O adevărată istorie alternativă, bazată pe referințe aparent academice, înclină să dea un triplu răspuns afirmativ la întrebările de mai sus.
Sunt citate cazuri concrete, sunt prezentate dovezi și argumente aparent irefutabile, iar promotorii ideii că istoria cunoscută este doar o perdea de fum sunt neobosiți și au întotdeauna un răspuns la îndemână.
De cealaltă parte, comunitatea academică "serioasă" e foarte zgârcită cu comentariile și aprecierile la adresa abordărilor propuse de fanii istoriei alternative, având, cel mai adesea, tendința să ignore complet fenomenul, chiar și atunci când manifestările sunt "zgomotoase".
"Colina morților", orașul antic cu radioactivitate crescută
Pe teritoriul statului federal Rajasthan, din nord-vestul Indiei, a fost găsit un strat de cenușă radioactivă în apropiere de orașul Jodhpur, scria acum ceva vreme Times of India.
Pe actualul teritoriu al Pakistanului au fost, de asemenea, descoperite așezările antice din Harappa și Mohenjo-Daro.
"S-au găsit dovezi ale unei explozii atomice în antichitate" la Mohenjo-Daro, susține relatarea publicației indiene.
Orașul Mohenjo-Daro ("Colina celor morți") a fost construit în jurul anului 2500 î.Hr., abandonat în jurul lui 1900 î.Hr. și redescoperit în anii '20 din secolul trecut.
Găsirea sitului arheologic rămâne remarcabilă, în sine, chiar și fără explozii nucleare în antichitate.
Așezarea, estimată a fi găzduit, la punctul maxim de înflorire, câteva zeci de mii de rezidenți, are străzi drepte, sistem de canalizare și case cu două etaje.
Camerele caselor au propria cabină de toaletă.
Nu au fost găsite dovezi privind o aristocrație conducătoare și se speculează că așezarea era administrată de o conducere aleasă de rezidenți.
BBC a dedicat un material acestei descoperiri arheologice, insistând pe faptul că aceasta este expusă riscului degradării, fără a pomeni de civilizații tehnologice antice și de cataclisme atomice.
"44 de schelete ale unor oameni morți pe neașteptate"
Însă relatarea Times of India nu ignoră această parte a poveștii și menționează că, în momentul în care săpăturile au ajuns la nivelul străzilor din Mohenjo-Daro, au fost găsite 44 de schelete a căror postură sugera un deces subit, neanticipat.
Este citat autorul anglo-indian D. Davenport, conform căruia în interiorul așezării ar fi fost identificat "un epicentru al exploziei": pe o rază de 50 de metri în jurul său materia ar fi fost vitrifiată (transformată într-o substanță cu aparența și consistența sticlei).
Este citat, de asemenea, un autor rus, A. Gorbovski, și cartea acestuia, "Ghicitorile istoriei antice".
Conform lui Gorbovski, unul din scheletele din locație prezenta o radioactivitate "mult peste ce ar fi trebuit".
Gorbovski indică, la rândul său, prezența unor "pietre negre", care la origine ar fi fost vase de lut, însă prezența unei călduri extreme, de mii de grade Celsius, le-ar fi vitrifiat.
"Semne de căderi radioactive similare celor de la Hiroșima și Nagasaki"
Deși unul dintre cei doi autori citați, D. Davenport, susține că Mohenjo-Daro prezintă semne similare cu căderile radioactive în urma loviturilor atomice efectuate de americani la Hiroșima și Nagasaki, publicația indiană face apel la un pic de precauție.
Adversarii ideii arată că o lovitură atomică ar fi trebuit să spulbere construcțiile de lut și, cu toate acestea, vestigii înalte de 5 metri au rezistat timpului, notează Times of India.
Concluzia articolului este că - deși sunt multe inconsistențe în teoria așezării antice distruse de un tir atomic - rămân suficiente motive pentru a pune sub semnul întrebării versiunea "oficială" a istoriei.
Unul dintre ele: radioactivitatea remanentă exagerat de mare a locației menționate.
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
Cât de radioactive erau scheletele de la Mohenjo-Daro?
Între demersurile care contestă teoria istoriilor alternative, merită consemnată o relatare din 2018 de pe site-ul agenției de știri iraniene IRNA, dedicată cazului Mohenjo-Daro.
