Unii dintre oamenii din reţeaua care m-a exploatat şi pe mine sunt încă liberi şi continuă să facă ce ştiu ei mai bine: bani. Din crime şi dragoste. De aceea voi fi în această poveste doar una dintre numeroasele adolescente din România care a visat să danseze pe scenele lumii şi a sfârşit într-un subsol insalubru dintr-o suburbie a unui mare oraş italian.

Am fost bătută, înjurată, schingiuită, arsă cu ţigarea, trecută prin violenţe de care nici nu vă imaginaţi că ar exista şi care fac să pălească expresia atât de dragă presei de la noi „supusă la perversiuni sexuale”. Nimic din arsenalul prostituţiei nu mi-e străin, iar atributele mele pe care orice fată şi le doreşte – un corp frumos, armonios, o faţă catifelată şi inocentă – mi-au adus în acest caz cele mai mari de servicii.(…)

Eliberarea mea a survenit într-un moment în care eu nu mai speram nimic. Ajunsesem aproape la 20 de ani, dar eu mă simţeam de 50. Uneori nici nu-mi mai aminteam câţi ani au trecut, dar îi măsuram în numărul de subsoluri prin care trăisem. Fuseseră cinci, câte unul în fiecare oraş în care fusesem dusă. Apoi a fost o razie a poliţiei –mai fuseseră şi altele, dar de fiecare dată ei aflau din timp – şi probabil am fost considerată o pagubă colaterală. Oricum eram suficient de folosită, deci se puteau lipsi de mine, de vreme ce prospăturile vin permanent.

După eliberare am trăit cu certitudinea că urmează executarea mea. Nici acum nu sunt sigură că am scăpat. Până la moarte voi avea probabil această îndoială. Am revenit în România, am fost ajutată să mă stabilesc într-o zonă complet străină şi datorită faptului că tata, omul care mă crescuse până la 14 ani, singura mea rudă în viaţă, murise cu un an înainte, fără să mă mai revadă. Nu mai aveam pe nimeni important, care să merite efortul de a mă reintegra în familia lărgită.

Aşa că am luat-o de la zero. Organizaţia pe care nu o pot numi (nu am voie) m-a ajutat să îmi termin liceul, iar acum sunt chiar studentă. Lucrez în acelaşi timp într-un salon de frumuseţe şi visez că peste câţiva ani voi avea propria frizerie”, a povestit tânăra potrivit eva.ro.

 

sati