Pisicile portocalii au fost întotdeauna fascinante pentru iubitorii de animale, dar motivul genetic din spatele acestei culori a rămas multă vreme un mister. Două studii recente au făcut lumină asupra acestui subiect, dezvăluind mecanismele care determină apariția culorii portocalii la feline, scrie Live Science.
Cum apare culoarea portocalie
Culoarea portocalie a pisicilor este similară cu părul roșcat la oameni, dar procesul genetic este diferit. La mamifere, culorile pielii și ale părului sunt determinate de două tipuri de melanină:
- Eumelanina, care conferă nuanțe închise (maro sau negru).
- Feomelanina, care oferă culori galbene, roșiatice sau portocalii.
Produsele acestor pigmenți sunt controlate de diverse gene. La majoritatea mamiferelor, producția de melanină este reglată de receptorul MC1R, însă la pisici, acest mecanism este unic. Mai exact, în cazul acestora, gena care controlează producția de pigment portocaliu se află pe un locus denumit „orange”, situat pe cromozomul X. Acest locus are două variante principale:
- ”O”: permite producerea de feomelanină (portocaliu).
- ”o”: activează producerea de eumelanină (negru).
Femelele, având doi cromozomi X, pot avea un mozaic genetic de pigmentare, ducând la modele bicolore (negru și portocaliu) sau tricolore (calico).
Mozaicul genetic la femele
Deoarece femelele au doi cromozomi X, una dintre copii este inactivată aleatoriu în fiecare celulă în timpul dezvoltării embrionare. Acest proces determină modelele unice de culori. Dacă o femelă are un cromozom cu varianta ”O” și unul cu varianta ”o”, rezultatul este o combinație de pete portocalii și negre.
Pisicile calico ”în trei culori”
Pisicile calico apar atunci când mutațiile din alte gene duc la zone fără pigment (albe) pe lângă petele portocalii și negre. Fiecare pisică calico este unică, iar dimensiunea petelor depinde de momentul în care apare inactivarea cromozomului X.
Motanii portocalii
Deoarece masculii au un singur cromozom X, ei pot fi doar complet portocalii (O) sau negri (o). Masculii bicolori sau tricolori apar doar în cazuri rare, când există anomalii genetice, cum ar fi sindromul Klinefelter, unde masculii au un cromozom X suplimentar.
Descoperirile recente
Studiile conduse de laboratoarele lui Greg Barsh (Universitatea Stanford) și Hiroyuki Sasaki (Universitatea Kyushu) au identificat gena responsabilă de locusul „orange”. Aceasta nu este MC1R, cum se credea, ci gena Arhgap36, care blochează producția de eumelanină și permite producerea de feomelanină.
Aceste studii evidențiază importanța cercetării fundamentale. Descoperirile nu doar satisfac curiozitatea științifică, ci deschid noi direcții în înțelegerea geneticii culorii la animale. Garfield, faimosul motan portocaliu, devine astfel mai mult decât o icoană culturală – este un exemplu al complexității genetice a felinelor.
