Cu toții ne amintim speculațiile febrile, oroarea, consternarea și cercetările de după dispariția submersibilului numit Titan în timpul unei călătorii comerciale către epava Titanicului, în urmă cu doi ani. Povestea dezastrului submarinului Titan a fost imposibil de ocolit timp de câteva săptămâni, pe măsură ce povestea a evoluat de la o misiune de salvare critică - cel mai bun scenariu fiind o defecțiune mecanică în adâncul Atlanticului de Nord, cu 96 de ore de oxigen pentru cei cinci pasageri - la o operațiune tragică de recuperare.
S-a dovedit că submersibilul a făcut implozie la 3.300 de metri sub suprafață, la 90 de minute după o scufundare care trebuia să ajungă la 3.800 de metri adâncime. Toți cei cinci pasageri - exploratorul britanic Hamish Harding, omul de afaceri britanic-pakistanez Shahzada Dawood și fiul său în vârstă de 19 ani, Suleman, scafandrul francez Paul-Henri Nargeolet și proprietarul submersibilului Stockton Rush - au murit pe loc.
› Vezi galeria foto ‹
În timp ce căutările submarinului, ale cărui resturi au fost în cele din urmă readuse pe uscat, continuau cu seriozitate, au început să apară rapoarte îngrijorătoare cu privire la nivelul de siguranță al OceanGate, compania care opera vehiculul: un informator declarase cu ani în urmă că implozia carenei din fibră de carbon a submarinului era o certitudine matematică. Că Rush, fondatorul și directorul general al companiei, a continuat oricum călătoriile comerciale, eludând orice tip de certificare terță.
Pentru majoritatea publicului, povestea s-a încheiat în acest fel: o tragedie care putea fi evitată, un alt păcat al orgoliului uman în probabil cel mai faimos sanctuar al nebuniei orgoliului uman din istorie.
Acest lucru nu este greșit. Conform noului documentar Netflix, Titan: Dezastrul OceanGate, implozia submarinului a fost practic garantată de designul său, relatează The Guardian.
„Sunt convins, pe baza cercetărilor și discuțiilor pe care le-am avut, că submersibilul Titan ar fi putut imploda în orice moment”, a declarat regizorul filmului, Mark Monroe. De fapt, a fost „absolut șocant” faptul că Titan a făcut atâtea scufundări reușite - 80 de încercări, 13 la adâncimea Titanicului, între 2021 și 2022 - câte a făcut.
Dar pentru cei care fie au lucrat la OceanGate, fie au fost însărcinați cu ancheta, fie au iubit pe cineva pierdut la bord, povestea este mult mai complicată și mai îngrijorătoare decât un defect de proiectare.
Submersibilul Titan a făcut implozie pe 18 iunie 2023
Un alt film ar parcurge o cronologie exactă a ultimei misiuni a Titanului, la 18 iunie 2023. Ar include imagini cu epava sau diagrame ale coborârii coordonate cu mesajele text trimise echipei de la suprafață, ar reda continuu sunetul imploziei, înregistrat la 900 de mile distanță de un dispozitiv al Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice, sau ar permite spectatorilor să o vadă pe Wendy, soția lui Rush, auzind implozia, al cărei sunet a ajuns la nava de sprijin, Polar Prince, înainte de ultimul lor mesaj text, permițându-le să presupună în mod eronat că submarinul era în regulă.
Documentarul Netflix nu face nimic din toate acestea, evitând o narațiune de tipul „Seconds from Disaster” și concentrându-se în schimb pe procesiunea de aproape un deceniu spre dezastru, prin numeroase decizii care au preferat ambiția ostentativă în detrimentul siguranței.
„Este mai înfricoșător, într-un fel, să înțelegem procesul decizional pe o perioadă de 10 ani care a condus la acel moment”, a declarat Monroe. „Cred cu tărie că, dacă civilii” - clienții plătitori pe care OceanGate i-a numit „specialiști de misiune” pentru a ocoli reglementările privind siguranța maritimă comercială - „ar fi văzut deciziile luate de-a lungul timpului, ar fi fost mult mai reticenți în a se urca în acel submersibil. Și cred că acest lucru nu a fost clar sau nu a fost făcut clar publicului”.
Submersibilul Titan: Cauzele tragediei
Este ceea ce l-a determinat pe David Lochridge, un pilot de submersibile cu o vastă experiență, să își dezrădăcineze familia și să se mute în Everett, Washington, pentru a deveni director de operațiuni al OceanGate. În film, Lochridge explică faptul că, inițial, nu a înțeles, la nivel tehnic, răspunsul OceanGate la enigma submarinelor ușoare și de mare adâncime: fibra de carbon, un material compozit ușor, dar foarte rezistent, format din fire de carbon strâns legate între ele și cimentate cu rășină, folosit la orice, de la mașini sport la schiuri de lux. Dar, în timp, problemele acestui material au devenit clare.
În primul rând, fibra de carbon nu fusese niciodată testată la adâncimi extreme și, prin urmare, nu avea un istoric de siguranță fiabil. În al doilea rând, integritatea sa se degradează în mod natural odată cu utilizarea repetată, a explicat Monroe.
