Ce să spui în fața unei asemenea povești de viață? Să spui despre maestrul Tudor Gheorghe că este nostalgic sau că face propagandă regimului ceaușist este noapte minții, în condițiile în care afli că atunci când era în clasa a șaptea tatăl său a fost condamnat la 22 de ani de închisoare.
Să spui că este nostalgic, în condițiile în care în timpul regimului a avut o serie întreagă de interdicții. Pur și simplu spectacole i-au fost interzise și cenzurate. Să pui toate lucrurile astea, nu înseamnă nimic altceva decât să faci propagandă. Însă, altceva vreau să remarc. Pe parcul interviului l-am urmărit pe maestrul Tudor Gheorghe cu foarte multă atenție și dincolo de răspunsurile pe care lă dădea încercam să îi simt starea de spirit.
Am avut impresia pe parcursul interviului că îl afectează foarte puțin dezbaterea, chiar dacă este vorba despre băiatul unui bun prieten al său, un om cu care a trăit multe, domnul Caramitru. Am avut impresia că tratează lucrurile acestea cu foarte multă distanță. Dar la finalul interviului mi-am dat seama că s-ar putea să fie ceva ce multora ne-ar putea scăpa. Când îl întreb ce spune Tudor Gheorghe despre Tudor Gheorghe, domnia sa nu s-a prezentat în niciun fel. În primă instanță maestrul a pufnit la această întrebare, a stat câteva clipe și s-a gândit și a răspuns cu o poezie. Poezia pe care o alege este una fabuloasă și vorbește despre modul în care sunt vânate herminele. Pe parcursul poeziei, parcă în ochii domniei sale sclipesc două lacrimi. Ceea ce vrea să transmită cu acea poezie, în opinia mea este puternic și emoționant.
Momentul poate fi revăzut în materialul de mai jos:
Mihai Gâdea: Este noaptea minții să spui despre Tudor Gheorghe că face propagandă regimului ceaușist
