Oana Zamfir a difuzat, la Exces de putere, un exemplu de dialog spumos purtat într-o instanță din România, între un primar și un judecător.
Este vorba de un proces în care primarul de la Albota, parte vătămată, este chemat să depună mărturie împotriva lui Florin Paraschivescu, directorul ziarului „Atac de Argeș”, acuzat de șantaj.
PORCUL, MIEII ȘI PIETRIȘUL
Judecător: De când îl cunoașteţi pe inculpat?
Primar: De când a venit prima dată în Argeș, cu ziarul „Atac la persoană”, adică de acum 3 ani, să zic așa.
Judecătorul: Adică de prin februarie-aprilie 2012, dacă este cu 3 ani înainte de a se petrece faptele reclamate.
Primar: Nu, din luna decembrie de dinainte de primăvara lui 2012. Nu știu sigur anii. De când i-am dat porcul!
Judecătorul: Cum? Ce porc?
Primar: Porcul de Crăciun. M-a sunat o angajată de la ziarul pe care îl coordona și mi-a spus că nu are și el porc, iar dacă îi dau unul, nu mai scrie de mine. Nu mă deranja să scrie de mine, dar îmi urmărea copiii prin spaţiile comerciale, îi fotografia și scria lucruri neadevărate și calomnioase.
Judecătorul: Și i-aţi dat un porc?
Primar: Da. Am cumpărat unul, că eu nu aveam și i-am spus că nu am mașină să i-l duc. A făcut el rost de una și a venit să și-l ia. Nu-i așa?
Judecătorul: Și a specificat că dacă îi daţi porcul nu mai scrie de dumneavoastră?
Primar: Da. Și i-am mai dat și trei mașini de piatră, ca să facă drumul să poată duce porcul acasă. Mai bine zis, miei de Paști.
Judecătorul, șocat din nou: Cum?
Primar: Nu chiar odată cu porcul. Prin primăvară, el și-a făcut casă și mi-a cerut niște piatră să i-o duc la București.
Judecătorul: Cum să îi duceţi piatră?
Primar: 10 mașini de piatră. Familia mea are o balastieră la Găești și i-am trimis la București.
Judecătorul: Deci inculpatul v-a solicitat, ca să nu mai scrie în ziar, 10 mașini de balast...
Primar: Nu balast, domnul judecător, că el e pretenţios. A vrut piatră concasată.
(...)
