2011 a fost un an fantastic pentru Novak Djokovic, care a ajuns la maturitatea sportivă şi a câştigat trei din cele patru turnee de Grand Slam pentru a deveni noul lider mondial ATP. La fel se poate spune şi în privinţa lui Sebastian Vettel, germanul neavând practic rival în lupta pentru titlu în Formula 1 şi devenind cel mai tânăr dublu campion mondial din istorie, sau Cadel Evans, australianul care a dat peste cap toate pronosticurile şi a câştigat Turul Franţei.
Din păcate, 2011 a oferit şi momente mai puţin plăcute, cum ar fi morţile violente de care au avut parte Marco Simoncelli şi Wouters Weylandt sau desesul lui Joe Frazier, unul dintre marii campioni ai boxului. A fost, de asemenea, anul în care Usain Bolt a pierdut titlul mondial la 100 de metri, după ce a fost descalificat în finală pentru că a greşit startul.
Toate acestea, precum şi lockout-ul din NBA, primul titlu mondial la rugby pentru Noua Zeelandă după 24 de ani sau retrogradarea celor de la River Plate, se regăsesc în topul celor mai importante momente din sportul mondial în 2011.
1.Novak Djokovic câştigă trei turnee de Grand Slam şi devine lider mondial în clasamentul ATP
În ciuda unui final de sezon dificil, cauzat în special de accidentări, nimeni nu poate nega faptul că 2011 a fost anul lui Novak Djokovic în tenis. Jucătorul sârb a câştigat zece titluri în ultimele 12 luni, dintre care trei de Grand Slam, la Australian Open, Wimbledon şi US Open, şi cinci Mastersuri, record.
De asemenea, Djokovic a devenit jucătorul care câştigă cei mai mulţi bani din tenis într-un singur sezon (peste 12,5 milioane de dolari) şi a încheiat anul cu un bilanţ senzaţional de 70 de victorii şi 6 înfrângeri. „Este cel mai bun sezon pe care l-am văzut vreodată în tenis şi una dintre marile performanţe din istoria sportului”, a declarat fostul lider mondial Pete Sampras.
2.Usain Bolt, descalificat în finala mondială a probei de 100 de metri
Probabil cea mai mare surpriză a anului 2011 în sportul mondial. Regele sprintului nu şi-a putut apăra coroana la Campionatele Mondiale de atletism de la Daegu, fiind descalificat în finală, după ce a furat startul.
În lipsa principalului favorit, medalia de aur a fost cucerită de un alt jamaican, Yohan Blake, acesta fiind singurul finalist care a reuşit un timp sub 10 secunde. Bolt s-a revanşat însă la 200 de metri, unde a câştigat fără emoţii şi la ştafeta de 4x100 de metri, probă în care, alături de compatrioţii săi, a stabilit un nou record mondial, la capătul unei curse entuziasmante.
În ciuda faptului că a ratat aurul la 100 de metri, Usain Bolt a fost desemnat atletul anului 2011, iar acum toată lumea aşteaptă revanşa la Jocurile Olimpice de la Londra.
3.Sebastian Vettel, cel mai tânăr dublu campion mondial din istoria Formulei 1
Germanul Sebastian Vettel a dominat autoritar sezonul 2011 al Formulei 1, reuşind să-şi păstreze titlul cucerit în 2010 şi devenind astfel cel mai tănăr dublu campion mondial din istorie, la 24 ani şi 99 zile.
De asemenea, pilotul echipei Red Bull, care a câştigat titlul mondial cu un avans de peste 120 de puncte faţă de următorul clasat, britanicul Jenson Button, a mai doborât un record, cel al numărului de pole position-uri într-un sezon, deţinut de Nigel Mansell din 1992.
Germanul a plecat de 15 ori de pe prima poziţie a grilei de start în 2011, în timp ce Mansell reuşise 14 pole position-uri în urmă cu aproape două decenii.
4. Cadel Evans a câştigat Turul Franţei
Toată lumea îi aştepta pe Alberto Contador şi pe Andy Schleck, însă, la final, pe Champs-Elysees, cel îmbrăcat în galben a fost Cadel Evans.
Sportivul de 34 de ani a profitat de forma slabă a lui Contador, cauzată şi de căzăturile din debutul Marii Bucle, şi de indecizia lui Andy Schleck pentru a deveni primul australian din istorie care se impune în Turul Franţei, unde a impresionat prin constanţă şi prin evoluţiile excelente de la contratimpurile individuale.
„Nu aş putea fi mai fericit decât sunt astăzi. Puţini oameni au crezut în mine. Eu însă mereu am făcut-o. Şi până la urmă am reuşit. Am trecut prin momente dificile în anii trecuţi şi am avut mult ghinion să vin de două ori al doilea, dar toate acestea fac acest succes şi mai special. Această victorie este pentru toată lumea din Australia”, a declarat Cadel Evans cu lacrimi în ochi la finalul ultimei etape din Le Tour.
5.Noua Zeelandă, campioană mondială la rugby după 24 de ani
Noua Zeelandă a avut nevoie de 24 de ani şi de organizarea unei alte ediţii a Cupei Mondiale de rugby pentru a se încorona din nou drept cea mai bună echipă a lumii în sportul cu balonul oval.
La fel ca şi în 1987, la ediţia inaugurală a Cupei Mondiale, All Blacks au învins în ultimul act echipa Franţei, la capătul unui meci deloc spectaculos, dar foarte echilibrat, care s-a încheiat cu scorul de 8-7.
