Trebuie să știi măsura ajutorului pe care urmează să îl dai. Totul trebuie să aibă o limită. Nu oferi ajutorul atunci când nu ți se cere. Aceasta este legea de aur a ajutorului.
Pentru că noi handicapăm oamenii. De pildă, ai copilul care vrea să facă lecții și tu ca să fii un bun părinte începi să îl ajuți, îi faci lecțiile, dacă are de desenat, îi desenezi. În realitate, nu faci nimic! Acel copil nu va face doi pași până nu vei fi lângă el, nu va avea curajul să înoate, până nu o să fii lângă el.
Și nu se referă doar la copil. Poate că avem o soră, poate un frate, un prieten. Dacă ai făcut în locul lui o dată sau de două ori, va apela tot timpul să faci acel lucru în locul lui.
E foarte bine să fim foarte buni ascultători. Știi, de foarte multe ori, oamenii nu au nevoie de ajutor, ci doar să îi asculte cineva.
Lidia Fecioru, despre situațiile în care e bine să nu ajuți pe cineva
E foarte important să ai un astfel de moment, sau mai multe, în viață, în care să spui tot ce ai pe suflet și să știi că de acum înainte, tot ce ai spus tu, e sub cheia tăcerii. Ăsta este cel mai bun ajutor dintre toate ajutoarele posibile.
De foarte multe ori, sunt oameni care și îți cer ajutorul și așteaptă de la tine o confirmare. De multe ori, ei oricum fac ce vor ei. În 90% din cazuri fac cum vor ei, dar vor să audă certificarea: că e bine, că nu e bine.
În acest caz, noi putem spune așa: vreau doar să îmi asculți părerea. Și atât. Nu îi impui, nu îi spui cum să facă. Noi oprim oamenii din evoluție, dacă începem să facem pe dirijorul.
Nu îi spui ce are de făcut pentru că nu își învață lecția și nu evoluează. Trebuie să încercăm să evităm chestia asta: să manipulăm oamenii.
Când avem un prieten, toți am avut un prieten, o prietenă care a divorțat sau s-a despărțit de cineva, trebuie să evităm să îi cocoloșim. Lasă-i în pace să fie ea cu ea însăși. Altfel, nu își va învăța lecția, nu va putea să își facă retrospective. Dacă nu îi lăsăm să facă asta, vor cădea în același circuit. Pentru că nu învață nimic.
