"Am fost in iad, un iad cu oameni vii care sunt însă morți pentru societate. Am fost in Ferentari. Nu singură cu împreună cu echipajul medical-social de la ARAS (Asociaţia Română Anti-SIDA). Se duc acolo săptămânal cu două ambulanțe, într-una un medic acordă consultații, în cealaltă sunt recuperate seringile utilizate în schimbul celor sterile, sigilate", scrie jurnalista Paula Rusu, pe blog.
"Două ambulanțe, șase oameni, sunt ca un magnet pentru amărâții care locuiesc în zonă, săraci, fără niciun orizont, dependenți de droguri, nu au niciun venit, nici măcar documente. Le știu programul celor de la ARAS, ii așteaptă în fiecare marți după prâz. După ce parchează ambulanțele la locul știut, dintre blocuri încep să iasă ca din tranșee oameni care din depărtare par ca oricare altul, dar cănd se apropie mai bine par doar niște arătări.
Mai rămân puțin în ambulanță că mi-e frig. De fereastră se apropie un bărbat care o roagă pe Alina Dumitriu, unul din membrii echipajului de pe ambulanțe:
– Du-mă la spital.
Are gatul ciuruit de la câte injecții și-a făcut. Alina pune mâna pe telefon și începe să sune, sigur îi va găsi un loc, și-a facut o meserie din a încerca să salveze pe cei mai greu salvabili. Intru in discuție cu omul. E curat, dar citești săracia pe hainele lui, arată spre 70 de ani.
– Câți ani aveți?
– Eu?
– Da!
– Sunt născut în ’76.
– Ești mai mic decât mine îî spun școcată.
– Cum? De data asta era el șocat.
– Eu sunt din ’75, îi spun".
Continuarea, pe blogul Paulei Rusu.
