Dacă te afli vreodată pe Insula Macquarie, o creastă îngustă, biciuită de vânt, aflată la jumătatea distanței dintre Tasmania și Antarctica, primul lucru pe care îl vei observa este fauna impresionantă. Dar, privită mai atent, insula se schimbă. Pantele devin tot mai mlăștinoase. Megaplantele emblematice precum Pleurophyllum și Stilbocarpa se retrag.
De ani de zile, oamenii de știință suspectau că vinovată pentru asta era creșterea cantității de precipitații. Noile cercetări, publicate în revista Weather and Climate Dynamics, confirmă acest lucru – și arată că povestea depășește cu mult acest sit izolat, inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, potrivit The Conversation.
Oceanul de Sud joacă un rol major în clima globală, dar este și unul dintre cele mai puțin monitorizate locuri de pe Pământ
Oceanul de Sud, care se înfășoară în jurul Antarcticii și este cel mai sudic și cel mai rece ocean din lume, joacă un rol enorm în sistemul climatic global. Absoarbe mare parte din excesul de căldură prins de gazele cu efect de seră și o parte importantă din dioxidul de carbon emis de activitatea umană.
Furtunile din Oceanul de Sud influențează și tiparele meteorologice din Australia, Noua Zeelandă și din întreaga lume.
Totuși, acesta este și unul dintre cele mai puțin monitorizate locuri de pe Pământ.
Având aproape nicio masă de uscat, doar câteva stații meteorologice și o acoperire constantă de nori, sateliții și simulările climatice au dificultăți în surprinderea realității.
În acest context, înregistrările climatice de pe Insula Macquarie, furnizate de Biroul de Meteorologie și Divizia Antarctică Australiană, sunt extrem de valoroase, oferind unele dintre puținele serii de observații de lungă durată din întregul Ocean de Sud.
Aceste înregistrări de înaltă calitate privind precipitațiile zilnice și meteorologia datează de mai bine de 75 de ani și sunt utilizate frecvent pentru validarea produselor satelitare și a simulărilor numerice.
Creșterea cantității de precipitații
Studii anterioare au arătat că precipitațiile pe Insula Macquarie au crescut puternic în ultimele decenii, iar ecologiștii au documentat formarea de zone excesiv de umede care afectează vegetația nativă.
Dar nimeni nu explicase cum se schimbă tiparele meteorologice ale insulei sau nu comparase direct observațiile de teren cu cele mai bune reconstrucții ale vremii trecute pentru a evalua tendințele climatice ale Oceanului de Sud.
Pentru a umple acest gol, cercetătorii au analizat 45 de ani (1979–2023) de observații zilnice de precipitații și le-au comparat cu o reconstrucție folosită pe scară largă a vremii trecute, cunoscută sub numele de reanaliza ERA5.
Au vrut să înțelegeagă meteorologia din spatele creșterii precipitațiilor – și anume, dacă aceasta a fost cauzată de mai multe furtuni sau de precipitații mai intense în timpul furtunilor. Pentru a face acest lucru, au clasificat fiecare zi din setul de date în unul din cinci regimuri sinoptice, pe baza presiunii, umidității, vânturilor și temperaturii.
Aceste regimuri includeau sisteme de presiune joasă, intruziuni de aer rece și advecție de aer cald (aerul cald care se deplasează spre poli înaintea unui front rece).
Furtunile produc mai multă ploaie
Noua analiză a arătat că, anual, precipitațiile pe Insula Macquarie au crescut cu 28%, din 1979 – aproximativ 260 mm pe an.
În contrast, reanaliza ERA5 arată doar o creștere de 8% – ratând cea mai mare parte a acestei schimbări.
Deplasarea treptată a traseului furtunilor spre Antarctica este bine cunoscută, iar rezultatele studiului arată cum această schimbare mai mare modelează vremea de pe Insula Macquarie astăzi.
Crucial este că s-a descoperit că aceste schimbări nu sunt cauza creșterii precipitațiilor, deoarece un regim umed (advecția aerului cald) l-a înlocuit în mare parte pe altul (presiunea joasă). În schimb, furtunile produc acum mai multă ploaie atunci când apar.
De ce contează acest lucru: Consecințe asupra climei în toată lumea
Dacă intensificarea precipitațiilor observată pe Insula Macquarie reflectă condițiile din întregul brâu al furtunilor din Oceanul de Sud – așa cum indică mai multe linii de dovezi – consecințele sunt profunde.
Un traseu al furtunilor mai umed înseamnă mai multă apă dulce în oceanul superior.
Acest lucru întărește stratificarea oceanelor și reduce amestecul dintre straturi. La rândul său, modifică forța curenților oceanici.
Estimarea cercetătorilor sugerează că în 2023 această precipitație suplimentară echivalează cu aproximativ 2300 gigatone de apă dulce în plus pe an în Oceanul de Sud la latitudini înalte – un ordin de mărime mai mare decât contribuțiile recente ale topirii Antarcticii. Și această diferență continuă să crească.
Mai multe precipitații vor afecta și salinitatea apei de la suprafață, ceea ce influențează deplasarea nutrienților și a carbonului. Ca urmare, acest lucru ar putea schimba productivitatea și chimia Oceanului de Sud – unul dintre cele mai importante rezervoare de carbon din lume – în moduri încă incerte.
Creșterea precipitațiilor necesită și o creștere a evaporării, care răcește oceanul, la fel cum corpul nostru se răcește atunci când transpirația se evaporă. Deasupra Oceanului de Sud, acoperit de nori, evaporarea este principalul mijloc de răcire.
Analiza indică faptul că Oceanul de Sud s-ar putea răci singur cu 10–15% mai mult decât în 1979 – doar prin costul energetic al evaporării care alimentează precipitațiile suplimentare. Această evaporare este distribuită peste întregul Ocean de Sud.
În esență, Oceanul de Sud ar putea „transpira” mai mult ca răspuns la schimbările climatice.
Provocarea următoare
Insula Macquarie este doar un mic punct pe cel mai furtunos ocean al Pământului. Dar monitorizarea pe termen lung a precipitațiilor sugerează că Oceanul de Sud – motorul absorbției globale de căldură și carbon – se schimbă mai rapid și mai dramatic decât credeam.
Provocarea următoare a cercetătorilor este să determine cât de departe se extinde acest semnal de-a lungul traseului furtunilor și ce înseamnă pentru sistemul climatic de care depindem cu toții.
Ştiri video recomandate
