''Sigur aţi întâlnit această variantă, piftele, piftea. Acest cuvânt are o poveste foarte interesantă. Chitele sau piftele, sau ambele?
Piftea este o variantă neliterară, așadar nu mâncați piftele, ci mâncați chitele. Iar dacă ne uităm în dicționar vom găsi chiftea. Dicționarele care menționează și piftea trimit oricum la varianta literară chiftea. Așadar, chiftea este cuvântul corect care denumește preparatul prăjit din carne tocată.
Totuși, de ce foarte multă lume spune piftea? E o formă foarte interesantă rezultată din hipercorectitudine, adică o formă incorectă care a apărut culmea, din intenția noastră de a corecta, de a vorbi corect acolo unde nu era cazul.
Dialectal, în anumite zone ale ţării există un fenomeon fonetic numit palatalizare, un fel de înmuiere a consoanelor înainte de i. De exemplu:
piatră-chiatră
piepit-chiept
picioare- chişioare
Evident, aceste forme sunt dialectale neliterare, neaprobate de norma academică, însă ele există.
Transformarea chitelei în piftea are legătură cu acest fenomen al palatalizării, doar că se petrece în sens invers.
Vorbitorii au perceput forma chiftea ca fiind greşită. Adică au asociat chiftea cu chiatră, de exemplu. Şi atunci s-au gândit că termenul de chitea este unul greşit şi au reconstituit o aşa-zisă formă corectă care ar fi piftea'', a explicat Ana Iorga.
