Ştiri despre Col. (r) Ion Petrescu

Col. (r) dr. Ion Petrescu s-a născut la 2 noiembrie 1955, în Bucureşti. După absolvirea Şcolii Militare de Ofiţeri Activi “Nicolae Bălcescu”, din Sibiu, în 1977, a comandat, între 1977-1984, subunităţi de grăniceri, succesiv, în garnizoana Timişoara, ulterior la Aeroportul Internaţional Otopeni.

În 1986 a absolvit Academia Militară fiind încadrat la săptămânalul pentru ostaşi “La datorie”. În decembrie 1989 a realizat, cu alţi colegi, primul număr necenzurat al acestui periodic, pe care l-a dus personal la TVR, unde a şi fost prezentat ca prima publicaţie militară liberă de orice influenţă ideologică.

După 1989, redacţia din care a făcut parte a fost integrată în aceea a săptămânalului “Armata României”, intitulat azi „Observatorul militar”. În 1991 a obţinut atestarea Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. În 1992 a urmat cursul de limbă franceză la Academia de Înalte Studii Militare/A.Î.S.M.

În 1993 a primit premiul ziarului „”Vremea” şi al revistei „Totuşi iubirea”, pentru publicistica promovată cu încurajarea lui Adrian Păunescu. În 1995 a urmat Cursul de Relaţii Publice, la Centrul pentru Jurnalism Independent.

În 1996 a absolvit Cursul de Limbă Engleză, la Baza Forţelor Armate Canadiene, din Borden, lângă Toronto. În iulie 1997 a finalizat, cu nota maximă, Cursul Postuniversitar de Comunicare şi Relaţii Publice, din Colegiul de Comandă şi Stat Major, din cadrul A.Î.S.M., iar în octombrie, acelaşi an, a absolvit Cursul Postuniversitar de Jurnalism/Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, din Universitatea Bucureşti.

În anul 1997 este numit şeful biroului presă al M.Ap.N., apoi şeful secţiei mass-media din Direcţia Relaţii Publice, până în 2000. În 1999 a urmat Cursul de Comunicare al Parteneriatului pentru Pace, din Elveţia. În 2000 a absolvit Colegiul de Studii Internaţionale şi de Securitate, din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate George C. Marshall, din Bavaria, în Germania.

În noiembrie 2000 – exact la împlinirea vârstei de 45 de ani – este numit directorul Trustului de Presă al Ministerului Apărării Naţionale. În ianuarie 2001 transformă săptămânalul “Observatorul militar” într-un tabloid, cu 24 de pagini integral color şi un sumar axat pe prioritatea integrării euroatlantice a României. A comandat Centrele de Informare a Presei, la exerciţiile multinaţionale “Baltic Confidence 2001” şi “Strong Resolve 2002”, ultimul fiind cel mai mare organizat de NATO, până la anexarea manu militari, a peninsulei Crimeea, de Federaţia Rusă. A asigurat mediatizarea, pentru presa militară, a summit-urilor NATO de la Praga/2002 şi Colorado Springs-SUA/2003.

A fost decorat, în 2003, cu Ordinul Naţional Pentru Merit, în grad de cavaler, cu însemne pentru militari. În 2004 a urmat Cursul “Intelligence and Democracy”, organizat la Bucureşti, de Centrul pentru Relaţii între Militari şi Civili, al Forţelor Navale Americane, din Monterey, California. Tot în 2004 a obţinut titlul de doctor în ştiinţe militare.

În 2006 a devenit licenţiat al Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic, din Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”. În perioada postdecembristă a îndeplinit misiuni peste hotare, ca jurnalist militar/ofiţer de relaţii publice în Afganistan, Austria, Bulgaria, Canada, Cehia, China, Elveţia, Franţa, Germania, Irak, Italia, Republica Moldova, Polonia, Slovacia, Ungaria, S.U.A. şi Turcia. În 2007 este împuternicit la comanda Direcţiei Informare şi Relaţii Publice din M.Ap.N.

Pentru TVR1 a realizat, în studioul TV al NATO, din Bruxelles, interviuri cu personalităţi politice şi militare, de la Cartierul General al Alianţei Nord-Atlantice, difuzate de televiziunea publică înainte de începerea Summitului NATO, de la Bucureşti, din 2008.

Trecători decidenţi politici nu au aprobat proiectele sale de lansare a unei televiziuni militare, de creare a unui post de radio militar şi de difuzare a publicaţiilor armatei la chioşcurile de vânzare a presei. Refuză “promovarea” sa – decisă în decembrie 2008, ca urmare a editorialului din „Observatorul militar”, în care a cerut public şefului statului graţierea generalului Victor Atanasie Stănculescu – şi decide să treacă în rezervă, în februarie 2009.

Coautor la volumele “Însemnări din zilele Revoluţiei” – Editura Militară, 1990; “România-NATO”, volumul I “Preaderarea” – Societatea Scriitorilor Militari, 2003; “Arma de care aveţi nevoie”, Editura Militară, 2004; “Semn de armă – harta României”, Editura Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, 2006. A asigurat, ani buni, ca vicepreședinte, imaginea Asociaţiei “George C. Marshall – România”.

Col. (r) Ion Petrescu este căsătorit şi are doi fii.