În ultimii ani, pe site-urile care susțin teorii ale conspirației și pe rețelele sociale a prins viteză o așa-zisă știre, anume că Uniunea Europeană ne va obliga să mâncăm gândaci sau alte insecte (greieri). Știrea e cu totul falsă. De fapt, UE nu a făcut decât să avizeze pozitiv anumite categorii de substanțe nutritive obținute din insecte și nimeni nu ne obligă să le consumăm.
De la ce a pornit teoria conspirației
Faptul că informațiile false sunt puse în circulație pe site-uri și conturi de rețele sociale antieuropene și proruse este cunoscut. Se știe însă mai puțin care este elementul de adevăr pe care se bazează minciuna propagandistică. El pornește de la una dintre agențiile specializate ale Bruxelles-ului, Autoritatea Europeană pentru Siguranță Alimentară (European Safe Food Authority – EFSA), care avizează periodic noi tipuri de hrană.
Lista de ingrediente sau tipuri de hrană noi aprobate de EFSA conține peste 200 de intrări. Unele sunt mai puțin cunoscute, ca pulpa de fruct de baobab uscată, uleiul de krill (mici crustacee marine), semințele de busuioc (nu planta, folosită în mod tradițional pentru aromă), fructele uscate de gherghin sau extractul de frunză de lucernă Medicago sativa.
Altele, ca semințele de chia, au devenit celebre ca urmare a beneficiilor nutriționale (bogate în fibre, Omega 3 etc.). Altele sunt pur și simplu compuși organici cu nume obscur, ca dihidrocapsiatul, care poate fi obținut atât natural (din ardei iuți) cât și prin sinteză și are efecte benefice asupra metabolismului în repaus.
Doar câteva dintre aceste tipuri de hrană/ingrediente au legătură cu insectele – mai precis, cu viermele galben de făină, greierii, lăcustele și o specie fără nume corespunzător în română, Alphitobius Diaperinus. Ultima a fost numită impropriu „gândac de bălegar”, deși acesta e altă specie (Scarabaeus). Alphitobius Diaperinus trăiește aproape oriunde și mănâncă aproape orice fel de resturi organice.
Consumul insectelor este aprobat de regulă sub formă de pudră, care se adaugă în chip de ingredient, iar în viitor nu este exclusă, desigur, avizarea altor specii – la fel ca în cazul celor vegetale.
Cine a pus, totuși, insectele pe listă?
Ca și în cazul așa-numitelor E-uri (aditivi alimentari), Uniunea Europeană (EFSA) nu face decât să avizeze (sau să respingă, dacă e cazul) propunerile actorilor interesați și ale cercurilor științifice. E vorba de industria alimentară și, mai ales, de diferite inițiative orientate către viitor, care caută soluții pentru hrana mai ieftină, mai nutritivă și care produce mai puțină poluare la procesare. O organizație proeminentă care promovează insectele ca hrană este, de pildă, IPIFF (International Platform for Insects as Food and Feeds – Platforma Internațională pentru Hrană Umană și Animală din Insecte), asociație care grupează 64 de actori privați din 13 țări UE și alte 10 state extra-UE, cu un total de 30.000 de angajați și investiții de 1,5 miliarde de euro. Uniunea Europeană/EFSA este obligată să ia în considerare propunerile unor organizații de acest tip și să se pronunțe în privința lor, sub control științific și legislativ strict. În caz contrar, oricine ar putea comercializa orice tip de hrană își dorește, inclusiv orice tip de insecte.
Argumentele pentru hrana din insecte
Pe scurt, avocații ingredientelor obținute din insecte afirmă că acestea sunt foarte bogate în proteine, vitamine și alte substanțe nutritive, iar procesarea insectelor produce mai puține probleme de mediu decât, de exemplu, creșterea vitelor. Sursa de hrană este în momentul de față una abundentă, care poate fi folosită fără tulburarea echilibrului ecologic.
Acest lucru este cunoscut din cele mai vechi timpuri. E adevărat, în Europa, insectele sunt considerate în general un tabu alimentar. Însă, în țări foarte populate, precum Thailanda, India, China, Brazilia sau Mexic, sunt consumate în mod tradițional sute de specii, sub diferite forme – și nu numai.
În mod evident, dacă insectele ar fi fost „otrăvitoare”, țările menționate nu ar fi ajuns la asemenea populații. Conform mai multor surse, insectele sunt consumate regulat de peste două miliarde de locuitori ai lumii, adică mai mult de un sfert din omenire.
De fapt, insectele se consumă și în Europa, cel puțin din antichitate, Mențiuni despre ele apar în Aristotel (larve de cicade) și Pliniu (larve îndopate cu făină și vin). Ele apar chiar și în Biblie, ca dietă a lui Ioan Botezătorul, alături de miere sălbatică. Interesant e faptul că multă vreme s-a crezut că e vorba de roșcove, deși cercetătorii contemporani au revenit la opinia că era vorba chiar de lăcuste.
Conform unor teorii științifice, în etapa de vânători-culegători a omenirii, consumul de insecte era generalizat. Acestea au devenit tabu odată cu sedentarizarea omului și apariția agriculturii. Pentru culturile de cereale și nu numai, insectele au devenit dăunători și deci „dușmani”, idee care s-a extins și la alimentație.
Una dintre puținele țări europene în care consumul tradițional de insecte este atestat e, oricât de puțin ne-am putea aștepta, România.
Aici, crescătorii de albine consumă în mod regulat puietul de trântori, care este îndepărtat la controalele stupilor împotriva acarienilor, fie crud, fie prăjit sau copt. Și dacă asta nu e destul, să nu uităm că Apilarnilul, supliment denumit și lapte de trântor, e unul din puținele succese „de export” românești, pentru beneficiile legate de testosteron, fertilitate și imunitate.
Desigur, nici Uniunea Europeană, și nici altcineva, nu ne poate obliga să consumăm insecte, cu atât mai puțin otrăvitoare. Important e doar să înțelegem că există argumente științifice și istorice solide în favoarea consumului anumitor specii, iar controlul exercitat de EFSA este foarte strict.
