După ce şi-a trăit viaţa imprevizibil, precum o improvizaţie de jazz, Johnny Răducanu a plecat fără să mai aştepte şi aplauzele. Maestrul nu a murit singur, ci în braţele femeii care i-a fost aproape în ultimii ani.
Muza lui Johnny Răducanu era femeia şi a avut grijă să se înconjoare de cât mai multe muze. Şi-a dedicat până şi ultimii ani ai vieţii unei femei. O profesoară de 38 de ani, lector la Universitate. Ea a sunat la salvare luni dimineaţă şi în braţele ei s-a stins artistul.
Tot ea este cea care îi stă la căpătâi, în Biserica Sf. Silvestru din Capitală. Locul unde Johnny Răducanu îşi găsea inspiraţia divină, cu ajutorul duhovnicului său, Părintele Galeriu. Miercuri, trupul neînsufleţit al maestrului va fi dus la Cernica, sub atenta supraveghere a lui Ion Caramitru.
Pe scenă, a rămas nemuritor. Aici avea o altă viaţă. Alte iubiri. Alte căsnicii. A avut un mariaj artistic cu Aura Urziceanu şi o idilă armonioasă cu Teodora Enache.
Cât despre geniul său muzical, stau mărturii amintirile colegilor şi profesorilor săi. Avea 5 ani când a fost înscris la clasa de pian dintr-o şcoală din Brăila. La 22 de ani, era considerat unul dintre cei mai buni oameni de jazz din lume.
Era privit ca un zeu afară, iar România îl uita în fiecare zi câte puţin. Puţină lume ştie că în garsoniera în care locuia, maestrul ajunsese să-şi acopere corzile pianului cu fulare. Pentru a nu-i deranja pe vecini. Apăsa clapele, iar muzica o avea în cap. Asta era repetiţia. Pe scenă, se elibera.
