Un sentiment de relaxare, de efort, de mulţumire, de putere şi de eliberare. Asta aduce echitaţia pentru oricine încearcă această formă de mişcare. Însă pentru un adult care suferă de depresie sau pentru un copil cu sindrom Down este terapie. Pentru că, pe cai, toţi suntem la fel.
Anda Păcurar este psihoterapeut cu multiple formări în Irlanda, Olanda, Germania, Ungaria şi Spania, ţări în care hipoterapia este pentru multe persoane cu dizabilităţi singura soluţie pentru o viaţă apropiată de normalitate.
”De cele mai multe ori persoanele cu dizabilitati fizice au anumite limitari corporale și atunci nu pot face alte tipuri de sport. Sunt persoane care sunt imobilizate în scaun cu rotile sau care nu au amunite membre. Un om care nu-si poate folosi zi de zi picioarele, cand urca pe cal, calul avand pasul tridimensional foarte asamanator cu al omului, îți da un semntiment foarte placut. E ca si cum ai merge pe picioarele altcuiva”, a spus Anca Păcurar.
Un animal, de foarte puține ori, va trezi în copil un sentiment de respingere. Chiar dacă uneori le este teamă, dorința de a interacționa este prezentă şi reuşesc astfel să-şi învingă fricile, iar atunci nimic nu mai poate despărţi copilul de cal.
Un cal este imposibil de păcălit, de aceea el are un rol esenţial în socializare şi reabilitare socială. Terapia este folosită cu succes şi pentru persoanele cu dificultăţi perceptuale sau disfuncţii de integrare.
