Aspectul exterior contează. Vocea, e cea mai importantă. Am văzut femei super-frumoase şi când au deschis gura nu ştiam unde e poarta. Există de multe ori discordanţe între aspectul fizic şi manifestarea persoanei.
Dacă nu există acel magnetism, acea atracţie pe care ţi-o dă Dumnezeu. Dacă nu are acea calitate, poate să fie cea mai frumoasă. E exact Venus din Milo, dacă îi pui mâini, că tot aşa rece e.
Astea sunt lucrurile care ies în faţă. Ochii şi sprâncenile, ele fac dragostile. Aşa spune cântecul.
Deci, fiecare e atras de o anumită zonă, dar dacă persoana respectivă, care e şi frumoasă, are şi un aspect exterior nemapoimenit, în momentul în care s-a uitat la tine simţi că te-au trecut toate apele că nu ştii ce se ascunde acolo, numai magnetism nu e acolo. Te-a terminat.
Mihai Voropchievici, motivul pentru care două suflete se atrag
Există, în primul rând, o condiţie. Este undeva, întâlnirea karmică cu acea persoană faţă de care tu sau eu avem o datorie karmică nerezolvată. Poate să fi trecut 500, 1000 sau 10.000 de ani. Dacă nu ai achitat-o şi nu ai plătit-o, persoana aceea va intra în viaţa ta. Ca şi alte persoane.
Când cunoaştem un grup, de ce nu cunoaştem toate persoanele din grup? Cunoaştem doar acele persoane cu care noi am mai avut nişte treabă în alte ipostaze, în alte perioade de timp, iar acum venim în contact cu ele.
Unele dintre ele pot fi urâcioase şi simţi că din cauza aia ai fugit de acea persoană pentru că ţi-a creat nişte neplăceri într-o viaţă anterioară sau alte vieţi anterioare. Şi tu ai căutat pe cât posibil să eviţi contactul.
Iar o persoană pe care tu ţi-ai dorit-o şi era inaccesibilă, acum te aştepţi să fie, nici acum nu va fi accesibilă pentru că tu ai greşit faţă de persoana respectivă.
Aceste lucruri trebuiesc rezolvate. Nu insistaţi la nişte lucuri care au bariere. Nu veţi rezolva niciodată.
O altă situaţie mai complexă, mai complicată: sunt doi prieteni, sunt două prietene. Fiecare din prieteni au fost prieteni cu amândouă. Când s-au căsătorit, s-au căsătorit contrar. El cu cealaltă, şi ăsta cu cealaltă. Dar ei, practic, erau meniţi invers. Dar au intrat nişte discuţii, nişte discordii, ea nu s-a mai văzut cu prietena, ei nu s-au mai văzut.
Se întâlnesc după câţiva ani de zile şi rămân blocaţi faţă în faţă. De multe ori, s-a inversat rolul. Fiecare şi-a lăsat partenerul şi a plecat cu celălalt.
Chestia asta are undeva o răstălmăcire: ori au făcut-o din răzbunare, ori au făcut-o fără să îşi dea seama, dar mai mult din răzbunare. Cu siguranţă. După aceea, şi-au dat seama că nu trebuia să se răzbune unii pe ceilalţi în acest mod.
Până la urmă, noi nu trebuie să ne oprim. Atât timp cât ne blocăm în nişte situaţii care ne chinuie, e bine să facem curăţenie şi ordine. Şi în prietenii, şi în căsnicii.
Sunt femei şi bărbaţi care, după divorţ, rămân calaţi pe acea relaţie care s-a rupt, care nu mai e nicăieri. Şi nu trăiesc într-o veşnică nemulţumire, ură şi caută un moment de răzbunare tot timpul. Aia nu mai e viaţă.
