Daca tot ia guvernul in calcul reducerea contributiilor de asigurari sociale, indiferent daca e de acord FMI sau nu, ia sa vedem cam cat “erodeaza” acestea lefurile celor 4,4 milioane de salariati, care asigura venituri pentru 5,4 milioane pensionari.
Un salariat plateste lunar sub forma de impozite, contributii si taxe 258 de lei, in vreme ce un pensionar achita 66 de lei. Asta face ca, dupa plata taxelor, un salariat sa poata aloca pentru celelalte cheltuieli 734 de lei lunar, cam cat un pensionar (707).
Fara a mai pune la socoteala ca salariatii nu beneficiaza de gratuitate pe mijloacele de transport in comun asa cum au pensionarii in Bucuresti. Motiv pentru care se urca in autobuz inca de la primele ore ale diminetii, cand salariatii care cumpara bilet se grabesc catre munca. 
Ba chiar se ajunge si la aberatii legate de pret. Doua calatorii cu autobuzul, tramvaiul sau troleibuzul costa in Bucuresti 4,2 lei, pentru ca in afara pretului calatoriei - 1,3 lei x 2 calatorii = 2,6 lei - salariatii mai platesc si costul cartonului de pe care se “descarca” valoarea calatoriilor: 1,6 lei. In vremea asta la metrou - mijloc de transport care nu ofera gratuitate pensionarilor - doua calatorii costa 4 lei.
Paradoxal, un mijloc de transport cu costuri de mentenanta mai mari, practica tarife mai mici si nu percepe un pret separat pentru cardul de calatorie din carton. In schimb, drumul cu autobuzul ajunge sa fie mai piperat, obligandu-i pe salariati sa-si cumpere bilete “en gros” sub forma abonamentelor. Asa cum procedeaza mai toate companiile cu pozitie dominanta, unde consumatorii nu-si permit sa aleaga.
Trecand cu calculele de la luna la an, un salariat a platit statului - in 2013 - impozite, contributii si taxe in valoare de 3.094 de lei, mai mult decat a dat pe mancare (2.583). In timp ce pensionarii - a caror varsta reala de pensionare e de 56 de ani, cea mai scazuta din UE - au achitat sub forma de impozite si taxe 798 de lei, iar cheltuielile cu alimentele s-au plasat la 2.198 de lei.
E inutil de spus ca la noi nu exista nicio corelatie intre productivitate si remuneratie. Altfel nu s-ar fi apucat sa scrie parintii Constitutiei in paragraful 1 alineatul 3 din legea fundamentala ca Romania este un stat social. Cu alte cuvinte, intr-o tara in care politicul dicteaza economicului cu ochii la alegeri, preocuparile nu sunt legate de productivitate, ci de masa de pensionari care merge la vot, ceea ce face sa nu se atinga nimeni de „drepturile” lor.
A mai ramas un singur punct de discutat. Cand i s-a reprosat ca fiscalitatea e mai impovaratoare, premierul Ponta a dat de inteles ca-i exclus acest lucru: “Cota unica de 16% nu s-a schimbat si nici o alta taxa care priveste mediul de afaceri”. Si totusi, in medie, romanii au platit impozite, contributii si taxe in valoare 135 de lei lunar anul trecut, cu 6,3% mai mult decat in 2012. Iar pentru salariati povara fiscala a crescut cu 7%, in conditiile in care veniturile le-au permis sa-si majoreze cheltuielile totale cu 5%. De unde se vede ca suntem tot intr-o secventa de administrare a saraciei.
Impozitele, contributiile si taxele s-au marit ca pondere in cheltuielile totale ale salariatilor, in anii de criza, de la 24,5% in 2008, la 25,5% in 2012 si 26% in 2013. In cifre absolute asta inseamna ca ei aloca pentru plata taxelor cu o treime mai multi bani decat in ultimul an de “boom”, 258 de lei lunar, fata de 195.
