×
Antena 3 S.A. utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată pe www.antena3.ro. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.antena3.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.Antena3.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept

Fii alături de noi!

Iosif Constantin Drăgan. Moştenitorii de miliarde se pregătesc de bătălie

Iosif Constantin Drăgan. Moştenitorii de miliarde se pregătesc de bătălie 16
În 2007, cel mai bogat român, potrivit topului Capital, a fost Iosif Constantin Drăgan, cu o sumă de aproximativ 1,6 miliarde $. Afacerile sale din domenii diverse, precum distribuţie de produse petroliere, imobiliare, transporturi şi edituri se derulează legal, potrivit verificărilor efectuate de Fisc de-a lungul timpului. Despre profesorul, omul de cultură şi omul de afaceri Iosif Constantin Drăgan se ştiu puţine detalii. Este cunoscut ca fondator al Grupului ButanGas (1948), preşedinte al Federaţiei Internaţionale de Marketing, al Fundaţiei Europene Drăgan şi fondator al Centrului European de Studii Tracice; este şi autorul a peste 30 de lucrări ştiinţifice şi traduceri.

Cine a fost Iosif Constantin Drăgan?

S-a născut la 20 iunie 1917, în Lugoj, ca fiu al lui Ştefan Drăgan, maistru tăbăcar, şi al Corneliei Murariu. A terminat Dreptul la Universitatea Bucureşti şi a studiat Ştiinţe Politice şi Economice la Universitatea din Roma, cu o bursă obţinută în 1941. Teza examenului de licenţă de aici s-a legat de corporatism. Tot la Roma a obţinut cu succes şi doctoratul în Drept. Se spune că în această perioadă a dezvoltat simpatii legionar-fasciste. În 1941, a pus bazele unei companii care exporta petrol din România către Italia, activitate care a condus la fondarea în 1948 a companiei Butan Gas S.p.A, specializată în distribuirea şi îmbutelierea gazului. Prin co-asociaţii proprii şi filiale în zece ţări din Europa Occidentală şi Orientală, mai puţin Maroc, societatea a devenit lider la nivel european.

După venirea la putere a Partidului Comunist Român, i-a fost interzisă întoarcerea în ţară timp de 30 de ani. Deşi simpatizant al Gărzii de Fier, Drăgan devine, după ascensiunea lui Ceauşescu, un colaborator semioficial al acestuia şi al regimului comunist, în scopul de a ajuta ţara să se modernizeze, aşa cum motivează în volumele sale de memorii. Are acces la anumite documente inedite despre Ion Antonescu, folosite într-o lucrare în care îl şi zugrăveşte într-o lumină favorabilă. În anii 70, doreşte să înfiinţeze din fonduri proprii o facultate de drept în oraşul natal. Singura condiţie a fost ca facultatea să îi poarte numele; Ceauşescu s-a opus. Visul lui se împlineşte totuşi în 1991, când sub auspiciile Fundaţiei Europene Iosif Constantin Drăgan a fost inaugurată Universitatea Europeană Drăgan din Lugoj. Şi din nou despre Ceauşescu: se pare că ar fi preluat ?tracologia? de la Drăgan (potrivit Averea), care în 1976 a publicat volumul ?Noi, tracii şi istoria noastră multimilenară?. S-a mai speculat că Drăgan a tipărit şi difuzat în străinătate cărţi semnate de Nicolae Ceauşescu.



Tot în sfera educativ-culturală, Drăgan este cel care a finanţat construirea, lângă Orşova, a unei statui înalte de 40 de metri a lui Decebal, cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa. A pus bazele Universităţii ?Golden Age? din Milano (1988) şi ?Superior Centre for Advanced Business Management? din Bucureşti (1990). A mai fondat două edituri - Nagard (în Italia) şi Europa Nova (în România) - o staţie TV, una de radio (Radio NovaFm), un săptămânal (?Redeşteptarea?) şi cotidianul local ?Renaşterea Bănăţeană?. Potrivit unui comunicat al Fundaţiei Europene Drăgan, profesorul a contribuit semnificativ la dezvoltarea şi realizarea idealului de Europă Unită, fiind şi fondatorul Bulletin européen (1950), publicaţie unică la momentul respectiv. A înfiinţat Fundaţia Europeană Drăgan în 1967, având ca principal obiectiv răspândirea culturii, ca factor primordial pentru unificarea Europei, şi promovarea valorilor româneşti în lume. Ca om de ştiinţă, a lansat calendarul precesional şi o nouă teorie referitoare la ciclizarea civilizaţiei în opera Geoclimate and History. A fost numit Profesor Asociat de Marketing şi Economie Aplicată la Academia de Studii Economice din Bucureşti, Visiting Professor la Universitatea din Timişoara şi Visiting Professor la City University - Gresham College din Londra, fiind şi membru al Academiei de Ştiinţe din New York.