La Cupa Mondială a participat şi echipa României, care a început promiţător, cu o înfrângere pe final în faţa Scoţiei, însă a terminat în genunchi, fără victorie şi învinsă clar de Anglia, Argentina şi Georgia.
6.Moartea lui Joe Frazier
La începutul lunii noiembrie, boxul a rămas fără unul dintre marii săi campioni. Americanul Joe Frazier, fost campion mondial la categoria grea, a încetat din viaţă la 67 de ani din cauza unui cancer la ficat, boală cu care fusese diagnosticat cu puţin timp înainte.
După o perioadă în care a fost îngrijit la domiciliu, Frazier a avut nevoie de spitalizare, starea sa de sănătate deteriorându-se foarte rapid şi, în ciuda eforturilor depuse de medici, nu a mai putut fi salvat.
Joe Frazier a fost primul pugilist care l-a învins pe Muhammad Ali, în 1971, însă cel mai cunoscut meci al său este cel din 1975, celebrul „Thrilla in Manila”, care a avut loc în 1975, în Filipine, o luptă epică în care Ali avea să se impună.
Frazier a fost campion olimpic în 1964, la amatori, iar la profesionişti a deţinut centura greilor din 1970, când l-a deposedat de titlu pe Jimmy Ellis, până în 1973, când a pierdut împotriva lui George Foreman.
7.Lockout-ul din NBA
Fanii baschetului au fost nevoiţi să aştepte Crăciunul pentru a avea în sfârşit parte de spectacolul din NBA în noul sezon. Asta pentru că patronii cluburilor şi sindicatul jucătorilor nu s-au înţeles asupra noului plafon al salariilor şi în privinţa veniturilor generate de NBA, aproximativ 4 miliarde de dolari.
În cele din urmă, după 148 de zile de lockout, la sfârşitul lunii noiembrie, preşedintele NBA, David Stern, a anunţat că noul sezon urmează să debuteze în ziua de Crăciun, fiecare echipă urmând să joace câte 66 de meciuri, în loc de 82, aşa cum se întâmplă de obicei.
8.Moartea lui Marco Simoncelli
Marco Simoncelli avea 24 de ani şi se anunţa una dintre marile speranţe din Moto GP. Stilul său de a pilota şi felul de a fi l-au transformat într-unul dintre personajele speciale din motociclism. Din păcate, pe 23 octombrie, italianul a fost protagonistul unui incident îngrozitor, în urma căruia şi-a pierdut viaţa.
În al doilea tur din Marele Premiu al Malaysiei, de la Sepang, Simoncelli a pierdut controlul motocicletei şi a căzut pe pistă, în calea lui Colin Edwards şi Valentino Rossi, australianul nereuşind să evite impactul care avea să se dovedească fatal.
Cursa a fost imediat oprită, iar medicii şi-au făcut apariţia pentru a-i acorda primul ajutor, însă totul a fost în zadar, italianul decedând la scurt timp după incident.
9.Moartea lui Wouters Weylandt
Decesul lui Simoncelli nu a fost singurul moment de acest fel din 2011. La începutul lunii mai, în Turul Italiei, belgianul Wouters Weylandt şi-a pierdut viaţa după ce a căzut în timpul coborârii de pe Passo del Bocco, când rămăseseră mai puţin de 20 de kilometri din etapa a treia, desfăşurată între Reggio Emilia şi Rapallo.
Giovanni Tredici, medicul oficial din Giro, şi doctorul echipei Garmin-Cervelo s-au aflat cel mai aproape de locul incidentului şi au încercat timp de aproximativ 40 de minute să-l resusciteze pe rutierul de 26 de ani, însă, aşa cum a arătat ulterior autopsia, belgianul a murit pe loc.
Moartea lui Weylandt a fost prima din ultimii 25 de ani în Turul Italiei şi cea dintâi dintr-un tur important de la cea a lui Fabio Casartelli în Le Tour, în 1995.
10.River Plate a retrogradat pentru prima oară în istoria clubului
Pentru fanii celei mai iubite şi mai titrate echipe de club din Argentina, River Plate, 2011 va rămâne cel mai negru an din istorie. Asta pentru că formaţia care de-a lungul timpului a cucerit 33 de titluri, 2 Cope Libertadores şi o Cupă Intercontinentală a retrogradat pentru prima oară în istoria sa.
Incredibilul s-a întâmplat la sfârşitul lunii iunie, atunci când River Plate a pierdut barajul disputat împotriva celor de la Belgrano de Cordoba cu scorul general de 1-3. Fanii „Milionarilor” au răbufnit la finalul meciului retur, disputat pe Monumental, din Buenos Aires, şi au încercat să pătrundă pe teren, arbitrul văzându-se obligat să întrerupă partida. Poliţia a intervenit în forţă, folosind tunuri de apă şi gaze lacrimogene. În acelaşi timp, pe gazon, jucătorii lui River plângeau în hohote şi au avut nevoie de pază pentru a părăsi arena.
„Incredibil, dar adevărat”, a titrat cotidianul argentinian Ole, în timp ce Clarin a folosit un titlu care reprezintă şi concluzia unui sezon mizerabil pentru River, un club condus prost în ultimii ani şi cu datorii mari: „Nimeni, dar absolut nimeni, nu va putea uita această zi”.
