”Mortul trebuie să își dea acordul! Era complet dezbrăcată într-un sac...” Lupta unui medic să afle ce s-a întâmplat cu mama lui în ultimele ore de viață

de Laura Dinu    |    02 Dec 2020   •   10:30
”Mortul trebuie să își dea acordul! Era complet dezbrăcată într-un sac...” Lupta unui medic să afle ce s-a întâmplat cu mama lui în ultimele ore de viață hepta Exclusiv

Un caz revoltător a apărut la Spitalul Județean din Brașov. Un medic stomatolog îi acuză pe cei de la spital că ascund documente privind moartea mamei sale. Asta deși femeia a fost internată cu două teste negative de COVID și diagnostic de pneumonie, a fost ulterior declarată decedată din cauza coronavirusului. Spitalul refuză să îi dea fiului documentele medicale pentru că femeia nu și-ar fi dat consimțământul pentru asta.

”Weekendul 7-8.11.2020 trebuia să merg la Brașov, acasă la mama. Între timp, dânsa m-a sunat și m-a rugat să nu vin deoarece era răcită și nu voia sa-mi dea răceala și mie. Am simțit din voce că nu era tocmai bine, drept dovadă nu m-am mai dus.

”Mama ta nu se simte deloc bine”

Luni, 9.11.2020, am fost sunat de o prietenă de-ale mamei. Mi-a spus să mă duc de urgență acasă pentru că mama nu e bine deloc. Am ajuns după-amiaza. Văzând că îi era rău i-am dat paracetamol și am încercat sa-i dau să mănânce. Mi-a spus că în ultimele două zile nu a putut mânca decât o banană. 

Miercuri seara (11.11.2020) saturația de oxigen din sânge a scăzut la 38-40, motiv pentru care am chemat ambulanța să o duc la spital.

Seara am ajuns cu mama la spital, în Brașov. I-au fost făcute 2 teste pentru COVID, iar ambele rezultate au fost negative. În cursul nopții i s-au mai recoltate probe pentru încă un test COVID. La acest ultim test rezultatul a venit a doua zi, în jurul prânzului. De această dată rezultatul a fost pozitiv, dar cu anticorpii negativi.

Explicația doamnei doctor a fost aceea că mama ar fi avut la un moment dat COVID, dar acum nu mai are și nu are nici risc de transmitere! 

A urmat un CT pulmonar, iar de la aceeași doamnă doctor am înțeles că pe CT nu apăreau semne care sa indice o infecție cu COVID. Bun.

Fără pat liber la ATI

Din cauza faptului că la ATI nu au fost locuri libere, mama a stat două zile în UPU unde, vis-a-vis de dânsa a avut ca și coleg de salon un pacient confirmat pozitiv. După aceste două zile, cu rezultatul pozitiv la test, ( chiar dacă anticorpii au ieșit negativ), mama a fost mutată în UPU Cort Covid. Aici am așteptat alte două zile un pat în ATI Cort Covid. Menționez faptul că, încă din seara când am dus-o pe mama la spital, aceasta a stat pe o masca CPAP, cu o saturație 97-98, FĂRĂ A FI NEVOIE DE INTUBAREA.

Am vizitat-o zilnic, dimineața și seara pentru a mă interesa de starea dânsei de sanatate. În timpul zilei am sunat în mod repetat la spital pentru a vorbi cu medicii despre starea mamei. De fiecare dată am primit asigurări că starea ei este stabilă. Nici mai bine, dar nici mai rău. Părea un semnn bun, nu?

”Mama prinsese puteri. Asistenta mi-a confirmat asta”

În seara zilei de 17.11, în jurul orei 19 am fost sunat de mama. Dânsa a rugat o asistentă să îi permită să utilizeze telefonul pentru a mă putea auzi. Cu această ocazie m-a rugat să-i duc diverse lucruri la spital, lucruri de care avea nevoie: o pijama de schimb, apă, șervețele umede, niște pastile… 

Pentru prima dată de când era pe acea masca CPAP, am înțeles-o foarte clar când a vorbit cu mine. Asta m-a făcut să înțeleg că a mai prins puteri, că este mai bine. Acest lucru a fost confirmat de asistenta care a preluat lucrurile mamei la întrarea în Cort. Ba mai mult, aceasta mi-a spus că mama a mâncat și în ziua respectivă și în ziua anterioară, că a putut sta la marginea patului și că da, sunt semne că este mult mai bine față de zilele trecute.