Ca vicepreşedinte şi ulterior preşedinte al Federaţiei Internaţionale de Marketing, între 1966 şi 1976, a organizat numeroase seminarii şi conferinţe pe marginea teoriei economice. De amintit aici este o conferinţă de Marketing ce a avut loc la Timişoara în anii socialismului, prima de acest fel într-o ţară din spatele Cortinei de Fier. A dat un impuls dezvoltării relaţiilor comerciale internaţionale în calitate de membru activ al Camerei de Comerţ Italo-Română (1973), care a devenit, cu trecerea timpului, un important punct de referinţă pentru schimburile dintre aceste ţări.

Mai multe umbre, mai puţină lumină în trecutul profesorului

Duşmanii lui Iosif Constantin Drăgan au invocat apropierea de diverse regimuri pentru a explica acumularea fabuloasei averi. Astfel, surse neidentificate declară până şi că, în calitate de trezorier al Legiunii Arhanghelului Mihail, a plecat cu o importantă sumă de bani când conjunctura politică a devenit nefavorabilă legionarilor. S-a mai spus că, apropiat fiind de regimul comunist, Securitatea a putut să deruleze afaceri prin firmele lui Drăgan.

Scriitorul Paul Goma l-a atacat virulent pe I.C.Drăgan, dar nu a putut proba aceste afirmaţii: ??legionar de felul său, nu a ezitat să colaboreze cu comuniştii: a călătorit în RSR, a avut numeroase întâlniri cu Ceauşescu (după 89, ca drăganul imparţial: cu Iliescu). Individul a colaborat nu doar cu puterea politică (şi economică, dragă-doamne!), ci şi cu cea poliţienească (citeşte: securistă). Legionarul Drăgan, după ce se bătea pe burtă cu comunistul Ceauşescu, se ducea la arhivele MAI, la Institutul de Istorie al PCR, de unde scotea (corect: sustrăgea) documente, multe fiind declaraţii din anchete, le ducea la Milano, unde echipa de securişti condusă de Mihai Pelin (autorul Cărţilor albe) le prepara, le falsifica, le trafica - iar pe unele chiar le publica în editura NAGARD (Dragăn citit de la coadă la cap).?

Politologul Vladimir Tismăneanu, şeful Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste, declara pentru Cotidianul: ?Iosif Constantin Drăgan a jucat un rol important în cultivarea discursului naţional-stalinist mai ales după 1970, fiind apropiat de cercurile ultranaţionaliste, protocroniste pe care le-a susţinut financiar şi mediatic. Editura Nagard s-a specializat în promovarea retoricii proletcultiste şi tracomane. A întreţinut relaţii cu culturnicii din interiorul revistelor ?Săptămâna? şi ?Luceafărul?, de la Eugen Barbu şi Paul Anghel la Mihai Pelin, Traian Filip şi Dan Zamfirescu. Sub masca mecenatului cultural şi profitând de o avere fabuloasă a susţinut ceea ce Monica Lovinescu a numit ?tagma trepăduşilor de Curte Nouă?. Legătura dintre I.C. Drăgan şi N. Ceauşescu a fost încă o probă, dacă mai era nevoie, a perversei sinteze dintre comunismul proclamat oficial şi ultra-şovinismul aplicat în practică. În paginile revistei patronate de I.C.Drăgan şi difuzată cu sprijinul Securităţii în România, ?Noi, tracii?, au fost publicate texte de o virulenţă xenofobă şi antisemită care nu ar fi putut să apară, din raţiuni lesne de înţeles, în presa regimului. I.C.Drăgan nu a fost un prieten al exilului democratic românesc, al acelor forţe care doreau o construcţie pluralistă a ţării, în spiritul adevărului şi toleranţei.?

La începutul anilor ?90 s-a aflat în cercul de sprijin al organizaţiei ultra-naţionaliste Vatra Românească (personaj principal în conflictul interetnic din martie 1990 de la Târgu Mureş). După 1989, le-a oferitt suport financiar lui Eugen Barbu şi lui Corneliu Vadim Tudor pentru a-şi lansa ziarul de extremă dreaptă România Mare. Împreună cu Vadim Tudor, a fost fondatorul în 1990 al ?Ligii Mareşal Ion Antonescu?, mai târziu redenumită ?Liga Mareşalilor?, în urma schimbărilor din legislaţia română legate de cultul personalităţilor acuzate de crime împotriva umanităţii.

