În 1931, Victor Hugo a redactat romanul său „Notre-Dame de Paris” în încercarea de a salva catedrala.
Un an mai târziu, un incendiu s-a declanșat la fațada de sud, unde se găseau trei vitralii embleme, scrie Le Figaro.
„Fără îndoială, Notre-Dame de Paris este încă și astăzi un edificiu maiestuos li sublim. Dar pe cât de frumoasă s-a conservat cu trecerea timpului, este greu să nu suspini și să nu te indignezi în fața degradărilor, mutilărilor fără număr pe care le face nu doar timpul, dar și oamenii venerabilului monument. Timpul este orb, omul este idiot”, scria celebrul autor în prefața cărții sale.
Luni seara, când flăcările au amenințat să distrugă această embelemă pariziană, un alt pasaj din „Notre-Dame de Paris” a făcut înconjurul rețelelor de socializare.
„Toți ochii s-au ridicat spre înălțimea bisericii. Ceea ce vedeau era extraordinar. În vârful galeriei, cea mai înaltă, mai înaltă decât vitraliul central, era o flacără uriașă care urca între cele două clopotnițe cu un vârtej de scântei, o mare flacără dezordonată și furioasă, pe care vântul o ducea pe moment ca o fâșie în fum”.
A fost cartea o premoniție sumbră a ceea ce urma să se întâmple? Oamenii sunt convinși că da.
