Radiografia presei italiene: Rromii, românii şi etichetele negative construite de presă

ANTENA3.RO - EXCLUSIV ONLINE // Un român, doi români sau, de cele mai multe ori, o bandă de români a atacat / violat / distrus /furat o persoană / o femeie / o casă / o maşină. Acesta este un titlu stereotip în presa din Italia. Ziarele din peninsulă sunt împânzite în ultimul timp de fărădelegile imigranţilor români şi nu de puţine ori acestea ajung să ţină prima pagină a respectivelor publicaţii, fiind uneori caracterizate ca scenarii de groază marca Hitchcock.
Campanie anti-români sau supra mediatizare?
Presa nu poate să îţi spună CUM să gândeşti, însă s-a demonstrat faptul că mass-media au puterea de a îţi spune LA CE să te gândeşti, scoţând în faţă un subiect mai mult decât altul. În acest context, chiar dacă nu se poate vorbi despre o campanie structurată anti-români în presa italiană, majoritatea articolelor din presă fiind, totuşi, echilibrate, frecvenţa cu care sunt relatate violurile,crimele sau tâlhăriile comise de conaţionalii noştri face ca percepţia publicului italian despre români să fie distorsionată.
În condiţiile în care un raport oficial recent arată că 60% dintre violuri sunt comise de italieni, faţă de 7,8% de români, numărul mare de articole de presă care fac referire la violurile comise de români face ca impactul asupra opiniei publice să fie mult mai mare.
De la cazul Mailat încoace, presa italiană a creat o imagine de temut a românilor, publicând tot felul de ştiri despre infracţiunile comise de conaţionalii noştri, desigur, cu ?complicitatea? serviciului de presă al carabinierilor, care transmite zilnic informaţii presei despre asemenea agresiuni.
Ziarul familiei Berlusconi, cel mai fervent observator al infracţiunilor comise de români
Dintre toate publicaţiile se remarcă ziarul Il Giornale, care oferă publicului, în mod constant, informaţii despre agresiunile românilor. Cotidianul pe care premierul Italiei, Silvio Berlusconi, l-a vândut fratelui său, Paolo, în 1994, acordă o atenţie specială infractorilor români, în arhiva ziarului aflându-se un număr mult mai mare de articole pe această temă decât în celelalte publicaţii din Italia.
Il Giornale avertiza încă din 2007 că românii au început să comită infracţiuni în cartierele considerate până atunci sigure şi prezentau povestea unui băiat de 13 ani care a fost ameninţat cu un cuţit de trei minori rromi. În prezent, cotidianul din Milano se axează pe agresiunile sexuale şi de fiecare dată se insistă asupra naţionalităţii violatorilor, care se regăseşte inclusiv în titlu.
Marţi, 24 februarie, o ştire care prezenta o statistică cu privire la naţionalitatea celor care comit violuri a făcut înconjurul presei din Italia. Chiar dacă în Il Giornale informaţia se ascundea sub titlul ?60% dintre violuri sunt comise de italieni?, concluzia era că pe locul doi în acest top se află imigranţii români, care comit 7,8 la sută din totalul agresiunilor sexuale de pe teritoriul Italiei. Dacă luăm în calcul raportul dintre numărul imigranţilor români şi numărul locuitorilor italieni, procentul este unul îngrijorător de mare şi pune o presiune şi mai mare pe autorităţi să ia măsuri drastice.
Patrulele cetăţeneşti, contestate de Vatican, susţinute de opinia publică
Una dintre aceste măsuri este înfiinţarea patrulelor cetăţeneşti, pe care reprezentanţii Vaticanului le-au catalogat ca fiind "o abdicare de la statul de drept".
Cu toate acestea, primarul oraşului Salerno, Vincenzo de Luca, consideră că ele apără dreptul la odihnă. Într-un interviu prezentat în Corriere della Serra, De Luca respinge ideea vehiculată în unele cercuri politice cum că patrulele ar fi ?instrumente rasiste?. ?Mă întreb: este rasism faptul că vrem să combatem aceşti imigranţi, mulţi dintre ei români şi albanezi, care vin în Italia pentru a comite crime? Eu cred că faţă de aceste crime Statul trebuie să fie Stat. Dacă un decret de expluzare nu poate fi concretizat, atunci pot spune că Statul nu mai există. Din nefericire, cei din stânga sunt mai sensibili la problemele imigranţilor clandestini decât la cele ale bătrânilor sau săracilor?, a spus De Luca.