Documentarul include numeroase imagini din faza de testare a OceanGate, care a durat ani de zile, în care diverse modele din fibră de carbon au eșuat în experimente care simulau o presiune ridicată. Cu toate acestea, Rush a persistat, respingând îngrijorările legate de siguranță ale inginerilor din cadrul personalului și continuând să insiste în fața presei că în curând vor fi posibile aventuri comerciale pe Titanic.
Grandomania lui Stockton Rush
Lochridge și alții atestă abordarea încăpățânată a lui Rush, uneori deschis ostil oricărei disensiuni în cadrul companiei.
Îi admira în mod deschis pe Jeff Bezos și pe Elon Musk, exprimându-și dorința de a fi, după cum își amintește un angajat, „un mare sculă”.
În acest sens, Rush a susținut că lucrează cu Boeing, Nasa și Universitatea din Washington, deși nu existau parteneriate oficiale. De fapt, un inginer Boeing implicat în primele proiecte ale Titan i-a trimis un e-mail lui Rush în martie 2012: „Credem că aveți un risc ridicat de defecțiune semnificativă la sau înainte de a ajunge la 4.000 de metri. Nu credem că aveți nicio marjă de siguranță”.
Rush a ales, de asemenea, să nu supună nicio ambarcațiune OceanGate inspecțiilor de siguranță efectuate de terți, standardul industrial pentru submersibile.
Această decizie s-a dovedit a fi un punct de ruptură pentru mai mulți angajați. Lochridge a fost concediat după ce a inspectat el însuși Titan și a declarat într-un raport scris către Rush că nu are încredere în submersibil.
Întregistrare audio halucinantă din 2018 cu angajații OceanGate
Documentarul include o înregistrare audio remarcabilă a unei întâlniri cu personalul de conducere din 2018, în care Rush îl concediază pe Lochridge și respinge îngrijorările acestuia ca fiind o discrepanță de viziune - „Nu vreau pe nimeni în această companie care nu se simte confortabil cu ceea ce facem. Facem chestii ciudate aici, iar eu sunt cu siguranță în afara tiparelor. Nu există nicio îndoială. Fac lucruri care sunt complet non-standard”.
„Există un pericol în cultul personalității, în special în domeniul tehnologiei, ”mișcă-te repede și sparge lucrurile”, a spus Monroe. „Când viețile altor oameni sunt în balanță, cred că ar trebui să facem cu toții un pas înapoi și să fim atenți la asta. Este un lucru să trimiți nave spațiale fără echipaj în spațiu, dar trebuie să iei bani pentru a oferi o expediție.”
Trebuie să ne întrebăm, având în vedere toate dezacordurile, având în vedere faptul că submarinul producea sunete puternice de cracare la fiecare coborâre (pe care Rush le numea, în mod neștiințific, „condimentarea” fibrei de carbon cu utilizarea) - CEO-ul chiar credea că este sigur?
„Nu sunt în mintea lui Stockton, așa că nu știu”, a spus Monroe. Dar el a luat în considerare personalitatea publică a lui Rush ca un nonconformist, vânturile mediatice în favoarea sa. „Când spui că vei merge pe Titanic cu un nou submersibil pe care nimeni nu l-a mai făcut până acum, iar sunetul propriei tale voci răsună an de an în timp ce încerci să-ți dai seama cum să o faci, cred că există o presiune care crește, care sugerează „trebuie să fac asta”.
„Dacă te împotriveai șefului, urmau să existe repercusiuni”
Ceea ce reiese clar din numeroase interviuri este că „dacă te împotriveai șefului, urmau să existe repercusiuni”. Lochridge știe bine acest lucru. După ce a depus o plângere la Administrația pentru Sănătate și Securitate Ocupațională (Osha) din SUA, OceanGate l-a dat în judecată pentru divulgarea necorespunzătoare de informații confidențiale autorităților de reglementare. Costurile juridice și investigația îndelungată a Osha l-au forțat să își retragă plângerea, punând capăt a ceea ce ar fi putut fi singura supraveghere de reglementare a companiei.
OceanGate a continuat cu pași repezi. Filmul se oprește doar puțin asupra scufundării din 2022, care părea să deterioreze submarinul, chiar și conform „sistemului de monitorizare în timp real” al companiei. Titan a făcut implozie la următoarea sa scufundare către epava Titanicului, un an mai târziu, după mai multe încercări eșuate din cauza vremii nefavorabile.
Deși „delaminarea” carenei din fibră de carbon este cauza presupusă, raportul oficial scris al Pazei de Coastă a SUA, care include recomandări pentru prevenirea unei tragedii similare, nu a fost încă făcut public. „Nu știu care ar putea fi aceste recomandări”, a spus Monroe, „dar ai crede că ar avea legătură cu modul de funcționare a unui submersibil experimental atunci când îl oferi publicului”.
Cum ar fi, poate, supravegherea sau un sentiment mai sănătos de scepticism atunci când singurele garanții de siguranță provin chiar de la companie. Rush „credea în etosul de a te mișca repede și de a sparge bariere. Regulile nu se aplică atunci când vrei să schimbi modul în care funcționează lucrurile”, a declarat Monroe. „Acest lucru este periculos atunci când viețile altor oameni sunt în joc. Există anumite reguli care se aplică, cum ar fi regulile fizicii, regulile științei - aceste reguli se aplică pentru noi toți.”
