Răvișiți de povestea din spatele monumentului împietrit, trecătorii se opresc nestingherit. Pentru mulți e un scenariu de film, pentru alții e o realitate petrecută de mai bine un secol în urmă, o realitate care dacă n-ar fi nu s-ar povesti.
„Un om căruia Romanațiul îi datorează foarte mult dar nu i-a dat aproape nimic și s-a topit în nedreapta uitare a semenilor săi, scrie profesorul Dumitru Botaru în lucrarea sa ”Fiii Romanațiului”.
Legenda spune că este vorba despre o familie de moșieri din orașul Caracal, al cărei ultim reprezentant a fost Constantin Poroineanu, cel mai probabil bărbatul aflat lângă catafalc și totodată principalul protagonist al legendei.
Liberal și democrat, era prin ideile și faptele sale nobile un caracter integru de o rară modestie și bunătate.
„La 14 decembrie 1908 își face testamentul prin care instituie ca legatară universală pe întreaga sare avere la decesul său, Primăria orașului Caracal, iar ca executor testamentar îl desemnează pe amicul său, Vintilă Brăitianu”, mai notează profesorul Botaru.
Însă, Poroiuneanu avea să primească o lovitură cruntă de la viață, lovitură ce mai târziu îi va curma viața.
Moșierul din urba Caracal şi-a pus capăt zilelor după ce copiii săi, s-au căsătorit între ei fără ca nimeni să ştie că sunt rude și apoi s-au sinucis la aflarea crudului adevăr.
După moda timpului, Constantin a mers să studieze la Paris ca toți cei înstăriți și ar fi avut o relație cu o franțuizoaică, deși era căsătorit și avea un băiat pe nume Sergiu. În urma idilei i s-a născut o fată, care a rămas pe meleagurile Franței alături de mama sa, în timp ce tatăl s-a întors în țară.
Peste ani, fiul său, Sergiu, a mers să studieze la Paris și, precum tatăl său, a cunoscut o frumoasă franțuzoaică de care s-a îndrăgostit, iar spre deosebire de părinte, a luat-o de soție. Atunci când au revenit în țară însă, cei doi au aflat că sunt frați vitregi.
„Lucrurile mergeau bine, tinerii erau fericiți, dar pe la vârsta de 30-35 de ani, o bătrână îi spune soției care, stupefiată, se sinucide, gest pe care-l face și soțul”, mai precizează profesorul.
Neputând suporta durerea, aceștia și-au pus capăt zilelor, fiind urmați în mormânt și de către tatăl îndurerat. Persoana despre care știm sigur că este înmormântată aici este Eufrosina Poroineanu, sora lui Constantin, moartă la 15 februarie 1902, în vârstă de 57 de ani. Moartea ei a coincis cu sinuciderea a doi tineri necunoscuți într-un hotel din Casovia, iar ziarele vremii au speculat evenimentul, asociindu-l cu numele lui Constantin Poroineanu.
Splendida sculptură din bronz este realizată de maestrul Rafaello Romanelli, artist originar din Florența, foarte apreciat în România la începutul secolului XX, cu mai multe opere prezente în cimitirul Bellu.
La căpătâiul catafalcului se află o lespede pe care, odinioară, erau așezați 12 șerpi de bronz – dintre care s-a păstrat până astăzi numai unul – simbolul bârfelor care circulă nestingherite prin lume.