Materialul începe cu o "corecție" importantă a numărului de schelete găsite în orașul antic: 37, în loc de 44. Este citat în acest sens autorul francez David Childress, la fel de cunoscut în lumea teoriilor istorice alternative precum precursorul său cu 23 de ani mai în vârstă, Erich von Daniken.
Pasajul din cartea lui Childress, intitulată "Tehnologia Zeilor", preia "informația" că scheletele de la Mohenjo-Daro erau "la fel de radioactive precum cele de la Hiroșima și Nagasaki".
Childress îl citează, la rândul său, pe autorul rus Gorbovski și invocă mențiunea acestuia cu privire la nivelul ridicat de iradiere.
Materialul IRNA merge mai departe decât Childress și Times of India și se apleacă asupra rusului Gorbovski.
A. Gorbovski, teme favorite: civilizații antice, poltergeist și arta divinației
Aleksandr Gorbovski a fost un scriitor și istoric rus care a trăit între anii 1930 și 2003.
Nu pare să fi fost arheolog, notează IRNA, ci mai degrabă un autor cu o atracție clară pentru science-fiction și istoria alternativă.
Operele sale sunt despre cum să câștigi la loterie prin puterea minții, despre posibilitatea ca oamenii să fi fost contemporani cu dinozaurii, despre fenomenul poltergeist, arta divinației, civilizații antediluviene etc.
Cartea sa, "Ghicitorile istoriei antice", dedică doar un scurt pasaj cazului Mohenjo-Daro.
"Ni se amintește de găsirea unui schelet uman în India, a cărui radioactivitate era de 50 de ori mai mare decât în mod normal (...) Depozitele radioactive din acest schelet s-ar putea explica doar dacă această persoană, care a murit în urmă cu 4.000 de ani, ar fi mâncat alimente de sute de ori mai radioactive decât în mod normal", se spune în lucrarea autorului rus.
De la 44 de schelete s-a ajuns la 37 de schelete iar în cele din urmă, la un singur schelet radioactiv, datând de acum 4.000 de ani, în vreme ce Mohenjo-Daro a fost construit acum 2.500 de ani și părăsit acum circa 2.000 de ani, remarcă relatarea IRNA.
De la Childress și Gorbovski, via Lebedinsky, până la Mayneord
Însă inconsitențele continuă.
Pentru problema radioactivității, cartea lui Gorbovski face trimitere la lucrarea unui alt autor rus, Alexander V. Lebedinsky, care a tradus incomplet o lucrare a agenției spațiale americane, NASA, referitoare la pericolul iradierii în timpul zborurilor cosmice.
Lucrarea lui Lebedinsky face, la rândul său, trimitere, la un autor britanic, W.V. Mayneord, în următorul pasaj: "Conform datelor recente ale lui Mayneord, radioactivitatea coastelor unui om care a trăit acum 4000 de ani era de aproximativ 50 de ori mai mare decât la omul modern."
William Valentine Mayneord (1902-1988) a fost un cercetător britanic în fizică medicală.
Lucrarea sa din anii '60 ai secolului trecut, "Hazards of Nuclear and Allied Radiation", menționează, într-adevăr, analiza oaselor unui om care a trăit acum 4.000 de ani.
"Se poate dovedi de interes faptul că am obținut - de la British Museum - coasta unui egiptean care a murit acum aproape 4.000 de ani. Radioactivitatea totală alpha măsurată în osul uscat este de 0,34 micro micro Curie /gram. Asta indică faptul că radioactivitatea naturală a oaselor umane acum 4.000 de ani era apropiată de valorile medii ale specimenelor din prezent."
Mayneord precizase anterior că analiza a 74 de specimene osoase provenind de la adulți din districtele britanice Cornwall, Londra și Cumberland a indicat o valoare medie a radioactivități de 0,38 micro micro Curie / gram (sau 0,38 x 10-12 Curie / gram).
Lucrarea cercetătorului britanic nu conține referința privind valoarea "de 50 de ori mai mare a radioactivității" cu care acesta este citat de Lebedinsky.
Informația incorectă din lucrarea lui Lebedinsky a fost preluată și perpetuată de Gorbovski în cartea sa.
În concluzie, potrivit IRNA, lucrurile stau astfel în ceea ce privește "scheletele radioactive de la Mohenjo-Daro":
- a existat un singur schelet
- scheletul este egiptean și nu indian
- radioactivitatea sa este normală
Însă pentru adepții teoriilor istorice alternative, o astfel de argumentație nu este, probabil, de natură să convingă.
