Pâinea a fost alimentul de bază în timpul ocupației germane pentru majoritatea populației urbane – la sate era interzisă comercializarea sa, fiind înlocuită cu o rație de 500 grame de mălai de persoană. Cozile din fața magazinelor de panificație au fost endemice, de multe ori cantitatea disponibilă nefiind suficientă pentru toți doritorii. Așa se întâmplă în vara lui 1918.
„E o mare lipsă de alimente. (...) Mâncăm fasole de trei feluri, ca să avem iluzia unei variaţii. Fasole fiartă, iahnie şi sleită. Porcul e aşezat în coşciug, unde face de-a binelea pe mortul. Şi coşciugul aşezat în căruţă. Bocitoarele satului însoţesc cortegiul. Măcelarii sunt şi ei alături, trişti la gândul că pot să piardă paralele investite în defunct dacă sunt prinşi. Câte un trecător salută impresionat. Armata germană salută şi ea. Aşa izbutesc şi eu să mă înfrupt uneori cu un kil sau două din cartea răposatului”.
Continuarea, pe Historia.ro.