O viaţă personală departe de ochi indiscreţi

În 1959, s-a căsătorit cu poeta Maria Teresa Moriglioni, alături de care a rămas aproape trei decenii, până la moartea ei ? survenită în 1986. Potrivit unor dezvăluiri făcute de ziarul Ziua în urmă cu trei ani, în 1969 Drăgan a întâlnit o româncă, Alexandra Fink, cu care a avut un băiat ? Mike Fink, nerecunoscut niciodată ca fiu legitim. Mike se naşte la Atena, departe de legile catolice severe din Italia. Totuşi, relaţia tată-fiu pare să fi fost destul de caldă, chiar soţia Maria Teresa fiind apropiată de Mike Fink; filme şi fotografii stau martore. Mai concret, Mike povesteşte că şi relaţia lui Drăgan cu Alexandra ar fi continuat nestingherită, însă numai până în 1992.



Atunci a apărut în viaţa profesorului Daniela Veronica Guşă, fiica generalului Ştefan Guşă, fostul şef al Marelui Stat Major al Armatei Române între 1986-1989. În 1995, la vârsta de 78 de ani, Drăgan s-a căsătorit cu Daniela, care avea la momentul respectiv 22 de ani. În urma căsătoriei, cuplul Drăgan are trei copii: Ştefan Constantin (9 ani) şi gemenii Alexandru Eugen şi Tudor Sebastian (7 ani). În scurt timp, ?familia din umbră? a trebuit să dispară, iar Iosif Constantin Drăgan, devenit după căsătorie Iosif Constantin Drăgan de Lugo a dispărut şi el brusc din viaţa publică, fără nici o explicaţie pentru fiul Mike. În 2005, acesta anunţa că nu reuşise de trei ani să îşi contacteze tatăl şi, ca atare, obţinuse în instanţa germană recunoaşterea filiaţiei, cu toate că tatăl a refuzat să ofere probe ADN.

Decizia Curţii de Apel din Berlin din data de 2.02.2005, în dosarul 3UF69/04, arată că reclamantul Stefanos Michail Periklis Fink, născut la data de 15 decembrie 1970 în Atena, domiciliat în Statele Unite, este fiul lui Jose Constantino Drăgan de Lugo, născut pe 20 iunie 1917, în Lugoj (Romania).

Daniela Veronica Guşă de Drăgan a preluat pe deplin conducerea afacerilor familiei de câţiva ani. Spune că vrea să extindă portofoliul de investiţii în România, către zona energiei verzi şi în câteva proiecte imobiliare. Cotidianul Averea scria, tot în 2005, că tânăra soţie a efectuat numeroase modificări în firme încă din 2003, când nu se mai ştia nimic de Drăgan. Profitul firmelor mari, arăta Averea, a scăzut chiar până la zero, concomitent cu apariţia unor firme noi cu capital social consistent şi acţionari cu numele de Guşă. În firmele mari, unde acţionar cu peste 90% este ButanGas S.p.A. (firma mamă italiană), numele lui Iosif Constantin Drăgan apărea fie corect, fie Jose, fie Konstan. Ar exista şi greşeli ale datelor de naştere, mai spunea Averea, iar la cetăţenie şi la domiciliu, în fiecare firmă apare altceva. Mereu la Drăgan, nu şi la Veronica. Eventualii moştenitori nedoriţi pot fi astfel respinşi mai uşor, mai rapid.

Iubitorii teoriei conspiraţiei acreditează ideea că profesorul a fost ţinut ostatic la Milano, înconjurat de oameni aduşi în preajma sa de soţia Veronica. Printre aceştia se află, potrivit informaţiilor publicate în presa centrală, fostul şef de cabinet al generalului Guşă.



Iosif Constantin Drăgan (de Lugo) a încetat din viaţă joi, 21 august 2008, la Palma de Mallorca, la vârsta de 91 de ani. Cauza oficială a morţii sale este pneumonia. Comisarul Călin Popa, şeful Punctului Poliţiei de Frontieră Aeroportul Internaţional Timişoara, a declarat că: ?Sicriul a venit sigilat într-o folie de plastic în care erau documentele însoţitoare, respectiv certificatul medical eliberat de medic, certificatul de deces eliberat de primărie şi paşaportul mortuar?.

Antena3.ro
sati