Referitor la aceste patrule, Repubblica relatează că o jurnalistă din România l-a provocat pe un senator şi i-a spus că ?noi am avut parte de ele şi se chemau -Securitate-?. Vizibil deranjat de asemănarea cu ?formaţiunea comunistă a lui Ceauşescu?, senatorul i-a răspuns: ?Pe vremea aia, în România erau mai puţine acte delicvente?.
Discriminare în sens invers?
"Toţi românii din Italia au aceleaşi drepturi, dar şi aceleaşi îndatoriri ca şi italienii" declara Ministrul de Externe, Franco Frattini, la finalul unei întrevederi avute cu omologul său român, Cristian Diaconescu. Cu alte cuvinte, "vă respectăm drepturile, dar trebuie să vă răspectaţi îndatoririle". La problema discriminării ridicată tot mai acut de autorităţile şi opinia publică română, italienii răspund cu o nemulţumire asemănătoare.
Revenind la cele spuse de primarul oraşului Salerno, Giancarlo Assogna scrie în Il Messaggero că înţelege că trebuie să fie ospitalier cu străinii, să suporte românii şi albanezii, dar nu înţelege ?de ce italienii sunt mai prost trataţi, sau chiar umiliţi, în facilităţile de sănătate din ţara lor?. El povesteşte într-un articol că pe 17 februarie 2009 a fost transportat cu ambulanţa la spitalul Sandro Pertini Roma, suferind un atac de cord, iar acolo a trăit ?cea mai proastă zi? din viaţa lui. ?Familiei mele, care venise să îmi aducă nişte haine, i s-a cerut să părăsească imediat salonul, pe când un deţinut a rămas asistat de doi gardieni, românul de mama şi sora lui, iar un băiat spaniol de către profesorul lui?.
Toţi aveau drepturi, numai el, cetăţean italian, nu. Il Messaggero sugerează astfel că problema discriminării este în altă parte, nu în rândul italienilor. Asta nu l-a împiedicat pe ministrul de externe Cristian Diaconescu să susţină că ?există cineva în guvernul italian care incită la xenofobie?, aşa cum reiese dintr-un articol publicat de La Repubblica. Declaraţia lui a fost taxată imediat de omologul său italian, Franco Frattini, care a negat cu vehemenţă că vreun membru al cabinetului ar fi folosit expresii care pot fi considerate xenofobe. Mai dur a fost vicepreşedintele senatorilor Ligii Nordului, Lorenzo Bodega, care a declarat că ?nu cred că România este cea mai indicată ţară să dea lecţii de europenism?.
?Noi italienii facem un efort să ne comportăm bine şi am vrea ca şi cei care aleg să trăiască în ţara noastră să facă acelaşi efort. În mod evident, românii, din motive, să le spunem ?culturale? nu se pot compara cu ţara noastră, şi acum că nu îi mai putem trimite înapoi, poate ar trebui să găsim legi care să îi facă pe toţi, români, italieni, marocani, albanezi, să regăsească drumul legalităţii, poate al justiţiei, şi, de ce nu, al democraţiei,? scrie Emma D'onofrio, în Corriere della Sera.
Românii sunt rasişti când vine vorba de rromi
Una dintre temele recurente în presa românească şi mai ales la nivelul opiniei publice din România, a fost faptul că italienii nu fac diferenţa între români şi rromii din România, aceştia din urmă fiind consideraţi responsabili de majoritatea infracţiunilor comise în Italia. La nivelul presei italiene şi, mai ales, în rândul italienilor, această confuzie se face de cele mai multe ori. Mai mult, unii consideră că această diferenţiere este doar un paravan după care românii se ascund, încercând să ?arunce vina? pe o altă naţie.
?Românii sunt extrem de rasişti în ceea ce îi priveşte pe rromi: nu am auzit măcar unul (din toate nivelurile sociale şi de educaţie) să spună un cuvânt pozitiv despre rromi. I-am auzit pe mulţi invocând tot felul de soluţii la ?problema rromilor?, cum îi spun ei, cum ar fi ?păcat că Hitler nu i-a ucis pe toţi?, ?ar trebui să îi dăm afară din ţară?, ?să îi închidem în zone spceiale? etc.? scrie în Corriere della Sera, Giuseppe Lombardo, un italian care susţine că a trăit în România şi i-a cunoscut pe români.