A doua zi, pe 18.11, nu am ajuns la spital dimineața, așa cum obișnuiam, pentru că a trebuit să plătesc niște facturi. Chiar și așa, în tot acest timp am sunat la spital și am cerut legătura cu cabinetul medicilor din ATI Cort Covid. Nu răspundea nimeni. Am încercat de foarte multe ori sa-i prind la telefon sunând și pe alte interioare, fără nici o șansă. 

”Am așteptat efectiv ca prostul în fața ușii”

Am ajuns la spital în jurul orei 15 și am așteptat efectiv ca prostul în fața ușii să treacă cineva care ar putea sa-mi dea niște informații.

Au trecut o doamnă asistent și un domn asistent care, conform protocoalelor, nu au avut voie să îmi ofere nici un fel de informație. În schimb, au sugerat ca ar fi bine să mai încerc să sun la medici în speranța că cineva va răspunde.

Am stat aproape două ore prin curtea spitalului și am încercat sa prind o legătură telefonică. Într-un final, a ieșit o doamnă doctor care mi-a făcut semn să mă apropii. Mi-a dat cumplita veste cum că mama a intrat în stop cardio-respirator. N-a mai răspuns manevrelor de resuscitare și a decedat la ora 16.10…

Când am întrebat-o ce s-a întâmplat în ultimele 20 de ore de când m-a sunat mama și până a murit, nu a știut efectiv ce răspuns sa imi dea! Ridica din umeri și îmi spunea ca nici dânsa nu înțelege și nu știe și că acest Covid este foarte înșelător.

Pozitiv de la o simplă răceală

Am întrebat-o pe această doamnă doctor: “este adevărat faptul că dacă răcesc, fac o gripă în perioada asta de iarnă, și mă testez, pot să ies pozitiv?”, mi-a confirmat că acest lucru este posibil.

De asemenea, am întrebat dacă simptomele asociate răcelii, gripei sunt asemănătoare celor de COVID. din nou mi-a confirmat că da. Bun. Apoi am întrebat ce este de făcut în situația dată (n.r. decesul mamei)… Doamna doctor mi-a spus că trebuia ca a doua zi să merg la morga spitalului pentru recunoașterea cadavrului. 

În următoarea dimineață, toate temerile mele au devenit realitate: mama era într-un sac, complet dezbrăcată și sacul băgat într-alt sac… De autopsie nici nu putea fi vorba… 

Vineri, 20.11.2020, am adus sicriul sigilat în București pentru înmormântare. În tot acest timp nu am făcut decât să continui să mă întreb ce s-a întâmplat în cele 20 de ore de la momentul ultimului telefon dat de mama, până la ora constatării decesului. Nu am putut găsi niciun răspuns. 

Apoi, m-am gândit că m-ar putea ajuta datele notate pe foaia ei de observație din timpul internării. Acesta este motivul pentru care am revenit în Brașov pe 24.11 și am mers la secretariatul spitalului. Am făcut o cerere în care am solicitat să mi se elibereze copii după analizele efectuate, după CT, radiografii, dar și după fișa ei.

Pacientul trebuie să își dea acordul

Pe data de 26.11 am primit un răspuns scris din partea spitalului care suna așa: “rudele și prietenii pacientului pot fi informați despre evoluția investigațiilor, diagnostic și tratament DOAR cu acordul pacientului. (…) Informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate NUMAI în cazul în care pacientul își da consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres”. Deci s-a mușamalizat totul. 

Sunt ferm convins ca s-a întâmplat ceva foarte dubios, ca i-a fost administrat tratament greșit sau doar tratament pentru COVID fără a fi luate în calcul și celelalte afecțiuni ale mamei (o mielodisplazie pentru care periodic făcea transfuzii de sânge- înainte de fiecare internare era testată mereu pentru acest COVID, cu rezultate mereu negative).

De ce se ascund atâtea lucruri? De ce nu suntem informați în legătură cu ceea ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat în acele 20h fatidice cu mama mea? Pentru a recupera acele documente medicale intenționez să dau spitalul în judecată, în speranța că voi găsi răspunsuri. 

Știu că mă voi lupta cu morile de vânt. Sistemul medical din România este, pur și simplu, la pământ și toți își ascund rahatul sub preș…., este scrisoarea lui Alexandru Bîndiu, publicată de Andreea Trandafirescu

 

Parteneri
x close