Împreună sunt proprietarii Academiei de Gimnastică Bart Conner Gymnastics Academy, Perfect 10 Production Company și ai câtorva magazine de echipamente sportive, precum și editori ai Revistei de Gimnastică Internațională.
Nadia Comăneci este vicepreședinte al Consiliului Director al Special Olympics, Președinte Onorific al Federației Române de Gimnastică, Președinte Onorific al Comitetului Olimpic Român, Ambasadorul Sporturilor Românești, Vicepreședinte în Consiliul Director al Asociației Distrofiei Musculare, și membră a Fundației Federației Internaționale de Gimnastică. A fost distinsă de două ori cu Ordinul Olimpic, acordat de CIO. Cei doi au împreună un fiu, Dylan Paul Conner, de 13 ani.
Cei doi mari campioni au vorbit despre cum se descurcă în această perioadă de pandemie. O mare provovcare este să continue să pregătească copiii de la Academie.
BART CONNER: Avem instrucţiuni date de guvernul federal, de cel al statului şi de municipalitatea locală. Nu sunt întotdeauna omogene. Încercăm să le respectăm cât mai mult. Am deschis treptat începând de acum trei săptămâni, cu un număr mic de copii la distanţă unul de celălalt.
Le luăm temperatura tuturor celor care intră şi o notăm. Le punem câteva întrebări despre membrii familiei lor, dacă sunt toţi bine. Încercăm pe cât posibil să eliminăm riscul. Copiii nu s-au antrenat de două luni. Sala a fost închisă în acest timp.
Au început să facă exerciţii în ritmul lor pentru a reveni treptat la cea mai bună forma fizică. Avem 1.500 de studenţi, acum funcţionăm cu în jur de 150 dintre ei. Aducem încet, încet, copiii la sală. Avem acum 12 fete şi 10 băieţi şi 5-6 antrenori. Oamenii vin treptat, dar suntem la capacitate foarte redusă.
NADIA COMĂNECI: Am primit regulile statului Oklahoma cu ce se întâmplă, pentru că de la 1 iunie este o altă fază.
MIHAI GÂDEA: Bart, ce părere ai despre viitor? Unii sunt de părere că va veni valul doi. Tu ce crezi că se va întâmpla?
BART CONNER: Aş vrea să am răspunsul la această întrebare. Cred că din acest motiv este atât de înspăimântător, sunt atât de multe lucruri pe care nu le ştim despre viitor. Încercăm să acţionăm responsabil, să îi ţinem pe copii în grupuri mici.
Dacă aflăm că cineva este bolnav, este mai uşor să le spunem copiilor din acel grup să nu mai vină timp de două săptămâni şi astfel nu suntem nevoiţi să închidem toată sala. Ideea este să îi segmentăm în grupuri pentru a reduce riscul. Nimeni nu ştie. Noi am încercat să ne adaptăm modelul de business. În mod normal suntem o afacere înfloritoare. Trebuie să fim conştienţi că va dura cel puţin un an până vom reveni la capacitatea normală. Aducem angajaţii la muncă pe măsură ce avem nevoie de ei.
Avem multe persoane care antrenează part-time 8, 12, 20 de ore pe săptămână. Din păcate, nu avem de lucru pentru ei, pentru că nu aducem atât de mulţi copii în sală. Din păcate, va fi un urcuş treptat. Sper ca într-un an să revenim la normal. Trebuie să ne adaptăm atitudinea la cel puţin un an de restricţii.
